Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ochiul de șarpe

Dacă privești un cap de șarpe veninos gata de atac, te izbește răceala infinită a ochiului. Reptila nu te urăște, nici nu te privește, de fapt, nu exiști pentru ea. Te va omorî cu o indiferență absolută, fără să te țină minte o secundă.

Asta este Daesha, ISIS. Tinerii ucigași din sala pariziană Bataclan au acționat asemenea unor roboți umanoizi, sau morți vii, mitraliind oameni la snop de parcă stropeau grădina cu furtunul. Și apoi au ieșit din viață declanșând vestele explozive cum tragi apa la closet.

Acum țintele n-au mai fost, ca în ianuarie, autorii unor caricaturi nefericite sau evreii de la magazinul Kosher – așa cum spunea președintele Obama, ținta atacului a fost, dincolo de Franța și de Europa, umanitatea însăși.

Acestea nu mai sunt atentate. E vorba de un atac care face parte dintr-un război.

Din al treilea Război Mondial, oricât de șocant ar suna.

Al Qaeda, autoarea atacurilor din 2001 asupra Gemenilor din New York, a fost întotdeauna o rețea difuză, o nebuloasă teroristă, aflată peste tot și nicăieri. ISIS ocupă un teritoriu cât al României, are o capitală și se pretinde un stat. Un stat care a declarat război întregii lumi civilizate. 

Raportul de forțe nu e atât de dezechilibrat pe cât pare, ISIS împotriva SUA, Europei și Rusiei, pentru că atacurile jihadiștilor sunt conspirate, sinucigașe, fulgerătoare, ucid la întâmplare civili lipsiți de apărare și se pot produce oriunde și oricând. Ridicolă ideea UEFA de a muta Campionatul European de Fotbal de anul viitor, din Franța, în Anglia sau Germania – ce ar putea opri ISIS să atace și aceste țări?

Practic, niciun sistem de securitate nu e capabil să împiedice până la urmă astfel de asasinate în masă.

ISIS nu poate invada Europa, în acest Război Mondial, dar poate s-o facă de nelocuit. În Israel, după ani în șir de atentate sinucigașe, există meseria de refăcător de cadavre, pentru că religia mozaică cere la înmormântare corpul întreg. E posibil să ajungem și noi, europenii, la o astfel de rutină cotidiană a morții violente.

Și iadul poate fi abia la început. Îndemnurile mobilizatoare care vin de la ISIS spre jihadiștii din Europa spun să se treacă la omorârea necredincioșilor cu orice mijloace, inclusiv la otrăvirea hranei și apei. Mi-e greu să mă gândesc cum ar arăta un atac chimic, bacteriologic sau o bombă radioactivă cu fragmentație în centrul unei capitale europene, dar n-am nicio îndoială că fanaticii ISIS sunt în stare și de asta.

Și atunci, ce e de făcut? În niciun caz ce a sărit să zică fostul președinte Băsescu, lacom de capital politic murdar, în momente pline de durere omenească: să închidem granițele și Europa să-i expulzeze pe toți refugiații.

Adică, ce să facem, să-i trimitem înapoi, să fie măcelăriți de Daesha, de care abia au fugit? Să-i aruncăm în Mediterana?

Aceste omucideri, ca și cele din ianuarie, n-au fost comise de migranți veniți cu pluta ieri, ci de cetățeni născuți și crescuți în Europa.

Soluția e dată de suporterii germani, cântând alături de cei francezi Marseieza, la ieșirea de pe Stade de France, după detonări. O largă coaliție militară, America, Europa, Rusia, care să intervină la sol în Siria și Irak și să chiureteze „Matca” ISIS, de unde vine răul. Așa, s-ar rezolva și problema refugiaților, mulți dintre ei ar putea să se întoarcă acasă.

Altfel, a lupta la nesfârșit, cu șanse mici, pe străzile Europei, Rusiei sau Americii, împotriva grupurilor de jihadiști acoperiți, în vreme ce partidele extremiste vor crește în sondaje, mi se pare o nebunie sângeroasă.

Semnul acesta rău, ochiul de șarpe, n-a mai apărut deasupra Europei din anii `30, ai ascensiunii nazismului. În finalul „Oului de șarpe” al lui Ingmar Bergman, un doctor care făcea experiențe groaznice pe ființe umane, un Mengele avant la lettre, depistat de Poliție, ia o pastilă de cianură în timp ce se aud bubuituri în ușă, își apropie de chip o lampă de birou și o oglindă, și studiază până în ultima clipă contracțiile sardonice ale faciesului său cuprins de moarte.

Atunci, unitatea Europei împotriva monștrilor a venit mult prea târziu, după lașități și cedări nici măcar utile.

Acum, egoismul național, izolaționismul cinic în fața terorismului total practicat de ISIS, pot să ducă la sfărâmarea Ideii Europene pentru Dumnezeu știe câtă vreme. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult