Oana Pellea: „Nu te poți pregăti pentru un astfel de rol. Sigur că nu ești tu, sigur că tu interpretezi un personaj, numai că la un moment dat există o suprapunere”

La jumătatea anilor ‘90, Oana Pellea interpreta în filmul „Stare de fapt”, în regia lui Stere Gulea, rolul Albertei, o asistentă medicală arestată pe nedrept în zilele de după Revoluție și bătută și violată de un ofițer.

„M-a ridicat de pe scaun, a început să mă dea cu capul dintr-o parte în alta. A fost o lovitură foarte mare pe care am simțit-o în spate, am rămas fără aer. Și mi-a spus: Ești ceea ce vreau eu să fii. După care mi-a ridicat fusta, m-a pus pe birou și m-a violat”. La peste două decenii de la filmări, Oana Pellea dă voce din nou personajului de atunci, într-un clip care promovează o aplicație ce vine în sprijinul victimelor violenței domestice.

Rolul Albertei rămâne unul dintre cele mai dureroase jucate în cariera sa, mai ales că întâmplările s-au petrecut în realitate. 

Își amintește cum a văzut-o pe femeie într-o filmare, descriind agresiunea căreia i-a căzut victimă. La un moment, ușa s-a deschis, iar în cameră a intrat copilul rezultat din violul din secția de poliție. Atunci, fața mamei s-a luminat, ca și când l-ar fi văzut pe Dumnezeu. „Și acum mă emoționez: ce s-a întâmplat atunci e o dovadă că umanitatea poate depăși animalitatea”, spune Oana Pellea. Își amintește cum, după premieră, a întâlnit-o pe victima care i-a spus cuvintele mai valoroase decât orice recunoaștere artistică: „Parcă ați mers pe urmele pașilor mei.”

„Nu te poți pregăti pentru un astfel de rol. Sigur că nu ești tu, sigur că tu interpretezi un personaj, numai că la un moment dat există o suprapunere. Cui i s-a înroșit obrazul la filmare? Am fost eu, nu personajul. Cine a izbucnit în plâns am fost eu, prin personaj. Nu poți separa. Sigur că există sechele. Eu țin minte că după filmarea cu violul am visat cred că doi ani coșmarul”, povestește Oana Pellea. 

„Când viața bate filmul, este timpul să ceri ajutor”

Violența lasă urme și atunci când este vorba de un rol interpretat într-un film, nu de realitatea dură în care este forțat să trăiască, zi după zi, un om.

Actrițele Oana Pellea, Mihaela Sîrbu și Ana Condeescu au vorbit despre rolurile care le-au marcat în cadrul unei campanii destinate victimelor abuzurilor în familie, dar și martorilor acestora. Mesajul ei - „Când viața bate filmul, este timpul să ceri ajutor”. Mărturiile lor sunt cuprinse în trei clipuri, regizate de Radu Muntean, care sunt reprezentative pentru traumele pe care le poartă cu ele nenumărate femei din România.

„De multe ori este extrem de greu pentru victime să conștientizeze că se află într-o situație de abuz”

La începutul lunii mai, Fundația Vodafone România a lansat versiunea românească a Bright Sky, o aplicație care le oferă sprijin persoanelor aflate într-o relație abuzivă, dar și celor care doresc să ajute pe cineva cunoscut aflat într-o astfel de situație. Rolul acesteia este să ofere informații care să le dea mai multă putere victimelor, să le direcționeze pe acestea spre instituțiile ce pot oferi ajutor, dar și să le pună la dispoziție o modalitate prin care pot documenta abuzurile. Totodată, Bright Sky demontează o serie de mituri referitoare la violența domestică și ajută persoanele care suferă de pe urma ei să evalueze riscul la care sunt expuse.

„De multe ori este extrem de greu pentru victime să conștientizeze că se află într-o situație de abuz, să articuleze acest lucru și să ceară ajutor cuiva. E foarte greu să accepți că tu nu ești ok, că asta nu e dragoste, mai ales când mai e și chestia asta culturală românească în care abuzul e confundat cu dragostea”, spune Andrei Tripșa, director de creație la Next Advertising, agenția care a venit cu ideea clipurilor.

Și-a dat seama cât de greu le este să vorbească celor care suferă de pe urma agresiunilor, fizice, sexuale. „Apoi ne-am pus problema: oare cum se simt actorii care interpretează astfel de scene. Ne-am gândit să căutăm filme românești relevante în acest sens. Iar aici un rol esențial l-a avut doamna Irina Margareta Nistor, președinta onorifică a Fundației Vodafone România. Dânsa ne-a sugerat filmele și tot dânsa ne-a ajutat să intrăm în legătură cu actrițele. Noi lucrăm foarte mult cu Radu Muntean care a fost regizorul acestor interviuri și cel care a luat aceste interviuri. În momentul în care vorbești despre un rol care te-a traumatizat și care a rămas ani de zile cu tine, asta ține de un proces foarte complex. Niciodată nu e vorba doar de niște replici, unii actori renunță la identitatea lor adevărată și devin personaje”, spune Tripșa.

„La sfârșitul zilei de filmare mi-a fost foarte rău”

În fața camerei, Mihaela Sîrbu și-a amintit de rolul Otiliei din pelicula „Toată lumea din familia noastră”, regizată de Radu Jude. „În momentul în care poliția a ajuns la ușă s-a speriat și a încercat să mă lege și pe mine, m-a dus în baie. M-a pus pe burtă în baie, mi-a pus mâinile la spate în timpul ăsta eu țipam, dar mi-a băgat un căluș în gură, m-a legat, m-a legat și pe față cu o cămașă pe care a găsit-o acolo în coșul de rufe. În cele în urmă ne-a legat unul de altul și a început să mă abuzeze verbal. 

Asta e interesant la film, o vorbă o atrage pe alta, o glumă atrage o supărare, o înjurătură, și cumva se ajunge la ceva ce pare fantezist. 

Momentele în care am fost legați au fost foarte dificile, a durat filmarea cu noi legați și cu căluș în gură vreo două zile și țin minte că am avut niște crize de bilă. E o senzație foarte neplăcută, încă o dublă, încă o dublă, iar la sfârșitul zilei de filmare mi-a fost foarte rău”, a mărturisit Mihaela Sîrbu. 

Ada Condeescu a rememorat experiența din timpul filmărilor la „Eu când vreau să fluier, fluier”, în regia lui Florin Șerban. „În momentul în care a a luat ciobul de jos și mi l-a pus în gât, a devenit totul foarte bizar ca raportare a mea la mine. M-am detașat de tot ce se întâmpla acolo și am devenit una cu omul ăla, de frică de moarte, de frică de durere, nu știu de ce era. Mă simțeam de parcă eram datoare, a fost foarte bizar și țin minte că corpul meu era foarte țeapăn. Mi se părea că nu mă puteam mișca în niciun fel și eram ca o scândură pe care el o mișca din stânga în dreapta și făcea ce voia cu corpul meu”, a explicat actrița. 

La realizarea celor 3 clipuri au lucrat, pro bono, Next Advertising - creație, casa de producție Multi Media Est, regizorul Radu Muntean și directorul de imagine Tudor Lucaciu.

În jur de 7.900 de ordine de protecție au fost emise anul trecut de instanțe pentru victimele violenței domestice. Însă numărul celor care suferă abuzuri în familie este mult mai mare.

„Mi-ar plăcea ca în urma acestor clipuri oamenii să prindă mai mult curaj să vorbească despre ce li se întâmplă”, spune Andrei Tripșa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp