Foto: Rouzbeh Fouladi/ Zuma Press/ Profimedia Images
Facebook s-a schimbat. Prietenii postează mai multă mâncare și poante decât de obicei. Și fotografii vechi; mai ales asta. Ne refugiem în amintiri parcă am îmbătrânit toți dintr-odată. Timpul se împarte în înainte și în timpul coronavirus. Puțini zic ce va fi după; spun doar că „va fi bine” cu o convingere oarbă într-un viitor pe care nu-l știe nimeni.
În cameră se aude acum (chiar acum, dacă ești atent poți să....) Yello cu o melodie pe care o cântă cu Heidi Happy. Nici nu știu ce-mi place mai mult, piesa sau numele ei - aș vrea să dau timpul înapoi zeci de ani, să fiu adolescent și să am o iubită cu numele ăsta ca să îmi salte moralul în comunism.
Piesa se numește Stay.
Ziceam de coronavirus - la radio și TV, se vorbește despre carantină, lilieci, măști, bursă, spitale, lipsuri. Îl văd mai peste tot pe ministrul Nelu Tătaru cum se duce, vizitează, umblă, se implică. Plus figura aia de om obosit și bun care mă liniștește oarecum.
Vinul din paharul meu e roșu-închis. Dacă pun cupa în dreptul becului îmi apare o stea pitică rubinie - cred că așa s-a plecat la drum către marile descoperiri în astronomie. Apropo, am intrat pe un site românesc de vinuri. Toți scriau acolo, în comentarii, că aromele sunt de raspberry, green apple, red rose with a touch of lavender etc... Nimeni nu scria în românește, deși Popescu, Petrescu, Vasilescu vorbeau între ei. Pffuuu... și ce mai râdeam când ne zicea profa de română (sărut mâna, doamna Coșovei, aveți tot respectul meu) de furculision, lingurision, franțuzismele de secol XIX, credeam că așa ceva nu e, nu are cum să mai fie posibil. Am vrut să scriu o notă acolo, in clubul ăla de fițe, dar am renunțat. M-am cărat cât am putut de repede.
După pandemie viața va reveni la normal - aud asta peste tot și nimeni nu zice ce e normal... Ok, hai, va reveni la normal - în cazul ăsta n-am făcut nimic, ne-am întors de unde am plecat. Alții zic că nimic nu va mai fi la fel și că ne vom reîntoarce spre sine, zicea asta un numerolog (parcă așa, am dat de el când zapam); știu mari bețivi care se întorc spre sine de câteva ori pe zi. Apoi revin și sunt fix la fel. Că vom prețui familia (tot numerologul) - în Franța din cauza autoizolării a crescut violența domestică cu 30% și că o să fim mai buni. Față de cine?
Mi s-a teminat vinul. Mă duc să dorm. Rămân în minte cu imaginile acelui hangar plin cu paturi metalice, de spital, așteptând trupurile convulsive. Și bâzâitul unei muște în zbor peste zeci de aeronave ținute la sol pe un mare aeroport al lumii. Un lucru îmi e clar (poate singurul) în toată nebunia asta: că un virus dă omenirea peste cap și o reașază pe baze încă neștiute - ei bine, acest virus moare cu săpun și apă călduță. Te rog, repetă asta în gând, „cu săpun și apă călduță"...
Ce altă probă că Dumnezeu are simțul umorului mai vrei?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.