Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa. Să ți se dedice un minut de reculegere pe Camp Nou, în deschiderea meciului de UEFA Champions League, Barcelona-Atletico de Madrid, când nu ai jucat, nu ai antrenat în Spania și nu ai avut performanțe în cea mai importantă competiție europeană intercluburi, este uimitor. Nici în Franța, Lucescu nu a lucrat, și totuși, minutul de aducere în minte pentru el a avut loc pe Parc des Princes, înainte de PSG-Liverpool în UCL.
M-am întrebat care este explicația acestui fenomen ieșit din comun și am găsit un singur răspuns: dincolo de palmares, Mircea Lucescu a lăsat urme bune, puternice și profunde în oamenii care l-au întâlnit, fie antrenori, fie jucători, fie români, fie străini, fie prieteni, fie adversari. Și, la urma urmelor, nu aceasta este cea mai mare performanță a unei vieți de om?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
