Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ochiul de șarpe

Dacă privești un cap de șarpe veninos gata de atac, te izbește răceala infinită a ochiului. Reptila nu te urăște, nici nu te privește, de fapt, nu exiști pentru ea. Te va omorî cu o indiferență absolută, fără să te țină minte o secundă.

Asta este Daesha, ISIS. Tinerii ucigași din sala pariziană Bataclan au acționat asemenea unor roboți umanoizi, sau morți vii, mitraliind oameni la snop de parcă stropeau grădina cu furtunul. Și apoi au ieșit din viață declanșând vestele explozive cum tragi apa la closet.

Acum țintele n-au mai fost, ca în ianuarie, autorii unor caricaturi nefericite sau evreii de la magazinul Kosher – așa cum spunea președintele Obama, ținta atacului a fost, dincolo de Franța și de Europa, umanitatea însăși.

Acestea nu mai sunt atentate. E vorba de un atac care face parte dintr-un război.

Din al treilea Război Mondial, oricât de șocant ar suna.

Al Qaeda, autoarea atacurilor din 2001 asupra Gemenilor din New York, a fost întotdeauna o rețea difuză, o nebuloasă teroristă, aflată peste tot și nicăieri. ISIS ocupă un teritoriu cât al României, are o capitală și se pretinde un stat. Un stat care a declarat război întregii lumi civilizate. 

Raportul de forțe nu e atât de dezechilibrat pe cât pare, ISIS împotriva SUA, Europei și Rusiei, pentru că atacurile jihadiștilor sunt conspirate, sinucigașe, fulgerătoare, ucid la întâmplare civili lipsiți de apărare și se pot produce oriunde și oricând. Ridicolă ideea UEFA de a muta Campionatul European de Fotbal de anul viitor, din Franța, în Anglia sau Germania – ce ar putea opri ISIS să atace și aceste țări?

Practic, niciun sistem de securitate nu e capabil să împiedice până la urmă astfel de asasinate în masă.

ISIS nu poate invada Europa, în acest Război Mondial, dar poate s-o facă de nelocuit. În Israel, după ani în șir de atentate sinucigașe, există meseria de refăcător de cadavre, pentru că religia mozaică cere la înmormântare corpul întreg. E posibil să ajungem și noi, europenii, la o astfel de rutină cotidiană a morții violente.

Și iadul poate fi abia la început. Îndemnurile mobilizatoare care vin de la ISIS spre jihadiștii din Europa spun să se treacă la omorârea necredincioșilor cu orice mijloace, inclusiv la otrăvirea hranei și apei. Mi-e greu să mă gândesc cum ar arăta un atac chimic, bacteriologic sau o bombă radioactivă cu fragmentație în centrul unei capitale europene, dar n-am nicio îndoială că fanaticii ISIS sunt în stare și de asta.

Și atunci, ce e de făcut? În niciun caz ce a sărit să zică fostul președinte Băsescu, lacom de capital politic murdar, în momente pline de durere omenească: să închidem granițele și Europa să-i expulzeze pe toți refugiații.

Adică, ce să facem, să-i trimitem înapoi, să fie măcelăriți de Daesha, de care abia au fugit? Să-i aruncăm în Mediterana?

Aceste omucideri, ca și cele din ianuarie, n-au fost comise de migranți veniți cu pluta ieri, ci de cetățeni născuți și crescuți în Europa.

Soluția e dată de suporterii germani, cântând alături de cei francezi Marseieza, la ieșirea de pe Stade de France, după detonări. O largă coaliție militară, America, Europa, Rusia, care să intervină la sol în Siria și Irak și să chiureteze „Matca” ISIS, de unde vine răul. Așa, s-ar rezolva și problema refugiaților, mulți dintre ei ar putea să se întoarcă acasă.

Altfel, a lupta la nesfârșit, cu șanse mici, pe străzile Europei, Rusiei sau Americii, împotriva grupurilor de jihadiști acoperiți, în vreme ce partidele extremiste vor crește în sondaje, mi se pare o nebunie sângeroasă.

Semnul acesta rău, ochiul de șarpe, n-a mai apărut deasupra Europei din anii `30, ai ascensiunii nazismului. În finalul „Oului de șarpe” al lui Ingmar Bergman, un doctor care făcea experiențe groaznice pe ființe umane, un Mengele avant la lettre, depistat de Poliție, ia o pastilă de cianură în timp ce se aud bubuituri în ușă, își apropie de chip o lampă de birou și o oglindă, și studiază până în ultima clipă contracțiile sardonice ale faciesului său cuprins de moarte.

Atunci, unitatea Europei împotriva monștrilor a venit mult prea târziu, după lașități și cedări nici măcar utile.

Acum, egoismul național, izolaționismul cinic în fața terorismului total practicat de ISIS, pot să ducă la sfărâmarea Ideii Europene pentru Dumnezeu știe câtă vreme. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult