Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nuntașii lui Vanghelie cu dna DNA

Marian Vanghelie și Codruța Kovesi

Doamna Kovesi, prescurtat DNA Kovesi, are vreo 65% în sondaje la încrederea populației. Pare că majoritatea românilor sunt arși de-o sete de lege și dreptate ceva de speriat. Că doresc judecarea și pedepsirea tuturor corupților, pentru o societate mai curată.

Azi însă, Marean Vanghelie, primarul esteț (esteții sunt cei care este) de la 5, și-a depus candidatura, la pachet cu cele 9 infracțiuni de luare de mită și 7 infracțiuni de spălare de bani pentru care este judecat, țintind un nou mandat. 

Mai mult, dl Vanghelie, amicul „intelectualilor”, adică al hoților care parlește străinește, îl susține, împreună cu partidul său (evident, Partidul Dreptății), la primăria Capitalei, pe Adrian Severin, condamnat, în primă instanță, la 3 ani și 3 luni închisoare cu executare pentru luare de mită și trafic de influență. Este vorba de cel pe care l-am botezat cu ani în urmă bursucul veninos, powered by Vanghelie.

Aceștia vin de se adaugă penalilor C. Rizea, candidat tot la sect. 5, C. Popescu Piedone la 4, R. Negoiță la 3, e așteptat Onțanu la 2, Lia O. Vasilescu la Craiova, Dorin Florea la Tg. Mureș, Gh. Nichita la Iași și alții, în toată țara.

Președintele PSD, L. Dragnea, condamnat definitiv, nu își dă demisia, fiind sigur că alegătorii PSD nu vor fi deranjați la vot de cazierul lui, dimpotrivă.

Dacă și S. Oprescu ar fi candidat din nou la Capitală, câștiga. Ca și mulți dintre cei de mai sus, care vor dărui astfel României titlul mondial de statul cu cei mai mulți primari penali.

Și atunci, cum se împacă asta cu dragostea declarată a cetățenilor pentru DNA Kovesi?

Păi, trebuie să vă spun că România dispune de un unicat planetar: principiul terțiului inclus. Adică, dacă în orice alt loc de pe mapamond funcționează tertium non datur, principiul terțiului exclus, adică, ori e albă, ori e neagră, la noi merge foarte bine cvartum non datur, adică între alb și negru există o nișă gri-șobolan în care trăiesc prea mulți dintre locuitorii acestor meleaguri.

Ei nu văd nicio contradicție în a spune că au încredere în DNA Kovesi și a-i vota pe Vanghelie sau Piedone. Încrederea în DNA este nădejdea ca procurorii să-i umfle pe „ăilalți”, pe „hoții care au furat România”, dar să nu se atingă de alesul lor, care le „face”, le „dă” de la el, bănci, parcuri, panseluțe, o icră, o proteină la Romexpo, niscai ulei și zahăr când se apropie urna, iar ăia din Colectiv „și-au făcut-o cu mâna lor”.

Nu-i încearcă nicio clipă sentimentul că sunt complicii unui infractor care îi mituiește ca să-l mai voteze o dată. Motivul pentru care vor sincer „să se facă dreptate” peste tot, mai puțin în ograda proprie, e că toți fură, dar de la al lor se aleg cu ceva – de la ceilalți, cu nimic.

Un activist de partid de prin ținuturile mele de origine, adică Mehedinți, mi-a spus după un rând de alegeri, atins în simțul lui etic: „Eu am fost cinstit, din ce s-a dat de la partid ca să împart la oameni, să ne voteze, n-am luat nimic pentru mine!”.

Sensul ultim și cel mai înalt al Justiției nu este juridic, ci moral. Dacă ideea reeducării, schimbării umane a celor condamnați, în urma pedepsei, e deocamdată o utopie, rămâne speranța schimbării atmosferei morale din întreaga societate românească, a atitudinii față de fărădelege și cei ce o comit.

Or, votanții penalilor ne demonstrează că o asemenea speranță nu e o utopie – e o prostie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult

Dan Mihai Zarug

Erau 130 de kilograme și un diagnostic care suna ca o sentință: prediabet, steatoză hepatică gradul 4, la un pas de ciroză non-alcoolică. „Adică, mai urma să-mi scrie pe cruce: l-a omorât frigiderul”. Dan Mihai Zarug era în Sicilia, în vacanță, și nu se putea bucura de nimic. Îi era rușine să se dezbrace pe plajă. Abia urca două etaje. Știa că ceva trebuie să se schimbe, dar nu știa cum.

Citește mai mult

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult