Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Dreptul pentru șanse egale la viață. Dr. Livia Ognean: Viitorul unui copil născut prematur depinde de „minutul de aur”, de ce poți face imediat după naștere ca să-i crești șansele de supraviețuire

Gabriela Alexandrescu

Șansa la viață a unui prematur născut în România este dictată de locul în care se naște. Cu câteva zile în urmă, clinica de neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Sibiu a primit doi gemeni născuți la 27 de săptămâni, la Pitești, într-o maternitate de nivel 2, unde nu puteau fi îngrijiți corespunzător. Transferul ar fi trebuit să se facă la București, dar nu erau locuri. Au ajuns la Sibiu cu două ambulanțe pentru că elicopterele SMURD nu se pot ridica de la sol atunci când temperaturile sunt foarte ridicate.

La naștere au fost intubați și au displazie bronhopulmonară, iar dr. Livia Ognean, medic primar neonatolog și șefa clinicii de neonatologie, spune că dintre toți bebelușii care se află la terapie intensivă, ei sunt în starea cea mai gravă.

În aceeași secție este îngrijit un copil născut la 25 de săptămâni, la Sibiu, unde i s-au putut acorda îngrijiri din primul minunt de viață pentru că a avut norocul să vină pe lume într-o maternitate de nivel 3. Este într-o stare bună. Nu este intubat, mănâncă și crește.

„Acum câțiva ani, vorbeam de ora de aur, în care poți să-i maximizezi copilului șansele de supraviețuire. Studiile arată, de fapt, că viitorul copilului depinde de un minut de aur, de primul minut de viață. Ceea ce facem în primul minut de la naștere are impact pentru toată viața unui copil. 

Din nefericire, ori de cât bine ar fi urmărită o sarcină, de multe ori lucrurile de complică în travaliu sau chiar în expluzie. Prematuri se nasc oricând, la orice nivel (de maternitate -n.r.), nu numai în România. Și atunci, orice maternitate din țară ar trebui să aibă măcar capacitatea de a asigura tot ceea ce îi trebuie unui copil în prima oră de viață: masă de resuscitare, incubator, sursă de oxigen, sursă de aer medical, aparat de respirație non-invazivă, dacă nu un ventilator, și capacitatea de a face un mimim de investigații pentru a putea trata problemele acute”, spune dr. Ognean.

Dr. Livia Ognean

Telefonul, ‘soluția’ pentru echipamente stricate, vechi sau care lipsesc cu desăvârșire

În 2010, rata mortalității infantile în România era de 11 la mie. Cele mai recente date arată o scădere de până la 5,7 la mie, care se menține ridicată fața de media Uniunii Europene (3,3 la mie) și ne plasează la coada clasamentului european.

Cifrele s-au modificat și pentru că secțiile de neonatologie au început să fie dotate corespunzător prin implicarea sectorului privat, a ONG-urilor sau a comunității. De exemplu, dotările pentru secția de neonatologie condusă de dr. Ognean s-au făcut cu banii strânși la Maratonul Sibiului și prin intermediul unei campanii organizate de comunitatea La primul bebe. 

„Nu suntem exemplul cel mai bun pentru situația din țară. Noi o ducem destul de bine, dar sunt maternități ale căror echipamente sunt stricate, vechi sau lipsesc cu desăvârșire. Când îi întreb pe colegii din maternitățile de nivel 2 și 1, care vin la instruire la noi, ce fac atunci când au nevoie, de exemplu, de o masă de resuscitare, îmi spun că dau un telefon. Numai că până suni la SMURD sau la ambulanță pentru a transporta copilul, timpul care trece e foarte prețios indiferent de vârsta de gestație. Dacă nu poți să-i asiguri ce are nevoie, asta se va vedea pe viitorul copilului”, subliniază dr. Ognean.

„Ce merită mai mult decât să contribui la șansa la viață a unui nou-născut?”

Gabriela Alexandrescu, președinta Salvați Copiii, spune că dotările din secțiile de terapie intensivă neonatală și ale maternităților din România rămân în continuare precare, ceea ce creează condiții agravante pentru rata mortalității. Mai mult, capacitatea de îngrijire a copiilor cu probleme la naștere este de doar 60%. Asta înseamnă că, dincolo de aparatură, e necesar ca în maternitățile de nivel 3, care pot îngriji prematuri, să crească numărul de locuri. Dar și de medici neonatologi, specializare care înregistrează cel mai mare procent de posturi vacante raportat la posturile ocupate, respectiv 40%.

„Poate nu i-am putea salva pe toți, dar dacă am avea un sistem complet, rotund, complementar, cu toate serviciile care le sunt necesare nou-născuților cu boli ale aparatului respirator sau cu malformații congenitale, am reuși să facem ceva măcar pentru jumătate dintre ei. (…) Până la urmă, ce merită mai mult decât să contribui la șansa la viață a unui nou-născut? Ce e mai frumos decât să asiguri dreptul la viață?”, spune președinta Salvați copiii.

Județele cu cea mai mare rată a mortalității infantile sunt Sălaj (10,5 la mie), Mehedinți (8,8 la mie), Brăila și Hunedoara (8,3 la mine). La polul opus se află București (2,5 la mie), Ilfov (3,3 la mie) și Alba (3,6 la mie). 

Anul acesta, Salvați copiii și-a propus să ajungă în 45 de spitale. În primele șase luni, 29 de spitale au fost dotate cu 110 echipamente. Pentru a continua și a-și atinge obiectivul propus, organizația mai are nevoie de 5 milioane de euro.

Banii sunt necesari pentru renovarea și dotarea Maternității Polizu, una dintre cele mai vechi și mai mari din țară, unde se află și cea mai mare secție de neonatologie, dar și pentru Spitalul Clinic Filantropia, Spitalul Universitar de Urgență București, Spitalul Clinic de Copii Victor Gomoiu, Spitalul Județean de Urgență din Bacău, Spitalul Municipal Oltenița și cele din Târgu Cărbunești, Bolintin-Vale, Slobozia și Roman.

Gabriela Alexandrescu, președinte Salvați copiii

Salvați copiii încearcă să facă rost de acești bani și prin campania Camera cea mai mică, care face parte din programul de reducere a mortalității infantile pe care l-a început în urmă cu 14 ani. În 2010, obiectivul a fost de a strânge fonduri pentru 10 incubatoare. În prezent, în jur de 11 milioane de euro au fost investiți pentru achiziționarea a peste 1.700 de echipamente, care au ajuns în 126 de unități medicale și care au ajutat peste 200.000 de nou-născuți și copii, dar și în lucrări de extindere, amenajare, renovare a diferitelor secții de primiri urgență sau secții de pediatrie.

Victor, băiețelul care și-a petrecut primele 60 de zile în camera cea mai mica

A venit pe lume la numai 27 de săptămâni și cântărea doar 1.000 de grame. Imediat ce s-a născut a fost pus într-un incubator din care a mai ieșit abia după 60 de zile. Victor a avut șansa să ne nască într-o maternitate de nivel 3 și să primească îngrijirile necesare în primele minute de viața. 

„Cel mai dificil moment a fost când l-am văzut prima oară. Respira foarte rapid și foarte greu. Avea abdomenul cât un pachet de cărți. Asistentele mi-au spus că vor începe să-l alimenteze cu 2 mililitri de lapte. Șansele să supraviețuiască erau 50-50 (…) De câte ori suna telefonul în cabinetul asistentelor mă rugam să nu au aud ‘Mămica Bițan!’, pentru că asta nu putea să însemne decât ceva rău. Din cei cinci copii care erau la terapie intensivă doar Victor a supraviețuit. (...) L-am luat în brațe după aproape 2 luni. Nu știam dacă să mă aplec eu sau să-l ridic pe el”, povestește Andreea.

După ce a ieșit de la terapie intensivă, a mai fost nevoie de încă 3 săptămâni ca să ia suficient în greutate încât medicii de la spitalul Cantacuzino să-l externeze, iar el să ajungă în camera pregătită acasă. Provocările nu s-au terminat însă.

„Am început să facem kinetoterapie, foarte multe ore pentru că a stat foate greu în fund, ți-a ținut capul greu și a mers târziu. Am făcut terapie pentru că avea întârziere cognitivă, iar eu am lucrat extraordinar de mult cu el acasă. Abia pe la 7-8 ani am simțit că este ca ceilalți copii. Prematuritatea se simte rău de tot”, spune Andreea.

Victor are acum 10 ani și se descurcă bine la școală. Ar fi trebuit să poarte alt nume, dar părinții și-au pus toate speranțele că va ieși învingător. Și așa s-a întâmplat.

Dacă vrei să susții inițiativa Salvați Copiii și să contribui astfel la dreptul la șanse egale pentru viață a prematurilor născuți în România, poți dona 2 euro lunar trimițând un SMS la 8844 cu textul SALVEZ. De asemenea, poți opta pentru donații online ori prin debit direct, sau să redirecționezi 3,5% din impozitul pe venituri în fiecare an, înainte de sfârșitul lunii mai. Companiile pot redirecționa 20% din impozitul pe profit sau sponsoriza punctual proiecte. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult