foto: Profimedia
O companie cu 100 de angajați trebuie, potrivit legii, să aibă cel puțin 4 angajați cu dizabilități.
Dacă nu reușește să ocupe aceste locuri, Legea nr. 448/2006 îi permite, cu respectarea obligațiilor legale privind recrutarea, să opteze între plata integrală la bugetul de stat a sumei calculate pentru locurile neocupate sau plata a minimum jumătate din această sumă la stat și utilizarea diferenței pentru achiziția de produse ori servicii realizate prin activitatea persoanelor cu dizabilități angajate într-o unitate protejată autorizată.
În spatele acestui mecanism stă o idee simplă, pe care merită să o spunem înainte de orice discuție despre proiectul aflat acum în Parlament: o parte din banii care altfel ar ajunge la bugetul de stat, poate susține direct activitatea economică și locurile de muncă ale unor persoane cu dizabilități.
Legea nr. 448/2006 permite astăzi înființarea unităților protejate de persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, care angajează persoane cu dizabilități.
Pentru entitățile care funcționează în regimul obișnuit al Unității Protejate Autorizate (UPA), definiția legală presupune minimum 3 persoane cu dizabilități angajate, acestea reprezentând cel puțin 30% din numărul total al angajaților, iar timpul lor cumulat de lucru trebuie să reprezinte cel puțin 50% din timpul total de muncă. Persoana cu dizabilități care desfășoară o activitate economică independentă are un regim distinct.
Logica este una practică: să existe cât mai multe contexte în care persoanele cu dizabilități să poată lucra efectiv.
Nu este doar o facilitate acordată unor operatori economici.
Art. 50 din Constituție consacră dreptul persoanelor cu handicap la protecție specială, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 906/2020, a analizat tocmai măsurile legislative destinate creării și menținerii locurilor de muncă pentru aceste persoane. Curtea a constatat, în cauza respectivă, că eliminarea unor măsuri de protecție prin OUG nr. 60/2017 contravenea obligației statului de a asigura o protecție specială, reală și efectivă.
Asta nu înseamnă că orice facilitate existentă trebuie păstrată pentru totdeauna sau că sistemul nu poate fi modificat.
Înseamnă însă că, atunci când îl modificăm, efectul asupra locurilor de muncă trebuie să fie una dintre primele întrebări.
Practicile pe care inițiatorii vor să le combată au fost deja vizate de modificările din 2025
Avem acum un proiect nou de lege care a trecut de Senat si se afla in dezbatere publica la Camera Deputatilor (camera deczinala).
Expunerea de motive a acesui proiect (cu nr L387/2026) vorbește despre situații în care contribuția efectivă a persoanelor cu dizabilități la realizarea produselor sau serviciilor este redusă ori greu de cuantificat și despre activități bazate preponderent pe achiziția și redistribuirea de bunuri și servicii.
Este o problemă legitimă.
Tocmai pentru limitarea unor astfel de situații, legea a fost modificată în octombrie 2025.
Legea nr. 153/2025 a prevăzut că activitățile de vânzări și intermedieri permise anumitor unități protejate se pot referi numai la produse sau servicii realizate parțial sau integral prin activitatea proprie a persoanelor cu dizabilități angajate și oferite de o altă unitate protejată autorizată.
În luna mai am scris aici despre modul în care această regulă privind "activitatea proprie" a început să fie interpretată și despre riscul de a confunda simpla revânzare cu activități în care există totuși o contribuție reală a persoanelor cu dizabilități.
La mai puțin de un an de la modificarea din 2025 avem însă un nou proiect.
De această dată nu mai vorbim numai despre ce poate vinde o unitate protejată.
Se schimbă și cine poate înființa una.
L387/2026 schimbă criteriul de acces
În forma transmisă Parlamentului, proiectul prevede că unitățile protejate vor putea fi înființate "exclusiv" de trei categorii.
Prima categorie este reprezentată de persoanele fizice cu dizabilități care desfășoară activități economice independente.
A doua este reprezentată de întreprinderile sociale de inserție atestate potrivit Legii nr. 219/2015.
A treia este reprezentată de asociațiile și fundațiile care îndeplinesc cumulativ două condiții: sunt acreditate ca furnizori de servicii sociale și au ca scop protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Aceasta este o schimbare importantă de concepție.
Până acum, esențial era dacă entitatea angajează persoane cu dizabilități și respectă condițiile prevăzute pentru UPA.
Proiectul introduce o condiție suplimentară privind însăși natura sau statutul entității care poate rămâne în sistem.
Aici apare întrebarea de fond: dacă problema pe care vrem să o rezolvăm este participarea fictivă a persoanelor cu dizabilități, criteriul cel mai relevant este statutul juridic al fondatorului sau activitatea efectiv desfășurată de acești angajați?
O unitate protejată și o întreprindere socială de inserție nu sunt același lucru
Cele două instituții au regimuri juridice diferite și verifică lucruri diferite.
Unitatea protejată este reglementată de Legea nr. 448/2006 și are în centrul său angajarea persoanelor cu dizabilități.
Întreprinderea socială de inserție este reglementată de Legea nr. 219/2015 și privește "grupurile vulnerabile", o categorie care nu se limitează la persoanele cu dizabilități.
Și pragurile sunt diferite.
Pentru întreprinderea socială de inserție, persoanele aparținând grupului vulnerabil trebuie să reprezinte cel puțin 30% din personal, iar timpul lor cumulat de lucru cel puțin 30% din total.
Pentru UPA, proiectul păstrează condiția de minimum 3 persoane cu dizabilități, minimum 30% din personal și minimum 50% din timpul total de muncă.
Consiliul Legislativ a semnalat această diferență și lipsa de corelare dintre regimurile propuse.
Proiectul nu le unifică, ci le suprapune.
O societate care dorește să funcționeze în continuare ca UPA prin categoria întreprinderilor sociale de inserție va trebui să respecte atât condițiile specifice UPA privind persoanele cu dizabilități, cât și condițiile economiei sociale.
Și aceste din urmă condiții sunt importante.
Ce înseamnă concret dobândirea statutului de întreprindere socială
Nu vorbim despre completarea unui formular.
Pentru a obține atestatul de întreprindere socială, o societate trebuie să prevadă în actele sale constitutive că acționează în scop social sau în interesul general al comunității, că alocă minimum 90% din profit sau excedent scopului social și rezervei statutare, că bunurile rămase în urma lichidării vor fi transmise uneia sau mai multor întreprinderi sociale și că diferențele între nivelurile de salarizare și remunerare nu pot depăși raportul de 1 la 8.
Pentru a deveni întreprindere socială de inserție trebuie îndeplinite și condițiile speciale privind angajarea persoanelor din grupuri vulnerabile, iar acest statut este certificat prin marca socială. Certificatul aferent mărcii sociale are o valabilitate de 3 ani.
Societatea nu își schimbă forma juridică. Rămâne societate.
Dar dobândește un statut suplimentar care modifică substanțial regulile economice după care funcționează.
Să luăm un exemplu simplu.
O tipografie funcționează ca societate și are de mai mulți ani o unitate protejată autorizată. Angajează persoane cu dizabilități, acestea muncesc efectiv, există clienți, contracte și salarii plătite.
Activitatea persoanelor cu dizabilități nu se schimbă prin intrarea în vigoare a proiectului.
Dar, pentru ca societatea să poată continua în sistem prin categoria întreprinderilor sociale de inserție, ar trebui să își modifice actele constitutive și să accepte, între altele, regula potrivit căreia minimum 90% din profit este alocat scopului social și rezervei statutare, regula privind bunurile rămase după lichidare și limita de 1 la 8 în materia salarizării și remunerării.
Nu este o simplă formalitate administrativă.
Pentru o societate comercială care funcționează astăzi ca UPA, poate reprezenta o modificare substanțială a modului în care este organizată economic afacerea.
Nu știm însă câte dintre societățile care dețin astăzi unități protejate ar putea îndeplini aceste condiții fără o restructurare semnificativă si nici cate vor mai dori sa functioneze in aceste conditii (riscul ramane al intreprinzatorului, obligatiile raman tot ale lui dar va fi conditionat sa nu beneficieze de 90% din profit).
Nu știm nici câte dintre persoanele cu dizabilități angajate astăzi lucrează în astfel de societăți.
Expunerea de motive nu oferă aceste date.
Dacă opțiunea legislativă este ca accesul la sistem să fie legat, în principal, de regulile economiei sociale, atunci această schimbare trebuie analizată împreună cu efectul ei asupra UPA care funcționează deja.
Și totuși, regula celor 75% dispare exact din zona intermedierii
Aici proiectul ridică o altă întrebare.
Legea actuală permite unităților protejate înființate în cadrul organizațiilor persoanelor cu handicap să desfășoare și activități de vânzări sau intermedieri.
Dar impune două condiții foarte clare.
Minimum 75% din profitul obținut trebuie destinat programelor de integrare socioprofesională pentru persoanele cu dizabilități.
În plus, unitatea trebuie să prezinte anual un raport financiar din care să rezulte modul în care au fost utilizate fondurile rezultate din activitatea comercială.
L387/2026 rescrie acest alineat.
În noul text, nici regula celor 75%, nici obligația respectivă de raportare financiară nu mai apar.
În schimb, proiectul permite UPA să participe individual sau în asociere la achiziții și prevede că produsele sau serviciile furnizate în cadrul unui contract pot proveni "integral sau parțial" de la o altă unitate protejată, dacă sunt realizate prin activitatea persoanelor cu dizabilități angajate în acea unitate.
Nu este nimic greșit, în sine, ca două unități protejate să colaboreze.
Pot avea activități complementare și pot executa împreună un contract pe care niciuna nu l-ar putea executa singură.
Dar, dacă proiectul pornește tocmai de la problema intermedierii, trebuie explicat de ce sunt eliminate două dintre garanțiile actuale ale acestei activități.
Mai ales că, simultan, unei societăți care produce efectiv prin propriii angajați cu dizabilități i se poate cere, pentru a rămâne în sistem ca întreprindere socială de inserție, să accepte regula potrivit căreia minimum 90% din profit este alocat scopului social și rezervei statutare.
Diferența merită cel puțin explicată.
Nici acreditarea ca furnizor de servicii sociale nu verifică același lucru
Pentru asociațiile și fundațiile care vor să se încadreze în categoria special prevăzută de proiect, condițiile sunt acreditarea ca furnizor de servicii sociale și existența, în scopul lor, a protejării drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Acreditarea ca furnizor de servicii sociale are însă o altă finalitate.
Legea nr. 197/2012 verifică posibilitatea entității de a înființa, administra și acorda servicii sociale. Solicitantul trebuie, în plus, să se angajeze că în maximum 2 ani de la obținerea certificatului de acreditare va avea cel puțin un serviciu social licențiat.
Să presupunem că o asociație are de ani de zile un atelier în care persoane cu dizabilități produc ambalaje, fac servicii de tipar sau desfășoară activități administrative.
Acea asociație este angajator.
Faptul că poate sau nu poate furniza un serviciu social licențiat nu răspunde direct întrebării dacă persoanele cu dizabilități din atelier muncesc efectiv.
Desigur, asociația ar putea analiza și încadrarea într-o altă categorie permisă de proiect, inclusiv dobândirea statutului de întreprindere socială de inserție, dacă îndeplinește condițiile.
Dar tocmai aceasta arată problema: noile condiții verifică statute juridice suplimentare, nu direct realitatea muncii desfășurate în UPA.
Sunt 459 de UPA. Știm câte ar fi afectate?
Expunerea de motive oferă câteva cifre importante.
La 1 aprilie 2026 existau în România 459 de unități protejate autorizate, cu aproximativ 3.050 de angajați, dintre care aproximativ 2.011 persoane cu dizabilități.
În același document sunt indicate 430.241 de persoane adulte cu dizabilități cu vârsta între 18 și 64 de ani.
Inițiatorii calculează că persoanele cu dizabilități angajate în UPA reprezintă aproximativ 0,5% din această categorie și folosesc această cifră pentru a sublinia contribuția redusă a mecanismului la ocuparea totală.
Procentul poate fi însă citit și din cealaltă direcție.
Arată cât de puține persoane cu dizabilități sunt angajate în prezent în forme protejate de muncă.
Într-un sistem atât de redus numeric, efectul fiecărei modificări asupra locurilor de muncă existente devine important.
Expunerea de motive nu spune câte dintre cele 459 de UPA sunt înființate de societăți comerciale.
Nu spune câte dintre ele îndeplinesc deja noile condiții.
Nu spune câte ar trebui să dobândească statutul de întreprindere socială de inserție.
Nu spune nici câte dintre cele aproximativ 2.011 persoane cu dizabilități lucrează în unități care ar avea nevoie de o asemenea reorganizare.
Aceste date ar permite evaluarea efectului real al proiectului.
Legea nr. 24/2000 cere ca soluțiile legislative să fie temeinic fundamentate, iar evaluarea impactului trebuie să aibă în vedere inclusiv efectele sociale și economice ale noii reglementări.
Nu este corect să presupunem că toate unitățile care nu corespund noilor criterii se vor închide.
Dar nu este corect nici să presupunem că toate se vor conforma fără consecințe.
Aici avem nevoie de date.
Cele 16 organizații despre care se vorbește nu sunt cele 459 de UPA
Expunerea de motive invocă și o concentrare a veniturilor sectorului.
Este citată o investigație jurnalistică potrivit căreia 16 organizații, cu 105 persoane cu dizabilități angajate, ar realiza aproximativ o treime din veniturile sectorului.
Dacă aceste date se confirmă, ele pot constitui un indicator relevant pentru control.
Pot ridica întrebări legitime privind activitatea respectivelor entități, structura cifrei de afaceri, contribuția efectivă a angajaților cu dizabilități și proveniența produselor sau serviciilor comercializate.
Dar ele nu permit, prin ele însele, o concluzie asupra modului în care funcționează celelalte unități.
Și, mai ales, nu arată care ar fi efectul noilor criterii asupra tuturor celor 459 de UPA.
Ce se întâmplă cu autorizațiile care există deja?
Aceasta mi se pare una dintre cele mai importante probleme practice ale proiectului.
Autorizațiile UPA sunt eliberate pentru 3 ani, cu condiția menținerii dispozițiilor legale care au stat la baza emiterii lor.
În același timp, proiectul nu conține dispoziții tranzitorii care să explice ce se întâmplă cu unitățile deja autorizate. Textul transmis Parlamentului modifică direct definiția și categoriile de entități care pot înființa UPA, fără să stabilească un termen de adaptare pentru situațiile existente.
Să ne gândim din nou la societatea care deține legal o autorizație valabilă încă doi ani.
Are angajați cu dizabilități. A facut investitii in aparatura care sa poata fi folosita de persoanele cu dizabilitati.
Are contracte în curs.
Are clienți care cumpără de la ea în condițiile art. 78 din Legea nr. 448/2006.
Noua lege intră în vigoare, iar societatea nu se regăsește, în forma sa actuală, între categoriile enumerate de noul art. 81.
Ce se întâmplă?
Autorizația rămâne valabilă până la termenul înscris în ea?
Trebuie obținut imediat statutul de întreprindere socială de inserție?
Există o perioadă de conformare?
Ce se întâmplă cu contractele în derulare în acest interval?
Proiectul nu răspunde acestor întrebări.
Legea nr. 24/2000 prevede tocmai de aceea existența dispozițiilor tranzitorii. Ele trebuie să reglementeze raporturile juridice născute sub vechea reglementare și să asigure trecerea firească spre noul sistem, evitând conflictele dintre norme succesive.
Contractele individuale de muncă ale persoanelor cu dizabilități nu ar înceta prin simplul efect al modificării regimului UPA.
Dar, dacă o unitate nu ar mai putea utiliza statutul de unitate protejată, achizițiile realizate de la aceasta nu ar mai putea fi valorificate de clienți prin mecanismul prevăzut de art. 78 alin. (3) lit. b).
Impactul economic asupra activității unității și, indirect, asupra locurilor de muncă este exact ceea ce ar trebui evaluat înainte.
Proiectul identifică însă și soluția care merge direct la problemă
Există în L387/2026 o modificare care răspunde direct dificultății identificate de inițiatori.
Controlul respectării mecanismului ar urma să fie realizat de ANAF împreună cu Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, pe baza unei proceduri comune.
Aici legătura dintre problemă și soluție este mult mai clară.
Dacă vrem să aflăm dacă persoanele cu dizabilități muncesc efectiv, putem verifica activitatea pe care o desfășoară.
Dacă vrem să aflăm dacă un produs este realizat prin munca lor, putem verifica procesul de producție, pontajele și documentele unității.
Dacă vrem să identificăm o intermediere pur formală, putem urmări contractele, facturile, achizițiile și traseul produsului.
Iar legislația actuală permite deja sancționarea nerespectării condițiilor de autorizare cu amendă între 25.000 și 50.000 lei și retragerea autorizației. Există, de asemenea, obligația raportului anual de activitate, iar încălcarea acesteia poate conduce la suspendarea sau retragerea autorizației și la rambursarea facilităților de care unitatea a beneficiat.
Cu alte cuvinte, există deja instrumente pentru a separa unitățile în care persoanele cu dizabilități muncesc efectiv de cele în care această participare este doar formală.
Întrebarea este dacă problema actuală este lipsa acestor instrumente sau modul în care au fost folosite până acum.
Pentru cine schimbăm sistemul?
Unitățile protejate nu trebuie apărate pentru simplul motiv că au o autorizație.
O unitate în care persoanele cu dizabilități sunt angajate numai formal nu îndeplinește scopul pentru care mecanismul a fost creat.
O entitate care folosește mecanismul legal pentru o intermediere care nu respectă condițiile prevăzute de lege trebuie verificată și, dacă există încălcări, sancționată.
Dar la fel de important este să știm ce se întâmplă cu unitățile în care oamenii chiar muncesc.
Cu societatea care a angajat persoane cu dizabilități, le-a adaptat locurile de muncă, și-a construit o activitate, și-a găsit clienți și a obținut legal autorizația.
Cu asociația care are un atelier protejat real, dar nu furnizează servicii sociale pentru că activitatea sa este alta.
Cu oamenii angajați în aceste unități, pentru care schimbarea unui criteriu juridic aplicabil fondatorului poate produce efecte economice deși munca lor rămâne exact aceeași.
Cu societățile care cumpără produse de la UPA (sau care au contracte in derulare) - vor mai dori să cumpere in continuare sau vor prefera să plătească cei 4% la bugetul de stat, ca să nu riște vreo amendă sau o recalculare pentru o interpretare greșită.
Poate de fapt aceasta este miza - creșterea sumelor colectate de stat (in vederea protectiei persoanelor cu dizabilități) fără a aduce un ajutor real acestor persoane și fără a le creste posibilitatea de a intra pe piața forței de muncă.
L387/2026 schimbă, în forma actuală, mai mult decât o procedură.
Schimbă criteriul după care se decide cine poate rămâne în sistem.
Senatul a respins proiectul, iar acesta a fost transmis Camerei Deputaților pentru dezbatere.
Înainte ca procedura legislativă să se încheie, cred că lipsesc încă răspunsurile la câteva întrebări foarte concrete.
Din cele 459 de unități protejate existente, câte vor îndeplini noile condiții? Câte vor dori să rămână unități protejate si câte vor renunța astfel încât puținele persoane cu dizabilități care lucrează vor fi in pericol să iși piardă aceste locuri de muncă?
Câte vor trebui să își modifice substanțial modul de funcționare? Câte sunt dispuse să facă asta? Câte locuri de muncă ale persoanelor cu dizabilități se vor pierde? Ce impact bugetar va fi? Se vor câștiga cei 4%, dar se vor plăti mai multe indemnizații de șomaj și se va pierde CASS-ul pe care UPA îl plătea..
Și câte dintre unitățile vizate de schimbare sunt, în realitate, cele care folosesc abuziv mecanismul?
Fără aceste date, știm ce vrea să schimbe proiectul de lege.
Nu știm încă suficient de clar ce efect va avea schimbarea asupra celor care muncesc deja în acest sistem.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.