foto: Profimedia
De câteva zile, reacția publică la numirile din marile parchete pare să se fi așezat într-un consens comod: deciziile sunt proaste, oamenii sunt nepotriviți, iar sistemul merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. E un tip de indignare ritualică, aproape liturgică, în care fiecare știe deja rolul pe care trebuie să-l joace.
Dar întrebarea incomodă și, tocmai de aceea, esențială este alta: chiar avea președintele de unde alege mai bine?
Istoria ne învață că marile decizii nu se iau, de cele mai multe ori, între bine și rău, ci între rău și mai puțin rău. În 1916, România nu a intrat în Primul Război Mondial pentru că avea o opțiune perfectă, ci pentru că alternativele erau limitate și fiecare purta în sine riscul dezastrului. Alegerea nu a fost între lumină și întuneric, ci între două umbre.
Așa și aici. Nu au stat la coadă procurori de talia Laurei Codruța Kövesi, așteptând să fie aleși. Sistemul judiciar românesc nu produce excelență în serie. Produce, cel mult, funcționari competenți, uneori mediocri, rareori remarcabili și, din când în când, problematici.
Absența opțiunilor nu este întotdeauna doar rezultatul unei selecții slabe, ci și al unei absențe asumate. Un sistem nu devine mediocru doar pentru că nu produce suficientă valoare, ci și pentru că valoarea existentă refuză, în momentele decisive, să se pună în joc. Fie că vorbim de prudență, de teamă sau, uneori, de o formă discretă de complicitate cu status quo-ul, această absență lasă spațiul liber pentru opțiuni mai slabe. Iar apoi, paradoxal, aceleași opțiuni sunt criticate ca fiind inevitabile.
În acest context, problema nu este că alegerea finală nu a fost strălucită. Problema este că ea nu pare să fi fost guvernată de un criteriu coerent. Pentru că, dacă ar fi fost, am fi văzut consecvență.
Un candidat este respins după un aviz negativ al Consiliului Superior al Magistraturii. În alt caz, același tip de aviz este ignorat. Nu există o explicație clară pentru această diferență de tratament. Nu există o linie de demarcație vizibilă între acceptabil și inacceptabil. Există doar decizia.
Iar decizia, în absența unui criteriu, devine arbitrară.
Mai grav însă decât această inconsecvență este altceva: alegerea de a apăra public cel mai vulnerabil punct al întregii construcții.
Există momente în istorie în care liderii nu doar iau decizii discutabile, ci aleg să le transforme în declarații de principiu. Este momentul în care o eroare punctuală riscă să devină o regulă implicită.
Apărarea unei conduite profesionale contestate nu în abstract, ci într-un caz concret, sensibil, care implică acuzații grave, transmite un semnal care depășește persoana în cauză. Transmite ideea că standardul nu este atât de sus pe cât ar trebui să fie. Că, uneori, îndoiala poate fi suficientă pentru a nu acționa. Că prudența birocratică poate înlocui responsabilitatea.
Or, exact aici se rupe firul.
Pentru că instituțiile nu se construiesc doar prin numiri, ci prin semnalele pe care aceste numiri le emit. În anii 50, regimurile comuniste nu s-au consolidat doar prin oameni, ci prin logica pe care acei oameni o reprezentau: obediență în loc de discernământ, conformism în loc de responsabilitate. Nu comparația este importantă aici, ci mecanismul.
Când standardul scade, nu o face spectaculos. O face tăcut, prin justificări rezonabile, prin explicații aparent logice, prin excepții care devin, în timp, regulă.
De aceea, întrebarea nu este dacă existau opțiuni mai bune. Poate că nu existau. Întrebarea este de ce, dintre opțiuni imperfecte, a fost aleasă tocmai aceea care ridică cele mai multe semne de întrebare. Și, mai ales, de ce a fost apărată cu atâta hotărâre.
Pentru că, în cele din urmă, nu lipsa excelenței este ceea ce subminează încrederea publică.
România a funcționat și fără excelență. A supraviețuit și mediocrității. Dar nu a funcționat niciodată bine în absența criteriilor. Iar atunci când criteriile devin neclare, totul devine negociabil.
Inclusiv încrederea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp


Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. Tot o țineți langa cu Kovesi, ca fiind un etalon? Tot nu ați înțeles ce hram poartă Kovesi? Ea a reprezentat apogeul poliției politice. Pe vremea ei au fost mulți oameni paradiți, dar nu după criterii obiective, ci după cum respectivii erau sau nu prieteni / dușmani ai puterii / Sistemului sau chiar după antipatiile ei personale (vezi cazul Alina Bica). Atenție! Eu nu spun că toți cei cu dosare făcute de DNA-ul ei erau imaculați. Nici vorbă de așa ceva. Spun doar că ea A ALES CU MÂNA pe cine paaradește și pe cine protejează. Iar asta nu se cheamă luptă împotriva corupției, ci poliție politică. Unii dintre acuzați au meritat pe drept să fie acuzați. Aici e OK că au fost acuzați. Alții poate că ar fi meritat dar nu s-au putut găși probe și întocmi dosare beton cară să țină și în justiție. Iar altora pur și simplu le-au fost FABRICATE probe, ei fiind de fapt nevinovați. Vezi cazul DNA Ploiești cu Onea și Portocală. Deci au existat toate aceste 3 variante: acuzați pe drept, acuzați pe suspiciuni rezonabile dar fără probe și acuzați pe nedrept. Dar prietenii Sistemului și ai ei personal au fost protejați. Oricum în instanță au căzut multe din dosarele ei, au fost date achitări sau așa, de formă, pedepse cu suspendare. Dar opinia publică a fost îndoctrinată că ea, Kovesi avea dreptate întotdeauna și judecătorii erau ăia răi și corupți. Mulți judecători au ales să dea condamnări DE FRICĂ. Fiindcă dacă unii nu dădeau condamnări chiar pe dosare subțiri, erau apoi ei înșiși acuzați de favorizarea infractorului. Judecătorul Mustață a fost ridicat direct din sla de judecată. a fost ”paradit”, încarcerat și a murit bolnav în închisoare. deși omul nu făcuse nimic, decât că, într-o înregistrare ar fi zis că nu vede cum să dea condamnare pentru Voiculescu, fiindcă în dosar nu era cam nimic împotriva lui, ci doar însăilări, povești, interpretări etc Cam asta era pe vremea lui Kovesi, ca să nu uităm.... Zicea odata Liiceanu - săracul de el ce ”perlă” a scos - că Kovesi e așa de devotată dreptății încât se poate numi ea personal ”SLUJIREA”. Și mare dreptate a avut fraierul :-) Kovesi chiar a reprezentat ”SLUJIREA” Sistemului în cea mai pură formă. De aceea a fost dorită și de la nivelul UE pentru Parchetul European. Nu fiindcă ar fi fost foarte competentă, ci fiindcă avea înrădăcinată în firea ei, SLUJIREA. Adică putea la o adică să acționeze într-un sens sau în altul, după nevoile celor ”de sus”. Să protejeze pe cine trebuie și să blocheze pe cine trebuie. De exemplu să o protejeze pe Ursula cu contractul ei oneros cu Pfizer, sau să îi blocheze de la fonduri europene pe unii mai amărășteni, ”de pe la țară” de prin Est.
P.P.S. Eu, dincolo de opiniile mele politice, sunt un om foarte principial. Și nu pot să nu semnalez un lucru de ultimă oră care îmi pare cam mirositor. Am înțeles că Kovesi a început să ancheteze afacerea cu microbuze scolare de prin unele județe ale țării, inclusiv Bihorul lui Bolojan. Oricât mi-ar fi mie de nesuferit Bolojan din toate motivele justificate, dacă voi avea totuși la un moment dat certitudinea că se încearcă paradirea sa în justiție fiindcă e căpos și nu vrea să elibereze peisajul guvernamental de persoana sa, atunci eu îl VOI APĂRA împotriva nedreptății și represiunii nedrepte care se încearcă să i se facă. Da, eu vreau să plece Bolojan de la guvernare și nu oricum, ci cu botul pe labe și coada între picioare. Dar pentru ce merită ca prim ministru incompetent. Nu lovit prin spate de justiția - sanchi - ”independentă”. Probabil că motive de acuze asupra lui în justiție se găsesc. Dar e încă o mizerie a Sistemului să ții scheleții omului la sertar și să-i scoți la nevoie. Așa ceva nu voi tolera niciodată. Repet, eu sunt pentru principialitate, nu vreau să dispară adversarii mei politici în orice mod, oricât de mizerabil. Și dacă stau bine să mă gândesc la alt exemplu, când a devenit pentru prima oară serios Grindeanu cu ieșirea de la guvernare sau doborârea lui Bolojan, tocmai atunci - să vezi coincidență - l-a scos justiția și pe Gigel ăla, afinul lui Grindeanu, cel cu bănetul în cutia de pantofi.... Mie mi-e silă de toate astea. Și sper că nu numai mie....
Așa că, ce să vezi, nu doar PSDNL poartă responsabilitatea pentru decăderea "justiției" ci și alții!
Iar cea mai mare vină pentru creșterea sentimentelor anti-UE eo poartă UE însăși prin toate deciziile imbecile pe care le ia non-stop! Chiar ieri citeam despre reacțiile acelorași "formalaci de opinie" referitoare la refuzul României de a implementa niște alte mizerii verzi care ne-ar costa "doar" 60% în plus la gaze...
În altă ordine de idei, ce am spus despre Kovesi e purul adevăr, chiar dacă Dvs nu vă convine uneori adevărul, că nu vă dă apă la moară. Sigur că mafiei PSDNL, așa cum ziceți, nu i-a convenit de Kovesi, fiindcă ei erau, pe vremea aceea, adversarii politici ai lui Băsescu și ai PDL-ului lui. Dar ia ghiciți ce? Mafiei PDL (la vremea respectivă devenită cea mai puternică din țară) I-A CONVENIT. Ați auzit ceva de rău în justiție de Blaga, Videanu, Berceanu etc etc ? Sunt sigur că nu. Deci se confirmă ce ziceam. A! Udrea, plus o parte din familia lui Băsescu au fost în vizor, după cum se știe. Dar a avut și Kovesi răzbunările ei personale de rezolvat. Acestea sunt excepțiile care confirmă regula.... Oricum, lui Băsescu, tartorul șef al tuturor tartorilor dintotdeauna, nu i s-a clintit niciodată niciun fir de păr. Halal anticorupție marca Kovesi....
Ai un "dinte", cariat, împotriva lui Băsescu, singurul care s-a luptat cu hidra psd. De aici și persecuția exercitata asupra lui din partea psd condus la vremea aceea de tandemul jalnic ponta-cacarau. Băsescu a fost singurul președinte adevărat.
În schimb susții un sarlatan dement și o gașcă de golani maidanezi. Halal să-ți fie!
2) Pe de altă parte sunt total de acord cu tine că toți corupții ar trebui să treacă la munca de jos și / sau închisoare pe săturate. Dar atenție, TOȚI corupții, din TOATE partidele și TOATE instituțiile de stat, inclusiv justiția, Serviciile etc etc etc Deci să n-aud că sunt exonerați de răspundere unii ca de exemplu Vlad Voiculecu sau Ioana Mihăilă. Deci nu numai de la PSD, ci și de la PNL, USR, UDMR, AUR, SOS, POT, PACE, REPER etc etc plus TOATE instituțiile de toate culorile. Așa să fie, și aș fi total de acord. Dar nu ca justiția să fie, ca până acum, pentru unii mumă și pentru alții ciumă....