Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nu ne-a bătut Ursul

„Cuvintele sunt de prisos”, a cuvântat Drăgușin. Sunt de acord cu fundașul Naționalei. Un singur lucru vreau, totuși, să observ, întrucât mi se pare emblematic pentru situația tricolorilor.

Împingerea cu brațul a lui Lewandowski în careu de către Drăgușin a fost calificată de mulți, inclusiv de Drăgușin, ca „o greșeală”. Ceea ce arată fie deficiențe de vedere, fie de logică. Gestul lui Drăgușin a fost INTENȚIONAT, și are o cauză precisă: pasa la Lewandowski a fost de vreo 30 de metri, mingea zburând mult prin aer. Drăgușin s-a întors lent ca un pachebot ca să alerge după ea într-un trap de cal de circ. Bineînțeles că polonezul i-a luat prim-planul și se îndrepta spre gol. Drăgușin l-a împins arogant, cu aerul „Cum îndrăznești să mă depășești?!”. Fundașul Fiorentinei e la fel de greoi în apărare ca Alibec în atac, fără să posede bagajul tehnic al acestuia.

Alții, mai românoși, au dat vina pe arbitru, care n-ar fi trebuit să dicteze penalty și eliminare. Singurul „argument”: îl cheamă Urs, ca pe atât de blestematul Urs Meier. Căci Urs Schneider a decis strict regulamentar. Iar prăbușirea ulterioară a echipei nu are nicio legătură cu faptul că au avut un om în minus. Niciun gol dintre cele 5 care au urmat nu a fost pe contraatac, ci din situații poziționale în care apărarea noastră a fost ridicolă până la inexistență.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cartierul Cotroceni

Arhitecții și urbaniștii proiectează, de cele mai multe ori, într-un anotimp care nu există, ați observat? Este un anotimp cu arbori maturi și perfect înfrunziți, lumină caldă, temperatură agreabilă. Oameni relaxați, copii care se joacă, bicicliști care traversează cadrul și suprafețe aflate într-o stare impecabilă. Nu este chiar primăvară, nici vară, dar nici început de toamnă. Este mai degrabă un fel de anotimp perpetuu al unei randări de arhitectură.

Citește mai mult