Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Nimic fără Dumnezeu

Cristian Tudor Popescu/ Foto

ÎPS Teodosie s-a plasat în fruntea unui pluton sobornicesc ce s-a preumblat noaptea, în dangăt de clopote, înarmat cu lumânări de circa 1 m lungime, de la spitalul din Cogealac până la o biserică din localitate. Slujba cântată de sfinții părinți pentru vindecare și alungarea virusului s-a revărsat dintr-o dubiță cu boxe însoțind convoiul. Mare păcat că această metodă nu este folosită în toate orașele și satele țării noastre, că așa l-ar lua dracul pe virus, mintenaș.

- Se aude că nu mai sunt locuri la terapie intensivă pentru oamenii pe care îi strânge covidul de gât. Așa că le pune un căpăstru respirator și le dă câte un scaun pe hol. Și nici medicament Remdesivir nu prea mai e. Eu nu știu de ce sunt tratați astfel; altfel ar fi trebuit să se procedeze, de la început, și se vindecau ca prin minune. Preoții de la București și Iași, care au în grijă moaștele Sf. Parascheva și Sf. Dimitrie Basarabov, acum și Sf. Mina (de fapt, nu, că sfântul ăsta e izbăvitorul păgubiților, îi ajută pe piețarii de i-a închis guvernul, nu pe bolnavi), să cheme niște maici de la mânăstire care să spele moaștele în 3-4 ape. Lichidul rezultat să fie tras în sticluțe cu eticheta Patriarhiei și distribuit credincioșilor loviți de covid. La un preț creștinesc, firește. Ei vor bea câteva picături pe zi și se vor tămădui. 

- Leac numai pentru credincioși, firește, ăilalți n-au decât să se ducă pe holurile spitalelor. Acuma, un jurnalist mai dințos ar putea să întrebe: Și cum îi deosebim pe credincioși de păgâni?

Răspunsul îl dă ÎPS Calinic, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care îi povățuiește pe ortodocși să îi aleagă în parlamentarele din 6 decembrie pe acei candidați care „1. Manifestă credință în Dumnezeu” și „2. Susțin activitățile spirituale și sociale ale Bisericii”. Prin urmare, cine se duce regulat la biserică, se închină în mod repetat de câte ori trece pe lângă una, bate mătănii și le prefiră, poartă câte-un crucioi de aur la gât, dăruiește sfintelor așezăminte sume consistente, e foarte potrivit pentru a fi votat. Astfel, ÎPS Calinic dorește, pesemne, să umple Parlamentul cu și mai mulți interlopi decât oricum sunt pe-acolo, că aceștia fac cele de mai sus cu cea mai mare osârdie.

- Deși mai mic în grad, îi ține isonul mai abitir PS Vicențiu al Sloboziei și Călărașilor: „Un creștin ortodox nu are cum să gireze cu votul său un dușman declarat al valorilor creștine promovate de Biserică”.

- Interesant este că a doua dintre cele 10 porunci ale Cucerniciei Sale Calinic mai conține ceva: „Apărarea libertății religioase”. Adică fiecare e liber să creadă în ce Dumnezeu vrea și să-și practice credința, înțeleg ca un păgân ce sunt. Id est, dacă un român are credința, mai exact rațiunea, să nu creadă în Dumnezeu, în BOR și în domnii Calinic și Vicențiu, dacă e liber s-o aibă, atunci de ce să nu poată fi votat? Cum să discriminezi candidații pe baza criteriului ortodoxiei afișate? Pe cale de consecință, ar însemna ca doctorul Raed Arafat, musulman, dacă ar candida, să nu fie ales de niciun creștin ortodox, că așa zice BOR. Sau ca milioanele de ortodocși care l-au votat la președinția României pe evanghelic-luteranul Klaus Iohannis să fie afurisiți în veac de Biserica lor...

- În afaceri, asta se numește cât se poate de clar concurență neloială. O să-mi spuneți că BOR nu face afaceri și, deci, nici concurență neloială. Nu-mi rămâne decât să transcriu această știre, tot despre Arhiepiscopia lui Calinic.

„Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și-a înființat propria firmă de asigurări, iar preoții sunt obligați să-și asigure bunurile din parohii începând cu 1 noiembrie, doar prin intermediul acestei firme, S.C. A.S.R. Bucovina S.R.L., scrie NewsBucovina.ro. Decizia a produs nemulțumiri în rândul preoților, mai ales că aceștia vor trebui să renunțe la contracte de asigurare în vigoare cu alte firme, pentru a se asigura la firma Arhiepiscopiei. Potrivit datelor publice, S.C. A.S.R. Bucovina S.R.L. a fost înființată în data de 15 octombrie și nu este plătitoare de TVA” (Digi24.ro).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult