Titlurile articolelor de presă care preiau comentariul subsemnatului după înfrângerea suferită de Simona Halep la Doha au, majoritatea, o trăsătură comună: că aș fi pus pierderea finalei pe seama pauzei medicale cerute de Mertens la 6-3, 2-1 pentru Halep. Că o acuz pe belgiancă.
Mai mult, așa-numitul ziar Adevărul, la care nu știu dacă tinerii lui angajați au cunoștință de faptul că am fost și eu pe acolo cândva, cât de cât, zice așa, pe cât de isteric, pe atât de aberant: „Ce rușine: Românii au atacat pagina de facebook a lui Mertens! Remarca făcută de CTP la tv a dat naștere unui val de ură”.
Ce am spus eu la Digi24 și am scris în Republica rămâne undeva, într-un colț uitat, pe etajeră. În „presa” de azi, nu contează ce spui, contează ce spun alții că ai spus...
Și am spus limpede lacrimă: trucul folosit de Mertens a fost regulamentar, Simona nu a reușit să gestioneze situația de întrerupere, nu a mai reușit să revină la jocul de până atunci și meciul s-a întors. Nu am spus că de asta a pierdut Simona. Am menționat altă cauză, mai importantă: vădita cădere fizică din setul decisiv a jucătoarei noastre. Și Mertens a jucat remarcabil, nu am spus nicidecum că a câștigat numai pe baza trucului.
Dar prefăcătoria, după părerea mea, a fost evidentă și întristătoare, mai ales la o jucătoare de 23 de ani. Atât înainte de timeout-ul medical pentru „dureri de spate”, cât și după, jocul belgiencei nu a arătat nici urmă de jenă fizică – nu trebuie să ai o jumătate de secol de tenis în spate, ca mine, ca să vezi asta.
Reacția Simonei după meci a fost cât se poate de corectă: „Nu pot să judec un astfel de moment și nici să dau vina pe așa ceva. Dacă a făcut-o fără niciun motiv, e treaba ei. Eu trebuia să stau concentrată”. Așa e, câtă vreme astfel de manevre sunt permise în tenis, trebuie să fii pregătit pentru a le face față.
Dar subsemnatul cred că lucrurile nu ar trebui să rămână așa. Am văzut de atâtea ori jucătoare, Sharapova fiind șefa lor, care cer pauză de vestiar întotdeauna când sunt conduse și se află în dificultate, încât cred că rezultatele pot fi viciate semnificativ astfel, prin tăierea ritmului și elanului adversarei.
Nu-i drept. Fizicul face parte din joc, dacă-ți cedează e problema ta, e ca și cum ai pierde un punct, un ghem, un set sau meciul, în funcție de gravitatea problemei.
Iar schimbarea de regulament poate fi următoarea: vrei pauză, în regulă, nici nu trebuie să mimezi „accidentări” pentru asta, faci ce vrei, poți și să te uiți în tavanul vestiarului dacă simți nevoia, dar pierzi automat 1 (unu) game. Deci, dacă la 6-3, 2-1 pentru Simona, în urma întreruperii, scorul devenea 6-3, 3-1, se mai ducea Elise atât de zglobie la vestiar?
Stopul „medical” este o formă de tragere de timp. O alta, prelungirea timpului dintre puncte, a fost până la urmă curmată prin instalarea unui cronometru oficial pentru cele 25 de secunde. De ce n-ar fi și „a te da lovit”?
Pariem că în urma unei astfel de reglementări cererile de pauză medicală se vor reduce dramatic?
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
( tratati acest scurt pasaj ca pe un mic pamflet local )
https://www.nytimes.com/2014/07/04/sports/tennis/wimbledon-2014-federer-raonic-and-others-use-bathroom-trips-to-regroup.html
Time-out-urile medicale sunt folosite si la fete si la baieti in egala masura, iar medicul care intra pe teren nu este medicul sportivei - este al organizatorilor. Nu v-a mirat un pic faptul ca aceeasi tipa care ii facea masaj lui Mertens a fost aceeasi tipa care i-a schimbat bandajele Simonei?
Nu compar experienta, dar am avut un accident urat acum trei ani (glezna mea stanga arata ca si cand ar fi trecut un camion peste ea, nu mai era nimic intreg), care s-a lasat cu opt luni in scaun cu rotile. M-am ingrasat si, pentru ca sunt nerabdatoare, am zis boot camp, frate! Ce insamna asta este o perioada de 10 zele cu 8 ore de exercitii fizice, nu usoare, cu 800 de calorii pe zi. De slabit am slabit, dar cum aratau talpile si degetele mele de la picioare dupa doua zile...Valeu. Si basicile mele aveau basici.
Si s-a vazut clar ce avea Simona sub soseta si bandajul de stabilizare - daca orice hater crede ca mai poti alerga, si cu viteza, si cu stop-uri bruste, si sa lovesti cu precizie daca iti sangereaza piciorul,..le doresc sa alerge 10 km cu basici.
Nu cred ca regula timeout-ului medical este una proasta. S-a vazut clar la Simona anul trecut la Melbourne - a cerut time-out, care a durat un pic, s-a pus pe picioare, dar a 'tras' de ea pana s-a stricat. S-a vazut la Serena v. Pliskova anul asta, cand Serena nu l-a cerut, si a fost evident ca ar fi trebuit sa o faca.
Sportivul se accidenteaza mai grav sau mai usor in timpul efortului. E decizia lui si a echipei medicale daca mai poate sau nu, si doar pentru ca exista cateva jucatoare care abuzeaza de regula nu trebuie sa consideram ca toate ar trebui sa joace pe un tendon intins, cu spasme musculare sau cu picioarele sangerand. Nu e OK.
Elise Mertens, hm, OK. Daca n-a avut probleme, Dumnezeu e sus si vede. Simona are dreptate - era dreptul lui Mertens sa ceara time-out-ul, a facut-o, acolo s-a stricat ceva, ma rog. Vedem saptamana asta, pentru ca sunt convinsa ca Simona va trece de Bouchard fara probleme.
Cat despre Sarapova, sotul meu glumeste cu - Ce e mai jenant? Sa fii acuzata ca ai trisat pentru ca ai vrut la toaleta, sau sa stie tot universul ca iti ia opt minute ca sa faci KK? :P
Dar de aici la ce scrie domnul Popescu apropos de pierdut un game pentru time-out medical e departe. Nu trebuie sa sufere tot circuitul pentru doua-trei fitzoase, si, de asemenea, noi nu ar trebui sa spunem ca a pierdut pentru ca...blah.
Ce uita domnul Popescu este ca anul trecut in turul intai la AO Simona a avut nevoie de un time-out medical de aproape zece minute, dupa ce a calcat stramb pe glezna. Se vedea clar de ce a avut nevoie de el.
Lui Kaia Kanepi, anul asta, impotriva Simonei, ii sangerau mainile pe racheta. Si acolo s-a vazut clar de ce a avut nevoie de time-out. Nu stiu, din nou, daca Pliskova ar fi trecut de Serena daca Serena nu ar fi insistat sa nu ceara time-out, desi si acolo s-a vazut clar ca si-a sucit piciorul.
Cred insa ca e important ca noi, romanii, pana si domnul Popescu, pe care il respect imens, sa intelegem ca pana la urma, asa e in tenis. Si anul trecut la Melbourne s-a facut tam-tam ca Simona ar fi pierdut din cauza unui time-out medical in fata lui Caro Wozniaki. Care a parut superfluu, la momentul respectiv.
(Si nu, banda medicala nu incepe sa actioneze la 60 de minute dupa aplicare, merge imediat, ajuta tendoanele. Ca am auzit si prostia asta...Nu e asa - banda aia, aplicata cum trebuie, te ridica imediat in picioare. Stiu, pentru ca am patit-o.)
Acum stim de ce Caro Wozniaki are probleme mari, desi nu se vedeau, atunci. Artrita reumatoida, hm. N-a capatat-o in sase luni, de la finala respectiva pana la diagnostic.
Atitudinea Simonei Halep mi se pare sanatoasa si de bun simt. Treaba cu schimbatul regulilor atunci cand sunt aplicate altora decat noua nu e foarte OK.
2. Jocul mergea în favoarea ei și întreruperea de 14 min cu văicăreli cu tot, a scos-o din ritm.
3. Psihicul merge strâns legat de fizic...enervarea întreruperii a produs căderea fizică.
4. A fost vorba de același arbitru arab de la finala cu Sharapova de la Roland Garros deci un dublu efect negativ psihic.
În concluzie, acolo a pierdut meciul. Dar în primul rând datorită enervării - uite..iar îmi face arbitrul ăsta aceeași figură ca atunci! Și atunci a căzut și fizic repetându-și mereu această frază despre arbitru. Iar în ultimul ghem a revenit gândul acela perfid...dau în minge ca să pierd! Ceea ce a și făcut, adică a dat toate mingiile afară voit! Este și motivul pentru care Halep are nevoie de un psihoterapeut puternic pe lângă un antrenor care să o cunoască!
De-aia, probabil, ca din tenis a si rasarit meseria asta relativ noua, de "mental coach". Chiar actul de nastere al coachingului a fost cartea "The inner game of tennis" a lui Tim Gallwey, un bun cunoscator al jocului de tenis, antrenor de tenis dar, mai ales, un analist bun al psihicului si comportamentelor din aceasta zona.
Desi nu-l cunosc decat din comentariile lui si de pe site-ul, Silviu Zancu cred ca este una din resursele foarte valoroase pe care le avem in Romania si pe care sportivii nostri nu stiu sau nu vor sa le foloseasca.