Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Novak Djoković, pierdut în spațiu

Novak Djoković, pierdut în spațiu

Că Novak Djoković nu a vrut s-o lovească pe doamna arbitru de linie, n-am nicio îndoială. Cum se explică însă gestul unui jucător cu imensă experiență în tenisul competițional de a expedia cu racheta o minge relativ tare, fără să se uite, spre spatele terenului, la nivelul bustului unei ființe umane? Mingea a izbit-o în gât pe arbitru, tăindu-i respirația și făcând-o să cadă la pământ.

Scorul nu justifica ieșirea lui Djoković – 6-5 cu break pentru adversarul Carreno Busta. Un eventual prim set pierdut nu era o dramă pentru nr. 1 mondial. De altfel, a trimis lovitura mai degrabă în bătaie de joc față de „situație”, decât cu furie. Gestul normal, standard, ar fi fost să arunce ușor, cu mâna, mingea de serviciu rămasă după pierderea ghemului sau s-o împingă cu racheta, la nivelul solului pentru a fi luată de copiii de mingi.

Mișcarea ieșită din protocol a fost, cred, în aceste zile de concurs pe uriașele stadioane pustii de la New York, alterarea reperelor spațiale. Înainte de a comite fapta, Djoković a mai trimis, chiar tare, o minge în tribunele goale. Lipsa publicului, numărul mai mic de personal în arenă, i-au ridicat sârbului barierele de obișnuință față de ce se poate face cu mingea pe teren. Pur și simplu, în mintea lui, acolo unde a trimis mingea nu trebuia să se afle nimeni.

Aceasta nu este o scuză, este o explicație. Pedeapsa drastică este meritată, și e bine că Djoković nu o contestă comentând-o. Comentează în schimb mai tineri colegi ai săi de breaslă. Mitocanul „de serviciu” Kyrgios, de pildă, simte nevoia să facă bășcălie: „Câți ani de suspendare mi se vor da pentru ce-a făcut Djoković?”, iar Alexander Zverev este bucuros și cinic: „Turneul va avea o evoluție interesantă acum, după descalificarea lui Djoković”.

Liderul mondial a pierdut o grămadă de bani, de puncte ATP și, cel mai rău, a pierdut un Grand Slam pe care avea șanse mari să-l câștige. Sancțiunile sunt corecte și drepte. Dar ar fi păcat ca această întâmplare nenorocită să apese în viitor asupra marelui jucător care este Nole...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult