sursa foto: Profimedia
Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.
Pentru generațiile mature, ideea că statele membre trebuie să păstreze controlul exclusiv asupra armatelor proprii ține de o ontologie politică fixată în secolul al XIX-lea. Este reflexul statului-națiune care se teme că, cedând „atribuțiile de protecție”, își pierde însăși rațiunea de a fi. Există aici o doză de scepticism sănătos, dar și o doză de anacronism. În fața unor amenințări transfrontaliere și a unei tehnologii militare care sfidează granițele geografice, a crede că te poți apăra singur, „prin noi înșine” în sensul cel mai izolat al sintagmei, este o formă de imprudență strategică.
Ceea ce este cu adevărat fascinant e mutația produsă în rândul tinerilor. Pentru cei născuți după 1995, Europa nu este un proiect de aderat, ci un mediu natural de existență. Ei nu suferă de complexul „cedării de suveranitate” pentru că identitatea lor este deja stratificată: sunt români, dar sunt indubitabil europeni.
Educația lor, facilitată de programe precum Erasmus și de libertatea de mișcare, a creat ceea ce numim o socializare europeană. Pentru acești tineri, securitatea nu este un gard mai înalt la frontieră, ci o rețea mai densă de solidaritate. Ei înțeleg, poate mai bine decât părinții lor, că într-o lume a giganților geopolitici, piticii suverani sunt primele victime.
Sondajul ne arată două moduri de a înțelege lumea:
-Logica reactivă: Ancorată în teama de pierdere a controlului (predominantă la votanții cu viziuni conservatoare sau populiste).
-Logica proiectivă: Orientată spre protecție colectivă și eficiență (specifică celor care văd UE ca pe o investiție în viitor).
Nu e vorba despre a renunța la armata națională, ci despre a recunoaște că unitatea de comandă și resursele partajate la nivel european sunt singurele care pot oferi o descurajare reală în estul continentului.
Diferența de viziune între cei de 60+ (35% favorabili) și cei sub 30 (60% favorabili) ne spune că timpul lucrează în favoarea integrării. Întrebarea nu este dacă vom avea o apărare comună, ci dacă vom avea înțelepciunea să o construim înainte ca necesitatea să devină o urgență tragică. Tinerii par să fi înțeles deja lecția istoriei: fragmentarea este anticamera slăbiciunii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La prima temă, răspunsul este clar da, pentru că aparență la UE reduce semnificativ libertatea de acțiune și implicit suveranitatea, ceea ce este un fapt, chiar dacă alții cred altceva. Că integrarea este benefică, depinde de implementare și de rezultate, iar aici, într-adevăr pot fi folosite datele dintr-un sondaj pentru a da o direcție pentru viitor.
Reacția “suveranistă” a bătrânilor este doar un răspuns la înclinația naturală a tinerilor de a se descotorosi de tot ce este trecut. Și de ambele părți se exagerează: tinerii vor creștere ultra rapidă fără rădăcini prea adânci, iar bătrânii se tem că o coroană bogată îi va smulge din pământ. Un arbore viguros are nevoie de ambele.