Foto: George Călin/Inquam Photos
În această toamnă fierbinte, politicienii noștri, epuizați de atâtea scandaluri pe care ei înșiși le-au provocat, simt nevoia să-și ia câte un un concediu „binemeritat”, după ce au dat mai întâi o lovitură democrației, atât cât era ea. Imediat după emiterea OUG, Premierul Dăncilă se lasă sedusă de valurile Bosforului și de primitorul Golf Persic; Victor Ciorbea se catapultează pe țărmul celălalt al Atlanticului, în loc să apere interesele poporului în chestiunea legilor justiției; ministrul justiției însuși ne salută de pe covorașul fermecat, lansând din zbor câteva mesaje existențiale, urmate de un Delete scurt; își întrerupe vacanța doar ca să se delecteze cu o nouă decapitare în Justiție - cea a procurorului general - după care își reia imperturbabil concediul.
Nu că am plânge de dorul lor, ba dimpotrivă, țara ar merge mai bine fără ei.
Dacă îi luăm la bani mărunți - adică la salarii și la pensii speciale -, toate aceste figuri sunt noua nomenclatură. De pildă, Victor Ciorbea, care va acumula salariul cu pensia specială, va „duce acasă” lunar 36.000 de lei. Tudorel Toader ia doar din pensii 27.000 de lei, la care se adaugă salariile de ministru, de profesor universitar și de membru CSM (Digi24: ca profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a câștigat aproape 177.000 pe an, ca ministru al justiţiei: 120.000 de lei anual și 69.000 de lei, tot pe an, ca membru CSM).
Le plătim ecursiile de plăcere pentru ca, în schimb, să ne fure zeci de ani dintr-o posibilă viață civilizată.
După ce lovesc, dau bir cu fugiții. Așa a fugit alde Mazăre, așa s-au prelins „sfioasele” Udrea și Bica, dar și „băiatul deștept” Ghiță, auto-exilați, care pe unde a apucat. Rămâi tu, român de rând, să plătești facturile umflate, care vor fi și mai umflate când le vor plăti copiii tăi, dacă vor fi cinstiți, fiindcă ceilalți așteaptă pitulați alte și alte amnistii.
În condițiile de față, vom rămâne, vorba filmului: Singuri acasă. Atunci să vezi dezmăț, uneltiri, trosneli. Când crema politichiei românești se va muta aiurea ca să-și facă un „guvern de exil”, ne vom uita în urma lor cu o melancolie comparabilă celei încercate astăzi după un Năstase sau Ponta și ne vom întreba – a câta oară? - cât de jos mai poate aluneca o țară, nerăbdători să atingem în sfârșit fundul gropii de unde măcar nu se mai poate coborî. Aceasta este, din păcate, speranța care ne-a rămas nouă, „bravului și nobilului popor român”, așa cum ne caracteriza duios și naiv domnul Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
avem!