Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Nu câinii umblă cu covizi în coadă

● Sunt sătul de vedetele ce ne transmit cum „rezistă" izolării în penthouseurile, vilele cu piscină și domeniile lor și îndeamnă vesele familiile care trăiesc înainte de izolare, în izolare și după, părinți cu 2-3 copii în două camere de bloc, să facă aerobic și să fie optimiști.

● Ce se întâmplă cu testarea „la minut", științifică, eșantionată, cu participarea extraordinară a președinților de scară de bloc, a tuturor bucureștenilor, dor cu dor, se face raiul, cum a zis ex-ministrul Costache când s-a pierdut cu Firea? Azi trebuia să înceapă și văd că Firea și Cercel tac mâlc. Credeam că, după ce a pus pe grătar Balena Albastră și s-a protejat de virușii guvernamentali, generăleasa Capitalei e gata-gata să le-o ardă și covizilor.

Căci, m-am sucit. Voi să fiu testat! Voi să-mi bage medica Firea sârma-n nas!

● Spitalele, nu supermarketurile, străzile sau farmaciile, spitalele devin crescătoriile naționale de Covid. Mă gândesc ce-o fi pe capul bolnavilor de altceva, cu afecțiuni cardiace, digestive, respiratorii, care fac o criză și au nevoie de internare. Se duc la spital ca la locul pentru murit, ca în Evul Mediu?

Mai e o speranță: stafilococii, klebsiella, piocianicul și alți băștinași ai spitalelor românești să sară la veneticii covizi, năvălitori pe moșiile și pacienții lor.

● La Arad, se pensionează medicii în grup. La Orăștie, după ce echipa de serviciu la Terapie Intensivă s-a cărat pur și simplu în timpul turei, lăsând o asistentă singură să aibă grijă de bolnavi, un medic pensionar, care știe ce riscă, a venit să dea o mână de ajutor. Medicii sunt și ei oameni. Și oameni.

● Președintele Iohannis a retras decorația Meritul Sanitar în grad de Cavaler, acordată Spitalului de Urgență Suceava. Păi, ar trebui să i-o dea celui ce este, potrivit premierului Orban și prim-vicelui PNL Rareș Bogdan, geniul politico-sanitar al județului, liberalul Gheorghe Flutur. „Doctorul" Flutur.

● Și două întrebări:

Vi se pare corect, stimați Republicani, ca medicii să aibă dreptul de a demisiona în plină stare de urgență, dar să nu mai aibă dreptul de a practica după aceea meseria de medic nicăieri în România?

Dar premierul Orban, după ce a dat către medici declarația: „Este o penurie! Regret profund că nu putem asigura tot necesarul prin achizițiile pe care le facem la nivel național", ar trebui să-și dea și demisia?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult