Am crescut în spiritul cel mai pur al credinței, alături de bunica mea, care mi-a pus în brațe prima carte de rugăciuni, de la o vârstă foarte fragedă. O am și acum. Ani la rând, m-am rugat dimineața și seara fără excepție. Existau (există încă) niște rugăciuni speciale pentru aceste momente ale zilei. Acum cred că există rugăciuni pentru orice, atâta vreme cât mai există un strop de speranță. Mă învățasem cu ele, credeam că așa e bine. Le știu și acum pe de rost, chiar dacă la un moment dat am încetat să le mai rostesc. Mă duceam la biserică cu regularitate în copilărie, pentru că era singurul lucru pe care-l știam: că așa e bine, că asta ajută, că așa se face.
Între timp am crescut, am citit, au început să apară întrebări. Am învățat să cred în lucruri concrete, logice, explicabile și palpabile. E ca la doctor, albă sau neagră, diagnostic descoperit și clar, mai devreme sau mai târziu. E la rece, nu există îndoială, scepticism pur, amestecat cu momente de visare. Și dacă totuși…? Am văzut câteva filme, am citit câteva SF-uri, mi-am pus cu timpul și mai multe întrebări. Cred în bine și în rău, le văd la tot pasul. Sunt palpabile. Cred în frumos, la fel de tare cum cred în urât. Dar nu cred că ele există în forma Raiului și a Iadului. Cu toate astea, nu-mi amintesc când am lipsit ultima oară de la noaptea de Înviere.
Îmi cresc copiii (ca părinte divorțat, alt păcat cu care mă lupt zilnic) împingându-i să creadă ce vor. Nu merg la orele de religie, pentru că așa au ales ei. Nu merg la biserică, pentru că așa au ales ei. Nu merg la împărtășit în săptămâna Școlii Altfel pentru că nu le place. Ideea de a împărți cu toată biserica aceeași linguriță mi se pare de o inconștiență revoltătoare. Copiii mei știu că e în regulă să fii țigan și să nu furi, n-au nevoie de cele 10 porunci pentru a înțelege asta. Copiii mei știu că nu e scârbos când doi bărbați se sărută. Copiii mei știu că homosexualitatea nu e o boală, dar depresia da. Copiii mei știu că aceste lucruri nu sunt păcate. Copiii mei nu cred în păcat, ci în fapte rele sau bune, din care rezultă întotdeauna consecințe.
Nu cred nici în biserică pentru că e făcută de oameni. Nu cred în oameni. Și totuși biserica e plină de oameni îngenuchiați, și la propriu, și la figurat. Nu cred în Biblie, deși am câteva variante în bibliotecă pe care, evident, le-am citit. E o lectură obligatorie, indiferent de (ne)credința fiecăruia. Nu cred în doliu, deși am ținut doilu la moartea mamei un înfiorător de lung an. La moartea tatei, n-am ținut doliu nici măcar o zi, chit că de el eram mult mai apropiată. Nu cred în obiceiurile și tradițiile impuse de sărbători, de morți sau de rude, dar am pregătit minuțios fiecare pomană pentru bunica, pentru mama și pentru tata.
Dar ce înseamnă, de fapt, credința pentru fiecare dintre noi? Există credință pentru atei sau pentru agnostici? O împletire complexă de alegeri, de context, de educație și de cultură, credința (mea) stă în binele pe care-l poți face în jurul tău. Cred în bine și-n bun simț, e o formă de credință și asta, chiar dacă nu cred în dumnezeul multora. Cred că e bine să nu lași mizerie în urma ta, să nu vorbești la telefon într-un metrou aglomerat, la fel de tare cum cred că e bine să împarți pâinea ta sau banul tău cu cel care are mai puțin decât tine. Cred în animale, și-n plante, și-n zâmbete. Cred în moarte, dar nu în viața de după. Cred în viața de aici și-n în clipa de acum. Respect credința altora, chiar dacă n-o simt. Câtă vreme nu poți demonstra intenția unui act criminal, fie el și recunoscut, nu poți aplica pedeapsa cuvenită. Atâta vreme cât nu poți demonstra dacă există ceva după moarte (nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu, nu?), atâta vreme cât nimic nu e sigur, atunci totul e posibil. Credința este însă în noi și-n echilibru. Credința înseamnă speranță, la fel de bine cum înseamnă să nu crezi, de fapt, în nimic. Substitut pentru unii, imbold de a merge mai departe pentru alții. Schimbare. Privire în sus, către mai bine. Speranță.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cât priveşte împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă, dacă am avea credinţă că acolo este Trupul şi Sângele lui Hristos, nu ne-am mai teme că ne contaminăm cu cine ştie ce boli. Eu personal mă împărtăşesc după toţi credincioşii, care uneori pot fi chiar zeci, şi nu m-am îmbolnăvit niciodată, şi nici n-am auzit de cineva să se fi îmbolnăvit.
Desigur că fiecare om are dreptul să creadă ce vrea, dar să ştiţi că adevărul nu este după cum vrea să-l vadă fiecare, ci este aşa cum există el obiectiv şi cum, din fericire, ni s-a descoperit prin Revelaţia dumnezeiască. Dacă vrem să o primim...
M-aş bucura să cercetaţi aceste lucruri cu mai multă sinceritate şi smerenie, pentru că ele ascund bogăţii nebănuite de înţelepciune, şi sunt convins că Hristos Domnul nu va întârzia să vi Se descopere, aşa cum n-a dezamăgit pe nimeni, niciodată.
Exista multe feluri de credinta, dar una singura are capacaitatea de a ne mantui sufletul, de a ne spala de pacate: credinta in Isus, cel rastignit si inviat. Spui ca nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu. Daca te uiti la cer, la o floare, la un copil vei vedea lucrarile lui Dumnezeu. Ai un nume predestinat... Dumnezeu sa lumineze viata ta.
Si eu cred la fel numai că sunt de părere că nu pot pune oricui și la orice , cu mare ușurință eticheta de bine sau de frumos....
Dacă dumneavoastră, cu puterea dumneavoastră de judecată puteți împărți totul în bine și rău, în frumos și urât, în corect și incorect....sunteti asemenea lui Dumnezeu.....
Generatia mea a crescut.pe timpul comunismului, deci oha biserica, spovedanie etc.
Nici de la parinti n-am invatat iar bunicii nu prea avea influenta desi am avut un bunic preot.
Care, la vremea respectiva, m-a invatat franceza si latina.
Ca noi faceam.latina intr-a opta.
Franceza 's-a prins' latina, din pacate doar citate.
Ffw 1998 , emigrare in SUA, adaptare la noua societate.
Desi in teorie eram ..beton.
Ajutor?De la un preot roman local casatorit cu o americanca convertita la ortodoxism.
Incet, incet, ajung la interpretarea Bibliei, a Noului Testament.Asa numitele "povesti" ale Bibliei devin din ce in ce mai mult realitate.
Ffw agai, actualmente.in Elvetia.
Aprofundare a semnificatiei celor povestite in Biblie, NT, corelatii cu ceea ce se intimpla azi in lume.
Experientza proprie:accident de masina din care teoretic nu trebuia sa scap.
Am scapat totusi.
Eforturi mari, intinse pe mai multi ani, pt recuperare.
Nici acum nu stiu si nu pot sa-mi dau seama de ce Dumnezeu a vrut sa scapam, eu si sotul meu dintr-un accident in care statistic vorbind supravietuirea ar fi fost posibila in 2% din cazuri.
Nu am tinut Post , regret.in fiecare zi dar efectiv nu pot.
Si totusi, stiu si sint convinsa ca exista viatza dupa moarte.
Legile societatii sint cele de pe Pamint.
Nu degeaba se spune "multi chemati, putini alesi".
Chirurgul care a manageriat cazul meu mi-a spus ca nu se poate pronuntza asupra sanselor de supravietuire si reabilitare pina nu ma vede iesind.pe picioare din spital.
Si inainte de fiecare interventie se ruga la Cel de Sus sa-i iasa totul bine.
Sinteti inca tinara, probabil n-ati avut necazuri majore.pina acum, so sper sa nu aveti.Dar daca se intimpla si scapati, sa stiti ca Cineva acolo Sus va iubeste.
Deocamdata aveti scuza tineretii si sanatatii.
Dar nu neglijati partea spirituala.
Referitor la.impartasania in Biserica, lingurita aia este din argint, stiintific vorbind este un dezunfectant.
Spiritual vorbind, va.impartasitu cu singele Mintuitorului.Deci nu aveti cum sa va imbolnaviti, dar evident,,se spune inainte de impartasanie ceva de genul "sa nu-mi fie mie spre pierzanie".
Deocamdata insa, mai aveti de acumulat experientza de viatzz
Anyway, anumite lucruri scapa "dovezilor" asa cum le intelegem noi astazi.
Nu ma consider o cunoscatoare a Bibliei, dar am schimbat multe opinii cu persoane mult mai avizate decit mine, si multe lucruri mi-au devenit f clare, vazind in decursul timpului cum ele se indeplinesc.Biblia trebuie interpretata nu luata ca atare.
Eu am pus povesti intre ghimele .
Asa s-a intimplat si pe timpul Potopului, cind Noe a incercat sa-si salveze fiul si n-a reusit pt ca acesta nu credea.
Se spune ca americanii de cite ori vor sa transmita un mesaj fac un film.
Si nu se opresc mai ales in ultimul timp de a face filme fie cu monstri tehnologizati, fie cu "povesti biblice".Fiecare alege ce-i place si ce ii convine.
Dar mesajul este in final acelasi.
Cu alte cuvinte" sa nu ziceti ca nu v-am prevenit".
Si nu, nu sint o fanatica si nici o pupatoare cronica de moaste.Incerc sa trec totul prin logica mintii, dar anumite fenomene sint dincolo de logica.
Si am trait asta pe pielea mea personala
Si inca mai trag ponoasele.
"Asa s-a intimplat si pe timpul Potopului, cind Noe a incercat sa-si salveze fiul si n-a reusit pt ca acesta nu credea." - si dovada ca oricare din evenimentele astea chiar a avut loc este...?
"Se spune ca americanii de cite ori vor sa transmita un mesaj fac un film." - filmele in general sunt fictiune si sunt (sau artrebui) luate ca atare.
"Cu alte cuvinte" sa nu ziceti ca nu v-am prevenit"." - nu ati fi prima, doar ca argumentele in continuare nu sunt corecte.
"dar anumite fenomene sint dincolo de logica." - sa spunem ca anumite fenomene nu pot fi inca explicate. Bun. De unde rezulta atunci legatura cu divinitatea, si in particular cu versiunea crestina a divinitatii?
Un documentar de 21 de minute pe you tube.
Un documentar de 21 de min pe youtube-Noah's Ark the Ron Wyatt Story.
Mai stiintific de-atit nu cred ca se poate
Habar nu aveti cat de mult rau faceti cu tipul ăsta de texte care instiga la dispret fata de creștinul simplu. Puteati sa lasati sa treaca Pastile sa va publicati nelinistile otravite.
"Copiii mei nu cred în păcat, ci în fapte rele sau bune, din care rezultă întotdeauna consecințe."
Cine, cu ce autoritate si pe ce principii stabileste care sint "faptele bune" si "faptele rele"?
Nazistii considerau ca este "bine" sa elimini "rasele inferioare" (evrei, slavi), nu erai pedepsit in nici un fel daca omorai (fara judecata, etc) un evreu sau un rus pentgru ca asta era "o fapta buna".
Comunistii considerau ca este "bine" sa elimini reprezentantii "claselor exploatatoare", din cauza carora "masele populare" o duceau prost. A omori un "burghez" era "o fapta buna" din punctul de vedere socialist-comunist
"Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul.
Ştiinţa moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poţi s-o schimbi, ca pe tren, la care staţie vrei.
Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primeşte de sus, sau nu o primeşte deloc.
Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpânirea absolută a moralei religioase creştine.
Dogmele creştine trebuie să poruncească normele morale, care, fără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect.
Morala publică într-un stat creştin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor creştine reflectate imperfect de omul mărginit.
Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne aflăm în treabă şi face fiecare ce vrea."
Petre Tutea
Iti mai dau o sansa, citeste-o toata. :D