Încă o tragedie, cea din Belgia, a însemnat încă un pas spre rutinizarea terorismului contemporan, în inima civilizației. E un fel de oboseală a repetiției, dar nu ar trebui să fie așa.
Se schimbă luminile pe Turnul Eiffel și cam atât. Nu e Anul Nou și nici vreo sărbătoare consumeristă. Au murit oameni într-un mod absurd, iar asta trebuie să conteze într-un registru mult mai serios.
Din păcate, în pofida evidențelor, și acest atac este deturnat de multiple organizații, atât statale, cât și private, pentru a servi niște agende specifice.
În tot acest joc, cetățenii Europei rămân prizonieri a unei stări de insecuritate și frică, nu atât provocată de atacurile în sine, cât de derivatele acestora și de tiparele de gândire agresive care au urmat. Paul Krugman a subliniat acest lucru încă după atentatele de anul trecut de la Paris: „So what was Friday's attack about? Killing random people în restaurants and at concerts is a strategy that reflects its perpetrators' fundamental weakness. It isn't going to establish a caliphate in Paris. What it can do, however, is inspire fear — which is why we call it terrorism, and shouldn't dignify it with the name of war. The point is not to minimize the horror. It is, instead, to emphasize that the biggest danger terrorism poses ... comes not from the direct harm inflicted, but from the wrong-headed responses it can inspire"
Moartea violentă a unor oameni fără nicio vină a scos la suprafață o nouă radicalizare de gândire, foarte periculoasă: în esență, tot mai multe voci acuzau islamul ca întreg, proclamând un război al culturilor și chiar al religiilor etc.
În ultimii 50 de ani, marea majoritate a actelor teroriste au fost comise înainte de anul 2000 și de către grupări care nu aveau nimic de-a face cu islamul. E un adevăr supărător pentru așa zișii intelectuali de facebook care propăvăduiesc războiul religios și frica.
Este o explicație lejera și comodă, venită mai degrabă ca o dorință de a explica oribilul în termeni familiari, dar nu este adevărată. Este doar o generalizare, o tribalizare de gândire care înalță ziduri între categorii de oameni pe bază de etichete etnice și religioase.
În realitate, niște demenți au ucis niște oameni nevinovați, așa cum de-a lungul istoriei, alți demenți au făcut același lucru. Singurul lucru pe care îl au în comun este demența, nu religia sau etnia. Au fost și atei, și creștini, și budiști (da, călugării asasini din Burma). Dar e poate în natura umană ca în fața diferențelor să ne retragem în ceea ce este familiar, așa cum o fac acum apostolii creștinismului autohton, unii dintre ei îndemnând fățiș la război religios, ignorând prin asta înseși principiile fundamentale ale creștinismului.
Terorismul european nu este o realitate recentă și, mai ales, nu este una specific musulmană: în ultimii 50 de ani, marea majoritate a actelor teroriste au fost comise înainte de anul 2000 și de către grupări care nu aveau nimic de-a face cu islamul. E un adevăr supărător pentru așa zișii intelectuali de facebook care propăvăduiesc războiul religios și frica.
În plus, în 2015, peste 80% din victimele terorismului global au fost musulmani. Încă un adevăr supărător. Terorismul este deci un fenomen global, iar văzut la această scară marile tragedii se întâmplă în afara Europei. Dar impactul pentru noi este fundamental diferit în funcție de localizarea atacurilor. Oricât ar părea de cinic, ne interesează mai mult ce se întâmplă la Bruxelles decât ce se întâmplă în Lahore sau în Nigeria. Asta pentru că simțim instinctiv compasiune în mod direct proporțional cu apropierea geografică, culturală și economică.
Pericolul terorismului în Europa este unul real. Dar nu este cel mai mare pericol pentru România. Există în schimb un alt tip de terorism la noi acasă, pe care îl ignorăm voala
Marele pericol e reprezentat de reacțiile pur emoționale care transformă o tragedie de proximitate într-un atac asupra culturii și civilizației proprii. Avem nevoie încă de inamici de clasă, de trib și suntem dispuși să folosim toate oportunitățile pentru a satisface micul spirit războinic din noi alegând să vedem doar ceea ce corespunde acestei credințe lăuntrice.
Pericolul terorismului în Europa este unul real. Dar nu este cel mai mare pericol pentru România. Există, în schimb, un alt tip de terorism la noi acasă, pe care îl ignorăm voalat: un terorism care face ca oamenii să moară în spitale insalubre, departe de orice formă de civilizație medicală, între colonii de gândaci, buzunare albe care cer șpagă și icoane văzute ca ultima speranță; un terorism asupra copiilor care cresc cu o educație rudimentară și care vor constitui viitorul sau un terorism asupra micilor întreprinzători, plimbați între ghișee și între șpăgi, acoperiți de birocrație și asaltați de controale și taxe.
Ăsta este adevăratul terorism care există în România. Ne-am fi așteptat ca decidenții politici să se ocupe în primul rând de astfel de probleme, și mai apoi de amenințarea iluzorie a drobului de sare. În schimb, finanțăm în continuare securitatea și controlul public, unde suntem pe primele locuri în Europa (ca procentaj din PIB). Multă lume vorbește de „siguranța statului”, „siguranța poporului”, cuvinte goale de sens, portavoci ale socialismului pe care le credeam pierdute.
Ce înseamnă „stat” ? Ce înseamnă „popor”, un cuvânt atât de drag demogogilor, pentru că în spatele acestui concept larg și vag se ascunde minciună. Aceste concepte nu au identitate, sunt doar paravane politice. Dar ne place să le folosim și să răspundem la ele pentru că încă avem încrustate în subconștient manierismele mentale comuniste. Cel ce are identitate este individul, doar el poate beneficia sau nu de securitate. Individul care moare în spitale, plătește taxe și nu știe ce se întâmplă cu banii lui.
Ne-am fi așteptat ca, după cincizeci de ani de comunism, anti-individ să acordăm o mai mare atenție persoanei. În schimb, așa cum spunea Hayek, sub alibiul bunelor intenții ne îndreptăm cu pași repezi spre un alt socialism, spre servitute si spre un colectivism de gândire. Nu asta a fost contractul pe care l-am încheiat cu toții în decembrie 1989.
Aceste atacuri repetate în inima Europei dovedesc că undeva s-a greșit și se greșește grav în modul în care sunt construite democrațiile liberale vestice: nu mai reușesc să ofere propriilor cetățeni unul din bunurile publice de bază pentru care sunt plătite taxe în valoare de miliarde de euro: protecția și siguranța civică. E un eșec aici al unui mod de a face politică și a unui mod de a gândi integrarea europeană și raportarea la securitatea globală. Este în primul rând un eșec al cheltuirii banilor publici, din impozitele de miliarde de euro pe care cetățenii le plătesc pentru ca măcar să aibă siguranța că oamenii pe care i-au angajat cu protecția publică își fac treaba.
În schimb, carențele dovedite în modul de lucru al serviciilor de informații (care au avut informații despre atacuri dar pe care nu le-au exploatat) arată un eșec al statului. Spre eficientizarea acestor servicii ar trebui îndreptate eforturile, și nu spre acordarea de noi atribuții care să limiteze libertățile private ale cetățenilor. Așa cum spunea Benjamin Franklin, un popor care insistă pentru mai multă securitate și mai puțină libertate nu le va avea, și nu merită să le aibă, pe niciuna.
Articol publicat pe www.mindfilter.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Este EXACT ceea ce doresc: putere. Le dai prea multă putere, vor face ce vor cu ea, vor fi extrem de greu de controlat. Cazul României este tipic.
Cred ca le e rusine ...