A absolvit în 2005 Facultatea de Litere a Universității București. Predă limba română la un liceu din Capitală. În anul 2011 a susținut teza de doctorat „Istorie și destin în opera lui Mircea Eliade”.
Dacă aceeași nepăsare ar întâlni-o acești oameni în cabinetul medicului sau pe masa de operație, ar amenința apoi cu procese de malpraxis. Dar pentru că urâciunea comisă de ei nu duce la ucideri vizibile, atunci probabil dorm destul de împăcați noaptea. (Foto: Costel Alexe Facebook)
Citește mai mult
În Belgia, din motivul închipuit de a nu leza religiile coexistente, s-a propus la un moment dat să nu mai avem urări de “Crăciun fericit”, ci de “Sărbători de iarnă fericite”. De ce spun că acest motiv este închipuit? Pentru că, de fapt, interzicând orice manifestare religioasă, toate religiile sunt oprimate, iar singurul care încearcă să triumfe este ateismul. Tot așa, pretindem că respectăm toate culturile (multiculturalism), dar de fapt le anulăm pe toate ca să triumfe aculturația și globalismul.
Citește mai mult
Cred că nu ne este greu să ne imaginăm și că presiunea asupra profesorului va crește. Notele se vor contesta mai ușor și în ritm mai frecvent, având în vedere că miza a crescut: bursa are valoare mai mare, iar în colectivele competitive, va fi mult mai greu de obținut. Foto: Inquam Photos / Alexandra Pandrea
Citește mai mult
Are 81 de ani și, neobosit, stă în atelier zi-lumină, asta când nu străbate pădurea din apropiere, în căutare de lemn de corn sau fag. Ce îl face pe omul acesta să muncească atât, după un ritm stabilit demult, în tinerețe? Ce îl face să nu se vaite, deși nu este ocolit de boli? Foto - Profimedia Images
Citește mai mult
Avem un calapod, un pat al lui Procust, după care trebuie să tăiem, la centimetru. Un tată bun este musai așa. O mamă bună este musai așa. Un cetățean bun este musai așa.
Citește mai mult
Educația românească are multe și complicate probleme. Este, mai întâi, refuzul studiului, al efortului, declanșat mai ales de faptul că elevii nu le mai văd rostul. Și-au decupat un spațiu pe care îl apără și prin care refuză o realitate din ce în ce mai decepționantă pentru ei: este spațiul netflix, instagram, tiktok, jocuri video.
Citește mai mult
Chestiunea oportunității acestei propuneri nu mi se pare atât de importantă (personal, sunt mai curând neutră), dar poate surprinde virulența unor oponenți, care profită de prilej nu pentru a se poziționa contra acestei prevederi concrete (ea devine un pretext), ci pentru a lovi Biserica, în ansamblul ei. (Foto: Inquam Photos)
Citește mai mult
La Eminescu, în afara unor portrete poetice ale Femeii-iubită, întâlnim portretul mamei, Raluca Eminovici, de care el a fost extrem de atașat, de mic copil (“O, mamă, dulce mamă”). Din biografia sa, mai aflăm și de imaginea plină de abnegație a uneia din surori, Henrieta, care l-a îngrijit când a fost foarte bolnav, spre sfârșitul vieții, deși ea însăși era suferindă (se deplasa cu mare greutate, în cârje, din pricina unei poliomielite). Foto: Inquam Photos / Liviu Chirica
Citește mai mult
„Mergeți cu colindul?” Întrebarea din acest articol nu este, așadar, ”Primiți cu colindul?”, ci dacă...mergeți la colindat. Din experiență proprie (însoțindu-i pe nepoții mei de câteva ori), pot spune că românul primește cu drag colindători, ușa rămânând de obicei închisă doar când nimeni nu este acasă. Multe familii se reunesc în număr mare la bunici, iar atunci apartamentele noastre rămân nelocuite la vreme de sărbătoare, nu de puține ori. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Citește mai mult
Dar poate cele mai frumoase pagini din jurnalul parizian sunt cele de portret. Fără a fi un cusurgiu sau un judecător nemilos, a scris totuși câteva portrete negative. Îl voi reda pe cel mai dur, urmat de unul din cele mai frumoase portrete de femeie (pe care o mamă cred că ar trebui să îl predea fiicei sale, ca model de feminitate și umanitate):
Citește mai mult