Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Nu vreau mai multă putere pentru profesori

scoala - hol

Foto: Profimedia

Asistăm la un val de știri despre întâmplări violente în școlile din România. Un elev care a sărit cu un cuțit de bucătărie la profesoara lui, alții copii care își batjocoresc profesoara, niște fete care bat un coleg, tot felul de lucruri fără îndoială condamnabile, însă care au generat o reacție disproporționată.

Profesorii au cerut la mitingul lor mai multă putere. Diverse persoane publice cer demisii, înăsprirea pedepselor în școlile publice, condamnarea la închisoare a celor care au aflat de pe grupurile de WhatsApp, o vedetă de televiziune vrea exmatricularea „cirezilor de proști” și băgarea fricii în elevi, iar reprezentantul BOR concluzionează că de vină e „progresismul” care poate să ucidă. Unii vor întoarcerea la învățământul din comunism, „că atunci se făcea carte”, alții vor să ne ducă și mai departe, în Evul Mediu, să învățăm după ceaslov și psaltire ca Ion Creangă, latina și greaca veche.

Cu toate că nu o spun cu subiect și predicat - nu vor să-și asume ideea până la capăt -, toți aceștia doresc luarea lui Sfântul Nicolai din cui, reintroducerea bătăii în școli, a corecțiilor corporale, cum se spune în mod savant, a urecheatului, a trasului de perciuni, a scatoalcelor peste cap.

Cu toată nostalgia copilăriei și a adolescenței, cu toată încercarea de a uita lucrurile neplăcute, nu am păstrat o amintire frumoasă anilor de școală din comunism. Cred că în primul rând m-aș trăda pe mine, copilul intrat într-un sistem de învățământ mai apropiat de un sistem concentrational decât de o unitate de învățământ. Uniforma, matricola, tuns, controale la intrarea în liceu, țipete, urlete, amenințări, umiliri, jigniri, frică, teamă, presiune, cam așa era viața de elev. Nici despre calitatea învățământului nu am o părere bună, ideologizat, un naționalism deșănțat, totul se baza pe memorarea tonelor de cunoștințe, rezolvam același tip de exerciții de mii de ori până la automatism, zeci de culegeri, nimic creativ, nimic practic, totul extrem de arid și steril. Toate astea ca să intri la facultate. Unii spun că scopul ăsta e suficient, merită tot regimul cazon. Eu vă spun ferm și convins că nu a meritat, se putea face altfel. 

De multe ori am avut impresia că profesorii care ne predau nu numai că nu iubeau copiii, ci îi urau, îi vedeau ca pe niște inamici cărora trebuia să le zdrobească personalitatea, să-i niveleze, să-i aducă la un standard de supunere și obediență. Am avut însă un profesor de istorie minunat, și spun minunat în comparație cu toată atmosfera apăsătoare și tensionată care domnea în școală, aproape ireal. Nu preda după manual, nu avea pretenția să ne notăm în caiete, nu ne verifica, pur și simplu ne fermeca. Ne dădea un test la un moment dat, purta niște discuții extrem de relaxate, nu știu niciun coleg să fi avut probleme la materia lui. Pur și simplu ne-a făcut să iubim materia lui datorită modului în care o preda. I-am spus toți acest lucru la revederea de 30 de ani, moment în care mi-am dat seama că absolut toți colegii mei l-au îndrăgit necondiționat. Nimeni n-ar fi îndrăznit la ora lui să spună sau să facă ceva nepotrivit, cu toate că ne dădea o libertate pe care nu o aveam la alte ore - ne câștigase respectul.

În toată discuția iscată de violențe și comportamente infracționale în școli, am auzit doar acuze la adresa elevilor. Nimic despre profesori. S-au uitat repede cazurile mediatizate despre profesori care aveau relații sexuale cu eleve minore, care veneau beți la școală, care țipau și băteau școlarii. Calitatea corpului profesoral a scăzut în același ritm cu scăderea nivelului învățământului românesc. Nici nu se putea altfel. Meseria de profesor nu mai este una atractivă, în primul rând din cauza salarizării, se fac profesori absolvenții de facultăți care nu-și găsesc un job mai bun. Iar în ceea ce privește revendicările salariale, cu tot respectul, ei au știut în ce sistem intră. Apoi mai este și rezistența masivă la nou, inadaptarea la noile condiții din societate. În timp ce îi ceartă pe elevii lor că stau toată ziua pe telefoane, mulți profesori nu știu să folosească un calculator.

A-i face pe elevi responsabili pentru situația din învățământul românesc este complet greșit, dar și incorect față de ei. Elevii nu fac decât să urmeze un proces educațional, din care face parte și familia, pe care îl pune la dispoziție societatea adulților. Cazurile prezentate, inclusiv al elevului care a sărit cu un cuțit la profesoara lui, nu sunt situații generale, nu se întâmplă peste tot lucrul ăsta. Ele trebuie tratate punctual, cu severitatea prevăzută de lege. Realitatea e că problema învățământului românesc e în altă parte, nu în „mai multă putere pentru profesori”.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Spuneți că că programa este prea încărcată că este materie inutilă și de aia elevii nu vor să învețe...va contrazic absolut.. predau fizică..materia pe care am învățat o personal in liceu a fost ciopârțită capitole întregi scoase...cum predai circuitul rezistor capacitor daca nu știi ce este și cum funcționează un condensator???au redus și Nr de ore .. două ore pe săptămână???iar la teoretic 3 ??? dacă unii elevi ar vrea sa urmeze fizică la facultate sunt sufocați de materia ce trebuie condensată in cele două ore care trebuiau să fie 4;ore ..de aici necesitatea meditațiilor...de aici întrebarea profesorilor universitari cum de ajung studenți unii elevi ce au nivelul de pregătire nivelul clasei a 6a ???nu mai avem nevoie de fizicieni???ce sa mai tăiem din materia numită fizică???fizica dezvoltă inteligenta memoria și este știința științelor...vai de țară care nu are fizicieni...in general cei ce critică sistemul de învățământ nu prea le a plăcut cartea...aveam 7 ..8 ore zilnic și sâmbătă și am făcut față...chiar foarte bine...mai luam și castane peste cap dar se vede că au avut rost..
    • Like 0
  • Profa check icon
    D-null Nucu!
    Mă prezint :sunt o profă spre finalul carierei oarecum .Pe parcursul ei am pregătit elevi dintre care doi au primit ambii medalii de argint la olimpiadele internaționale la materia pe care o predau,asta pe langa alți sute care sunt acum studenți la universități prestigioase atât din țară cât și din afara ei.Am predat bine zic ,elevii care au vrut sa invete au avut de la cine,dar și cu destula severitate pentru care acum mulți sunt recunoscatori.
    Nu mă aștept să mă apreciezi d- ta cu atât mai mult sa fiu plătită cat sa pot trai decent ,pentru că nu-i așa, „știam in ce m- am băgat de la inceput”( deci nu mai am niciun drept știind asta).Dar probabil că am procedat așa pentru că sunt o comunistoida netrebnică care”urăște copii”( te- am citat) care am visat in fiecare zi ,așa cum sugerezi ,sa- mi bat elevii ,să le dau scatoalce sa- i violentez cumva..,( nici nu știu cum aș fi putut sa fac asta fizic vorbind..),etc.
    Pentru ura pe care o manifești asupra acestei tagme din care fac și eu parte îmi iau singura dreptul să- ți spun SĂ- ȚI FIE RUȘINE!
    Iți doresc să ai sentimentul de nedreptate uriașă care ți se face la fel!
    PS : Nu cred că are cineva nevoie de puterea pe care o dai( pardon ,nu o dai) d- ta profesorilor!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Pentru cei care n-au înțeles: problema cu învățământul românesc se vede clar comparând cu alte sisteme de învățământ. În timp ce în sistemele libere, occidentale, învățământul este decis de către profesorii de la clasă, în sistemele din fostul bloc comunist învățământul vine de sus. Este centralizat.
    • Like 0
  • Marina check icon
    Și v-ați oprit aici. Dar unde e problema învățământului românesc? Evident, nu doar în lipsa autorității profesorilor. Dar este și aici. Și autoritate nu înseamnă bătaie. Ca părinte, nu îți bați copilul, dar ai alte metode prin care să îl faci să te asculte. Nu îi dai mână liberă să facă ce îl taie capul, cum nici adulții nu pot face ce îi taie capul, asta înseamnă să funcționeze o societate. Școala este o microsocietate, cum să funcționeze fără reguli, fără autoritate?
    Distrugeți ideea de autoritate dând exemplul celei din comunism. Se pare că este singura pe care o cunoașteți. Presupuneți că profesorii își freacă mâinile cu satisfacție la ideea că îi vor putea bate pe elevi. Nu vreți "mai multă putere" pentru profesori, de parcă acum ar avea vreo putere.
    Elevul care și-a atacat profesoara e un caz izolat, corect. Atitudinea clasei față de profesoară, însă, nu e deloc un caz izolat. Dumneavoastră și mulți alții aveți o singură idee: să nu fie ca în comunism. Cum să fie, nu e clar. Și nici nu vă pasă. Trebuie doar ca dușmanul profesor să nu se atingă cu o floare de copii. Și copiii știu asta. Și toată lumea pierde, inclusiv copiii. Inclusiv cei de la liceul Ion Creangă, care nu învață japoneza pentru că profesoara lor e o "amărâtă" care degeaba se înroșește și face spume la gură. Cum să îi dai amărâtei mai multă putere, vă dați seama de ce ar fi în stare?
    • Like 4
    • @ Marina
      Valentin check icon
      Învățământul sovietic a fost creația unui director de colonie penitenciare de minori. Bătaia este un atribut al puterii, nu al autorității.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Marina check icon
      Să câștigi respectul unei întregi clase de adolescenți este o misiune foarte grea, domnule Valentin. Să nu trasați o linie așa clară între respect și autoritate. Copiii vin din diverse familii, fiecare cu modelul ei de autoritate. Adolescenții oricum o suportă greu, asta e vârsta. După cum vedeți, și un test anunțat le amenință libertatea. Copiii ăia erau la cursul de japoneză voluntar. Problema lor nu era japoneza, ci profesoara. Care are 26 de ani, mă îndoiesc că are vreo meteahnă moștenită din învățământul sovietic.
      Dacă decidem că sistemul să fie așa, adică elevii să facă ceva doar dacă simt că li se potrivește, doar dacă profesorul a fost suficient de convingător, atunci mai trebuie schimbate multe. De exemplu, cei care vor să intre în sistem să treacă și de un test psihologic, dar unul adevărat. Nu ai vocație, nu are rost să mai susții titularizare, nu te faci profesor. Dar cu harababura din sistem și cu salariul pe care îl primește un debutant, statul nu mai face mofturi. Cum s-ar zice, calul de dar nu se caută la dinți.
      Credeți că elevii de la Ion Creangă sau cei din Prahova care și-au bătut joc de profesoara de engleză au ajuns așa din cauza sistemului? Ce s-ar fi potrivit oare gingașului profil psihologic al celor din Prahova? O școală de corecție? Nici profesoara nu are ce căuta acolo, fără îndoială. Dar băieții ăia reprezintă o problemă reală pentru societate. Așa cum fac cu femeia aia în clasă, așa ar face și în afara școlii cu oricare fată/ femeie vizibil vulnerabilă. Acum, la 13 ani. Dar când vor fi adulți?
      La fel și elevul din București. Profesoara l-a supărat cu testul, cineva, pe stradă, îl supără cu altceva. Va reacționa la fel, nu?
      Și dacă transformăm sistemul nostru după modelul celor din vest tot avem nevoie de reguli stricte și de autoritate. În societatea noastră bătaia e ruptă din rai în multe familii. În școală nu trebuie să fie așa în niciun caz. Problema e că acel copil nu recunoaște o altă autoritate. Și aici trebuie să intervină protecția copilului și să scoată copilul din acel mediu, nu să ceară școlii să-l repare. E ca și cum mănânci slănină la fiecare masă și iei pastile de slăbit în același timp.
      Bandiții ăia de capitaliști sunt cu 100 de ani înaintea noastră în multe aspecte ale vieții sociale. Sistemul lor de învățământ este în armonie cu celelalte sisteme. Dacă noi îl copiem dar nu facem schimbările necesare în alte domenii, o facem degeaba.

      • Like 4
    • @ Marina
      Valentin check icon
      Mă tem că greșiți. În România, în afară de religie, nu există ore pe care elevii să le aleagă liber. Tehnic se numește CDȘ (Curricululm la Decizia Școlii). În argoul profesorilor se numesc OPȚIONALE OBLIGATORII. Sună frumos, nu? Sunt date de sistem.
      Capitaliștii putrezi au un sistem în care elevii își aleg, inclusiv din generală, diverse module pe care le urmează liber. La noi unitățile de învățământ aleg anumite materii, dar elevul nu are dreptul să aleagă. Nu există nicăieri alegere liberă în sistemul românesc.

      @ Ce s-ar fi potrivit oare gingașului profil psihologic al celor din Prahova?

      Gingaș nu este un termen întâlnit în psihologie. V-aș propune, dată fiind gravitatea situației, să ne situăm pe terenul științelor psihopedagogice,cu norme și termeni specifici. Evident, dacă sunteți de acord că psihologia este o știință și nu o toană.

      Capitaliștii putrezi operează cu noțiuni psihopedagogice clare, cum ar fi inteligență kinestetică, logico-matematică, auditivă sau vizuală, haptică în cazul artelor etc. Fiecare elev este evaluat în funcție de tipul de inteligență pe care o prezintă de către o echipă care îl monitorizează atent. Se lucrează cu părinții, sunt semnalate orice probleme, oricât de minore. Temele și cantitatea de materie sunt reglate de către întreaga echipă de profesori, asemănător raportului de gardă pe care-l fac medicii.
      La noi fiecare profesor face orice dorește, pentru că educația comunistă a fost o educație disparată, pe bucăți. Sistemele occidentale putrede merg pe interdisciplinaritate, nu pe concurență. Deseori materiile nu au arii definite, ci se întrepătrund, fiind predate de echipe de profesori.

      Se calculează parametrii cognitivi după date precise etc. Testele nu au rol de notă, cum e la noi, ci au rol predictiv. E ca în medicină: ești testat ca să vezi ce ai. Elevii asimilează materia pentru că echipa de psihopedagogi îi motivează, nu pentru note și examene. Motivația nu se face lăutărește, ci după princpii psihopedagogice clare.

      Psihopedagogia este o știință, pe care noi n-o punem în practică. La noi, un elev kinestetic are același tratament cu unul cu inteligență logico-matematică.

      Asta pentru că noi nu ne preocupăm de asemenea baliverne burgheze. Cele șapte inteligențe sunt recunoscute cu jumătate de gură. Apar și ele prin subsolul unor metodici, dar pasager.

      Nimeni nu a spus să copiem un sistem. Nici Spiru Haret nu l-a copiat, ci A APLICAT PRINCIPII COMUNE SISTEMELOR EUROPENE.

      La noi nu există așa ceva. Zeflemeaua cu care tratați psihologia arată multe. Psihopedagogia este o știință. La noi n-a prins, pentru că intra în conflict cu marxismul. Singurul institut de cercetări pedagogice a fost desființat în anii 80. Psihologii sunt în continuare tratați cu îngăduință, la fel cum au fost tratrați și înainte.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Marta check icon
      Pai presupun că nu poți renunța la un curs în mijlocul semestrului. Poate si-au dorit să studieze japoneza și s-a dovedit grea, sau profesoara nepregătită sau altceva. Mie nu mi se pare relevant pentru caz, dar mă uimește că vă puneți întrebarea asta de parcă aici este cheia. Și eu în facultate am am fost atrasă de cursuri opționale cu titluri interesante precum "Tinerii furioși" care s-au dovedit altceva decât ce crezusem dar nu am putut renunța la curs.
      • Like 0
    • @ Marta
      Valentin check icon
      Și eu am urmat cursuri opținale, numai că acesta este unul de tip CDȘ, nu unul ales liber de către elevi.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Marina check icon
      Au ales să meargă la un liceu unde se studiază japoneza, au ales chiar o clasă unde se studiază japoneza, deci sunt la acel curs voluntar. Că poate au ales prost, asta e altceva.
      Sunt sigură că nu vi s-a părut că tratez psihologia zeflemitor, ca pe o balivernă burgheză. Doar încercați să epatați etalându-vă cunoștințele în domeniu. Dacă aș fi avut aceeași intenție, aș fi evitat blestemata sintagmă "gingașul profil psihologic" care v-a spus dvs atât de multe.
      Faceți o greșeală majoră în analizele dvs: rupeți școală de societate. Unele din principiile pe care le promovați nu ar da rezultate bune în România. De exemplu liberul arbitru. Scârțâie și prin Norvegia, dar în România! Dacă părinții și școala nu se ocupă temeinic de orientarea elevului, liberul lui arbitru spune bazaconii. Că doar nu credeți că un copil de 12-15 ani se cunoaște suficient de bine încât să consideri că alege în cunoștință de cauză. Cum ar fi asta în România?
      Nu pretind că am descoperit cheia tuturor problemelor din educație, doar punctual am idei. Se pare că dvs ați descoperit-o. Păreți foarte sigur.
      • Like 1
    • @ Marina
      Valentin check icon
      Am înțeles.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Veronica check icon
      "Fiecare elev este evaluat în funcție de tipul de inteligență pe care o prezintă de către o echipă care îl monitorizează atent." Pe dracu'! Nu are nimeni atata personal la dispozitie. In scolile publice americane, e o jungla, nu avem ce copia de acolo.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Din punctul meu de vedere, cel mai mare pedagog român și celui căruia îi datorăm o educație europeană a fost Spiru Haret. Însă lecția pe care ne-a dat-o nu e să ne întoarcem în trecut, ci să facem ce a făcut el: să reconectăm educația românească la parcursul ei european. Reforma sa educațională a fost modernă la vremea respectivă, nu conservatoare. Haret nu s-a ferit să aducă tot ce era modern în educația europeană, iar reformele sale au avut numeroase critici.
    Comunismul a fost o catastrofă, care a produs un sistem educațional aberant, greoi. Comuniștii au vânat puținii dascăli buni pe care i-am avut - exemplul lui Ștefan Odobleja - și au înăbușit orice tentativă de modernizare și reconectare europeană.
    E trist că încă mai avem principii comuniste și astăzi. Și mai trist e că nici nu ne dăm seama.
    • Like 1
  • Ion check icon
    Subscriu intru totul! Am facut scoala pe vremuri si n-am o amintire placuta. Mai mult decat atat, parintii mei au fost profesori.
    • Like 2
  • Mucule - de ce crezi tu ca ne pasa noua ce vrei si ce nu vrei tu ?
    • Like 5
  • Valentin check icon
    "Multe cadre didactice susțin că noul curriculum școlar nu a făcut aproape nimic pentru a reduce cantintatea imensă de cunoștințe care le sunt cerute elevilor. (...)
    Un studiu cu privire la impactul reformei curriculare în învățământul general obligatoriu, realizat de colaboratori ai Centrului Educația 2000+ (2002, pg. 37-38) arată câteva din rațiunile acestei saturări a programelor și manualelor din învățământul boligatoriu. În primul rând, planurile de învățământ merg în continuare pe o direcție monodisciplinară, care lasă loc liber unei competiții pentru afirmare și supremație între disciplinele ce tind să ocupe în planul de învățământ un spațiu cât mai mare. Fiecare disciplină este și se vrea importantă, ceea ce conduce la multiplicarea unor conținuturi care ar fi putut fi corelate în cadrul unor sinteze interdisciplinare, cu mai multe beneficii și în plan formativ. În al doilea rând, continuă să funcționeze ideea că o școală bună este aceea care dă cât mai multe sarcini cognitive elevilor. În școală și în afara ei, elevii trebuie să fie cât mai ocupați, pentru că această situație aduce disciplină, rigoare, angajare totală, ceea ce întărește autoritatea profesorului și mărește spațiul discreționar al acțiunilor acestuia. Funcționează aici o ideologie școlară autoritaristă, care poate contribui la surpaîncărcarea informațională a elevilor și la insuficenta exersare a competențelor coginitve."
    (Dorina Sălăvastru, Psihologia educației, 2004, Polirom)

    Doar unul din manualele de psihopedagogie aflate în uzul celor care urmează modulele pedagogice. Suntem cu siguranță singurul sistem educațional de pe planetă ale cărui hibe apar și în manualele de pedagogie. Căci nu este singurul. Adăugăm și alți dascăli dedicați, care atrag atenția asupra unui sistem greoi și neperformant, însă nu-i ascultă nimeni.
    • Like 0
  • Și, iată cum scumpii noștri SAMĂNĂTORIȘTI EDUCAȚIONALI, încep să își revină,
    după ce dulcele lor plan de ”nimicire" a „conservatorilor"
    (clasificarea forțată a d-lui Bartic,
    la invitarea unor „oponenți" la emisiunea dânsului),
    a fost dat peste cap de evenimentele de la Creangă
    (unde nu, d-le Nucu Morar, nu „un copil a sărit cu cuțitul de bucătărie la profesoara lui",
    ci mai multe eleve de la filologie,
    intrate cu medii peste 9,50,
    au discutat tacticos și peiorativ
    cum se va „înroși la față"
    și cum ”va face spume la gură",
    o tânără licențiată în filologie
    și master, la 25 de ani, în limbi orientale,
    care le făcea cinstea să-i învețe japoneza,
    tânără de doar 26 de ani,
    numită de acești elevi minunați „amărâta aia",
    asta ca reacție la lipsa lor de chef de a da ora următoare un test,
    test prezentat mai apoi presei ca „neanunțat"
    (minciuna se pierde față de gravitatea a ceea ce a urmat),
    ca, în final,
    să afle de intenția anunțată de un coleg
    (prezentat și el, mai apoi,
    ca interiorizat și necomunicativ, probabil dacă ignorăm declarațiile belicoase la adresa profesorilor în taifasul WhatsApp-ist),
    de a o omorî pe profesoară.
    Subiect banal, nu-i așa, de discuție pentru ”la crème de la crème" a minunaților,
    admirați de numiții sămănătoriști educaționali).

    Se adaugă, la dl. N.M. obișnuita exagerare, cu formulările tipice de „da ... însă ...", care doar neagă evidențe, combinată cu fantezii morbide despre cum ar vrea toți profesorii să scoată biciul...

    Doar că... bazaconia începenchiar de la titlu.
    „Profesorii vor mai multă putere".

    Mai MULTĂ? Decât ce? Pentru că, în prezent, profesorii NU AU NICI O PUTERE.
    Nici să ia decizii referitoare la învățământ...
    ...nici să facă materia așa cum trebuie (timpul prea scurt, materia prea multă, manualele care nu ajută, conținuturile prea teoretice, examenele care derutează, lipsa efectivă a materialelor didactice sunt toate stabilite de alții),..
    ... nici să apere elevii silitori de agresiunile celor fără chef, dispoziție sau capacitate de învățare...
    ... nici să apere școala, colegii sau pe ei înșisi!

    Constituția stabilește dreptul la educație!
    Dar Constituția nu spune ce înseamnă asta!
    Nu spune 12 clase!
    Nu spune „la teoretic"
    Nu spune „la liceu"
    Nu spune „la zi"
    Nu spune „cu 1 si 2, tot înainte!"...

    Toate astea sunt născocirile unor persoane care doar se tem ca nu cumva „odorul lor" să „rămână fără colegiu", sau, „Doamne ferește!", repetent la ce nu vrea să învețe...

    Elevii care nu se dovedesc capabili de liceu, nu vor putea trăi dacă nu învață altceva, mai potrivit, mai folositor.
    Elevii care nu vor să suporte disciplina studiului, nu trebuie ținuți cu forța între cei care vor și pot să învețe!

    Dacă ”domnișoarele filoloage" de la Creangă nu mai suportă jaoneza și profesorii de limbi străine, Constituția României nu are nici măcar o iotă contra trimiterii lor să învețe, da, să învețe, lucruri mai practice, mai utile, precum țesătoria, confecționarea încălțămintei și a poșetelor, arta bucătăriei și a întocmirii paturilor și a curățării băilor după plecarea clienților din hotel. Meserii frumoase, căutate, neamenințate de dezvoltarea Inteligenței Artificiale, așadar de mare viitor. De ce să nu le oferim șansa să nu se mai plictisească la cursurile de japoneză, care -vădit- le deranjează!
    • Like 6
    • @ Robert Alexandru
      Valentin check icon
      Un singur lucru n-am înțeles din toată tărășenia asta: dacă acești elevi și-au ales limba japoneză de ce se plictisesc? Și dacă se plictisesc, de ce nu renunță la japoneză și aleg altă ofertă a școlii, cum ar fi spaniola sau germana?
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Ideea puterii în școli este o veche fixație marxist-leninistă, specifică educație comuniste. Printre cei care au rafinat-o se numără și Paulo Freire, în lucrarea sa, Pedagogia oprimaților. Freire cosideră că totul este un joc de putere între profesor și elev, pe modelul claselor sociale imaginate de Marx.
    Gândirea comunistă a adus cu sine o grămadă de anomalii, cum ar fi semnul egal între disciplină și pedagogie. Pe scurt, nu toți cei care cunosc bine un anumit domeniu sunt și buni pedagogi, la fel cum un bun sportiv nu este în mod necesar și un bun antrenor.

    Comunismul a impus din start un sistem piramidal, cu o programă impuse de sus, de multe ori de către persoane care n-au legătură cu copii. Este ca și cum am apela la un medic fără rezidențiat. Cine ar vrea să fie operat de un chirurg care n-a mai operat niciodată?

    În perioada comunistă, elevul era văzut ca o MASĂ - comuniștii nu cunosc persoane reale, ci doar MASE - fără abilități, preferințe, particularități etc. Psihologia - știința apărută în anii 40-70 - a fost văzută din start ca o amenințare la adresa principiilor marxist-leniniste. Ce legătură aveau tribulațiile capitaliștilor putrezi, aflați toți în ghearele doctorului Freud, cu limpezimea și măreția tezelor trasate de marele Lenin, sintetizate atât de corect de arthitectul educației sovietice, Anton Makarenko (directorul unei colonii penitenciare de minori)?

    Elevul nu există. El nu trebuie să existe. El e doar o masă amorfă, fără conștiință, nevoie sau alte mofturi. Numai capitaliștii putrezi văd în copil o persoană. El trebuie să tacă, să pună burta pe carte și să învețe ce i se dă. Iar dacă nu învață, dacă nu pune cornul la treabă... vai de el! E gândirea directă a unui director de penitenciar.

    Frumusețea școlii imaginate de Spiru Haret (în onoarea căruia a fost botezat și un crater pe Lună), eleganța cu care erau povestite manualele, grija unor dascăli care vedeau în copil o persoană și nu o masă de manevră a fost înlocuită de cizmele butucănoase ale incapabililor comuniști.

    Jos cu mofturile! Jos cu psihologia! Jos capitalismul! Jos burghezia putredă a doctorului Freud!

    Un învățământ centralizat, în care profesorii sunt doar niște simple gramofoane, care recită o programă prost alcătuită, manuale scrise de tot felul de persoane cu funcții etc. Nu mai vorbim de autori care fac parte și din comisia de aprobare!!! Că așa e la noi.

    Prin contrast, în lumea capitalistă aia putredă, care ne dă lecții la testele PISA, programele sunt alcătuite chiar de către profesori, de către cei care predau în școli și licee. Există, desigur, ghiduri metodologice solide, iar profesorii beneficiază de pregătire intensă (7 ani în Finlanda).

    Rezultatele se văd.
    • Like 4
    • @ Valentin
      Foarte bun comentariu
      • Like 0
    • @ Alchimistul
      Valentin check icon
      Mulțumesc. Ar trebui să luăm atitudine față de programa venită de sus. Ar trebui să dăm voce profesorilor care se tem să vorbească, și care ne pot arăta clar manuale pline de erori și programe pline de erori (Edupedu începuse un proiect numit Profesorul anonim).

      Înțeleg că mulți din cei care fac aceste programe sunt persoane bine intenționate, dar pedagogia înseamnă să lucrezi direct cu copilul, nu doar să ai titluri pe un anumit domeniu. E ca în medicină: trebuie să lucrezi direct cu paceintul.
      O lege care să condiționeze un minimum de cinci ani de predare pentru profesorii care fac programă de gimnaziu sau de liceu ar fi o soluție pentru aerisirea programelor și implicit a atmosferei școlare.

      Pedagogia (știința educării copilului) nu trebuie confundată cu andragogia (educația adultului).
      • Like 2
    • @ Valentin
      @Valentin, raspunsul tau e mai bun decat articolul initial.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Și eu, care nu știam că Stalky & Co. trăiau în marxism-leninism... O fi fost Kipling comunist, nu știa nimeni, dar ai descoperit asta ... d-ta, Valentin. Probabil când mestecai brioșa, bună în general, dar cu noduri uneori...

      Deși alte lucruri vezi foarte bine.
      Aproape că ai observat că problema cu programa nu e că ar fi rea. Că e bună! Pentru unii...

      Ci că e unica permisă!
      Așadar, folositoare DOAR celor 5% pentru care chiar e bună!

      De luptat (ce-o fi aia și -mai ales- cu cine?) nu pentru altă programă trebuie să ne luptăm, ci pentru eliminarea monopolului lui „unic și obligatoriu"!
      • Like 0
    • @ Robert Alexandru
      Valentin check icon
      O modalitate pe care comuniștii au folosit-o atunci când venea vorba de educația veche - înclusiv cea a lui Spiru Haret - a fost confuzia voită dintre AUTORITATE și PUTERE. Sunt ușor de confundat, dar foarte diferite. Educația anilor 1800-1900 nu era bazată pe putere, așa cum susțineau comuniștii.

      Programa școlară este făcută de persoane diferite, cu vederi diferite. Ca rezultat avem programe inconsistente, pline de erori sau compromisuri.

      Îmi amintesc de o întâmplare interesantă din anii 90, cu rădăcini în comunism. După cum se știe, gramatica se deprinde cel mai bine prin exersarea limbajului colocvial, cel de zi cu zi. În orice carte de gramatică întâlnim propoziții de tipul: - Salut, mergi la magazin? - Da, doresc să cumpăr niște lapte.
      Îmaginați-vă însă cum ar arăta un personaj care vrea să cumpere lapte în plin comunism, când magazinele erau pustii. Chiar și nevinovata dar celebra propoziție Ana are mere devenise periculoasă într-o societate în care fructele nu mai existau.

      Ca să rezolve problema, cei care se ocupau cu educația comunistă au decis să înlocuiască limbajul colocvial cu textele lui Creangă sau Ispirescu, considerate mai puțin periculoase. Din punct de vedere al exercițiului gramaticii, decizia a fost catastrofală, pentru că reflexul conversației nu s-a putut forma.

      După 90, echipa tânără din educație a propus revenirea limbajului colocvial. Echipa conservatoare a reacționat însă violent:

      - Vor să-l scoată pe Creangă din manuale!

      În realitate, Creangă urma să fie studiat în continuare la literatură, însă pentru gramatică era necesar textul colocvial. În final, logica și bunul simț au învins, iar textele actuale de gramatică sunt colocviale, ca în toate manualele din lume.

      E un exemplu de anomalie, una din multele pe care le-am moștenit din comunism. Din păcate nu e singura, și trădează un mod de gândire care nu are nicio legătură cu pedagogia ca știință.
      • Like 1
    • @ Valentin
      andrei andrei check icon
      a da, inainte de comunism nu exista nicaieri un invatamant unde profesorii sa aiba putere. mai ales cum ar fi scoala germana. si stim ca scoala germana a reusit sa scoata oameni seriosi. dar asa e cand treci prin viata citind printre raunduri, victimizandu-te si cautand doar faptele care iti convin
      • Like 3
    • @ Valentin
      Domnu Valentin, ai auzit matale de Beral si Zapan ? Era o biblie... In 1978, clasa X la liceu, eu nu invatam dupa manualul acreditat. Nu. Banuiesc ca nici nu stii ce zic... Eram in anul patru si alaturi de clasa noastra era clasa de constructii navale... Ultima editie. Dupa ce ca imi spargeam creier¡i cu mecanismele de reactie in chimie -fizica, aveam interesul sa-i descos pe colegii ¨navali¨ despre ce invatau ei. Imprumutam de la biblioteca albume din ¨Galeria de stampe¨ ... si miroseam cerneala cartilor noi. Nici asta nu ai de unde sa stii. Si provin dintr'o familie mai mult decat anticomunista. Bunica educatoare, mama invatatoare, tata inginer, bunicul profesor , si celalat colonel in armata regala... Deci... duteeee ... Deja stii adresa, la scoalaaa bre matale.. !
      • Like 1
    • @ George Bucsan
      Valentin check icon
      Bănuiesc că nici dvs. nu ați auzit de Horia Theodoru, însă cred că ați înțeles lucrurile total pe dos. Faptul că au existat dascăli remarcabili nu transformă educația comunistă într-o educație valabilă. Haideți să ne amintim de furia pe care au avut-o comuniștii împotriva cibernetcii și de calvarul lui Ștefan Odobleja sau al altor dascăli importanți. Să ne amintim de acel institut de cercetare în educație care a fost desființat în anii 80 pentru că era considerat periculos.

      Puținii dascăli care au încercat ceva au fost marginalizați, cum sunt și acum. Au făcut însă pentru alții. Învățământul finlandez are la temelie cărămizi puse de Basarab Nicolescu și matematicianul Solomon Marcus. Poate că nu știați acest lucru.

      Marele merit pe care l-a avut Spiru Haret a fost că a adus învățământul românesc pe o linie europeană. Comunismul l-a rupt și l-a aruncat în întuneric. Tot ce trebuie să facem e să urmăm exemplul dat de Spiru Haret: să intrăm din nou pe linie europeană. Învățământul german, britanic sau finlandez sunt exemple concrete, de sisteme educaționale care s-au dezvoltat natural. Învățământul românesc a fost rupt și deformat de comunism.

      Da, putem găsi raze de lumină și în bezna în care ne-au înfundat comuniștii, dar puține. Avem însă un învățământ înapoiat, greoi și ineficient, din care scapă cine poate. Și mai scapă, nimic de zis, dar ca sistem, CA MEDIE, e un dezastru. Ce vedem acum e doar începutul.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Domnule, nu stiu despre care dintre Horia Theodoru vorbesti, stiu ca a fost unul arhitect (pe la inceputul secolului XX)
      Ce stiu, este ce imi spunea bunicul meu ; orice ai face fa cat poti mai bine si straduiete, mereu, sa fii cel mai bun. Daca analizati un pic simplitatea mesajului o sa vedeti ca include totul !! Totul.
      Desigur ca acest principiu nu il descoperise bunicul meu Maxim. Dar a avut grija sa-l inculce urmasilor sai.
      Cat despre ce trebuie sa fie invatamantul, in afara ca este o investitie colosala, trebuie sa fie o datorie cetateneasca. Chiar daca suna comunist. Imaginativa ca eu refuz sa fac un curs de prim ajutor. Si cineva moare pentru asta. Deci nu este vorba despre regimul politic care finanteaza si controleaza pedagogia si scoala, nu. Este vorba de atitudinea individuala.
      Profesoara mea de chimie din liceu , marea Doamna Verdes Maria, in 3 minute te convingea ca fara sa stii chimie nu poti trai. Era talentata, iubea meseria si era de o duritate greu de imaginat. Rar am vazut-o razand in ora, si mai rar sa faca o gluma. Dar mancam chimie pe paine. Convinsi fiind, sincer, ca asta este menirea noastra. Altfel nu avea sens sa faci un liceu de chimie industriala. Aici revine sfatul bunicului Maxim, fa orice, dar fa-o bine.
      Dascalii actuali sunt lipsiti de vocatie, nu exista dascali practic. La fel ca si tamplarii adevarati, au disparut.
      Nu am prea mai am timp acum, asa ca , in concluzie ; o societate nu poate avea servicii publice mai bune decat ea insasi. Mai clar, sacul si petecul
      sa auzim numai de bine,
      • Like 2
    • @ George Bucsan
      Valentin check icon
      Interesant, dar eu pot trăi fără să știu chimie, după cum pot trăi și alții. Se poate totuși. Câți știu însă educație muzicală sau plastică? Câți pot face ACUM un comentariu literar decent? Sau câți din cei care știu chimie pot face un comentariu la nivel de școală generală a unei sculpturi de Brâncuși? Ce e mai important: Brâncuși sau chimia? Și dacă ambele sunt importante, pe care o știm mai bine?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Profa check icon
      Sunt la fel de importante!
      Se fac in școala tocmai pentru ca elevul să știe unde e bun și acolo va performa în viața: matematician,sculptor,chimist etc.
      • Like 0
    • @ George Bucsan
      Mirea check icon
      *Du-teeeee la școală agramatule, învață să scrii corect!
      • Like 0
    • @ George Bucsan
      Mirea check icon
      *Străduiește-te să nu te dai în stambă!
      • Like 0

Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult