O măsură care chiar să-i usture pe „șmecherii de criză” care fug din carantină și îi expun pe cei din jur: trimiterea lor în „linia întâi”

Foto: Blondet Eliot/ ABACA/ Profimedia Images

De când s-a decretat situaţia de urgenţă, ȋncă din prima zi, au fost persoane care nu au respectat una din regulile primordiale de luptă ȋmpotriva COVID-19: aceea de carantinare. În ciuda ȋnăspririi măsurilor privind carantina, precum şi a creşterii amenzilor, mulți continuă să ȋncalce această măsură, de bun simţ dealtfel, şi să iasă din spaţiul de carantină sau din casă.

Mai nou, chiar şi măsurile de restricție impuse de autorități prin ordonanţele militare date pentru a evita răspândirea COVID-19 (iar situaţia a devenit din ce ȋn ce mai ȋngrijorătoare şi mai serioasă), sunt ȋncă încălcate zilnic de numerose persoane.

Paradoxul românesc arată că, cu cât situaţia devine mai gravă, cu atât numărul de persoane care nu respectă carantina şi restricţiile impuse de autorităţi este mai mare. O statistică arăta la un moment dat că ȋn România erau 3.183 de cazuri de infecţie cu coronavirus COVID-19, 15.407 de persoane ȋn carantină instituţionalizată, 114.699 ȋn izolare la domiciliu aflate sub monitorizare medicală şi peste 78.000 de amenzi date, peste 10.000 de români fiind amendați în doar 24 de ore. Dacă sunt puşi la socoteală şi cei pe care autorităţile nu i-au prins ȋn fapt, practic, România are mai mulţi inconştienţi decât persoane bolnave.

Ȋn situaţia prin care trece România ȋn această perioadă nefastă, carantina a devenit nu doar o obligație dictată de rațiune, ci este și reglementată de acte legislative militare. Însă, atât rațiunea, cât și repectul faţă de lege şi faţă de conaţionali, sunt inexistente la unele persoane.

Frica este un instinct primar. Unii „știu doar de frică”. Aici trebuie acţionat, nu doar la portofel, fiindcă toţi cei amendaţi se ȋmpart ȋn două categorii: cei care ȋşi permit să plătească amenda (şi drept urmare, vor recidiva) şi cei care nu-şi permit să plătească amenda (şi care, bineînţeles că vor recidiva, mergând pe principiul: „Statu’ n-are ce să-mi ia”). Iar o pedeapsă cu închisoarea nu este cu adevărat relevantă, luând ȋn considerare cât durează ȋn România un proces, fie el chiar penal. Aşadar, şi ȋntr-un caz, şi ȋn celălalt, măsurile luate ȋmpotriva lor nu-şi vor produce efectele scontate. Aşa cum nici măsura de prelungire a perioadei de carantină cu ȋncă 14 zile sub pază pentru persoanele ce ȋncalcă regimul de carantină, nu-şi atinge scopul din două motive:

1) se blochează aproape inutil nişte cadre militare sau jandarmi pentru a păzi un număr mic de indivizi, când acum de ei este nevoie ȋn alte locuri mai importante şi

2) măsura nu menţionează nimic referitor la cei care recidivează chiar şi ȋn această a doua perioadă de carantinare.

Drept urmare, luând ȋn considerare trendul continuu ascendent al numărului de amenzi, dar şi al celor care nu respectă regimul de carantină, cred că factorii de decizie ȋn lupta ȋmpotriva COVID-19, ȋmpreună cu guvernul României ar trebui să introducă ȋn ultima ordonanţă militară, un articol prin care să-i oblige pe cei care nu respectă regimul de carantinare să presteze muncă ȋn folosul comunităţii, ȋn „linia întâi”: iar dacă nu se va găsi loc pentru ei pe lângă spitale (triere, curățenie, asistență pacienți etc.), cu siguranță vor putea fi trimiși la spălarea și dezinfectarea străzilor sau a gărilor sau pentru servicii de pet-sitter sau de curierat şi asistenţă socială pentru persoanele aflate ȋn autoizolare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp