Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Nazistul Bibi

Liderii Hamas s-au dus la Moscova. La fel ar trebui să facă și Beniamin Netanyahu, pentru un schimb de experiență față către față cu Putin.

Cele două războaie, din Ucraina și Gaza, sunt evocate împreună în discursurile internaționale, fără a se identifica o asemănare între ele. Acum însă, asemănarea există.

Dreptul la apărare al statului evreu a fost justificarea atacării cuiburilor Hamas din Gaza. Masacrele din 7 octombrie asupra civililor au provocat groază și solidaritate cu Israelul în întreaga lume. Manifestațiile în sprijinul palestinienilor și violent împotriva evreilor păreau nedrepte. Au fost și demonstrații pro Israel.

În clipa de față, nu mai văd posibilă susținerea Israelului. Pentru că Beniamin Netanyahu este Putinul Orientului Apropiat, iar războiul de apărare s-a transformat în invadarea Fâșiei Gaza de către armata israeliană, așa cum Rusia a invadat Ucraina. Momentul de cotitură sunt declarațiile lui Netanyahu înainte și după ultima sa convorbire cu președintele Biden. 

Morții și răniții civili, chiar dacă nu se pot numi genocid, distrugerile din Gaza, depășesc cu mult numărul celor uciși, răniți sau luați ostatici de către Hamas. Dezastrul umanitar din Fâșie e sub ochii întregii lumi. Și, în această situație, Netanyahu declară sus și tare că „După eliminarea Hamas, Israelul trebuie să păstreze controlul de securitate asupra Fâșiei Gaza”. Mai mult: „Nu voi face compromisuri privind controlul de securitate total al Israelului asupra întregului teritoriu de la Vest de Iordan. Prin urmare, mă opun cu desăvârșire oricărei idei de stat palestinian”.

Exact asta spune și Putin. Că ucrainenii nu merită să aibă un stat independent, și că atacând, Rusia se apără, deoarece trebuie să aibă controlul de securitate asupra Ucrainei, aflată la granița cu NATO. Exact asta spun prietenii lui Putin, Hamas și Iranul, despre Israel – că trebuie șters de pe hartă ca stat.

Sceleratul Netanyahu își asumă chiar să respingă arogant poziția clară pentru soluția „Două state” a singurului sprijinitor al Israelului, Statele Unite. Atitudinea lui îi aduce daune președintelui Biden și îi dă apă la moară lui Trump în campania electorală. Alimentează copios antisemitismul și așa în creștere în Europa, în beneficiul partidelor naționalist-extremiste tot mai agresive. 

Practic, Netanyahu vrea să țină Israelul într-o stare de război perpetuu, singur împotriva tuturor. De ce? Pentru că știe că numai așa se poate menține la putere. E o deosebire față de Putin, care are destui aliați, în vreme ce Netanyahu condamnă statul pe care-l conduce la izolare totală.

Cel mai periculos dușman al Israelului nu este Iranul, Turcia, Hamas, Hezbollah, Houthi sau antievreii de pretutindeni, este nazistul Bibi.

27 ianuarie este Ziua Internațională a victimelor Holocaustului. Pe 27 ianuarie 1945 au fost eliberați deținuții supraviețuitori din lagărul nazist Auschwitz-Birkenau. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult