Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nu mai ai unde să fumezi? Ia-ți mașină

Adoptarea legii anti-fumat a născut o dramă socială de proporțiile finalului serialului Dallas, anunțului nunții lui George Clooney sau hepatitei Pamelei Anderson. Soluția vine, ca de obicei, din lumea auto.

Ca în toate celelalte cazuri, societatea românească s-a rupt în două. La fel cum unii dintre noi am văzut rochia albastră și ceilalți ne-au făcut chiori și nebuni, dorind să ne scoată ochii prin posturi amenințătoare și zeci de comentarii cum că ar fi aurie toată ziua, drama fumătorilor a crescut considerabil veniturile domnului Zuckerberg pe România. 

Imediat după ce legea a fost aprobată, s-au putut observa grupuri de fumătoare despletite, pe jumătate îmbrăcate, cu machiajul curs și repetând obsesiv versete din Lana del Rey, alergând disperate dintr-o locație în alta, urlând că misterul fumului din baruri a dispărut. Erau urmate la puțină distanță de fete cu tablete și uniforme science-fiction cu tablete în brațe care întrebau într-una:“Nu vă supărați, sunteți fumător?” Manifestația se încheia cu un grup compact de luptători ai drepturilor democrației. „Avem dreptul la vicii! Dacă eu scriu pe locantă că hotărăsc să permit fumatul, e alegerea nefumătorului dacă intră sau nu!”Vestea s-a împrăștiat și au fost create imediat alternative. Locuri în care violul sau injectarea cu heroină sunt la latitudinea clientului. E doar opțiunea nefumătorului dacă intră sau nu.

Mașina. Ultimul bastion al libertății de exprimare nicotinică. Locul în care te poți sufoca liniștit cu geamurile închise, fără ca cineva să te poată opri sau controla. Mașina e soluția, mașina e șansa.

Pe cealaltă parte, nefumătorii au tras o petrecere care a început acum 5 zile și se va termina o dată cu epuizarea stocurilor de quinoa din Europa.Vinul bio a curs în valuri printre jerbe de kale, bebeluși fericiți și torturi fără gluten, zahăr, ouă sau orice alt fel de ingredient. Pompați de victorie, nefumătorii au descins în locațiile rămase fără fum, fără farmec, fără clienți și au izgonit ultimele rămășițe de vicioși, aruncând cu scrumierele după ei.

Conflictul părea că va degenera într-o luptă deschisă, mutată din replici de newsfeed în directe orientate spre fălci.

Când, deodată, sunetul pornirii unui motor făcu tot să înghețe.

FOTO: Guliver Getty Images

Vom merge la club cu mașina. Vom intra în club cu mașina. O să trebuiască să lărgiți ușile. Să ne serviți la geam. Să orientați sunetul astfel încât să se audă bine în habitaclu. Cluburie și barurile se vor transforma în imense parcări burdușite de acvarii de fum pe patru roți.

O să fumăm în blocaj. O să stăm așa blocați și-o să sugem iarba dracului, rugându-ne să rămână stricat sistemul de coordonare al semafoarelor. O să organizăm raliuri împărțite pe clase: trabuce, țigări electronice, mentolate, fără filtru.

O să lucrăm din mașini. N-o să mai avem nevoie de birouri. Ne vom lua laptopurile și vom îndeplini sarcinile, una după alta, fără pauze neproductive, înconjurați de un nor enigmatic și plin de eficiență. O să luăm bonusuri mari. O să ne dezvoltăm. România va cunoaște un boom economic nemaiîntâlnit. Vom fi inovativi, creativi, inspirați. Vom construi clădiri de birouri din mașini. Birouri Euro 6 cu climatizare automată și cinci airbag-uri.

N-o să ne mai dăm jos de la volan. Excursiile se vor transforma în ture de mii de kilometri, fără țintă. Shut up and drive.Și ține țigara aia aprinsă. Ieșitul de vineri seara va fi o tură lungă a orașului, preț de trei pachete. Vernisaje, conferințe de presă, filme, concerte. Automobilul are încă o misiune de îndeplinit. Poate cea mai nobilă dintre toate. Poate cea mai spectaculoasă dintre toate.

Revoluția a început. Producătorii auto sunt sfătuiți să își reviziuiască prognozele de vânzări pe România. Redirecționați stocurile către noi. Măriți scrumierele. Aveți cumva un foc?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult