Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Orașul luminilor și Vălul negru

Când credința nu mai e deajuns și crima o înlocuiește. Atacurile de la Paris de vineri seara sunt moartea continuă a civilizației europene. Europa se va schimba: migranții și crima ca terorism vor repune în discuție libertățile și modul de nostru de dezvoltare. Numărul mare de morți și de răniți de vineri seara indică o consternantă stare de război pe timp de pace.

Frica și Cetățeanul în democrație. Atacurile de vineri seară, din Paris, Orașul luminilor, sunt ca o negură groasă. Pare că ele încearcă să dea semnalul stingerii în chiar inima Franței. A fost decretată starea de urgență iar Franța își închide granițele. Anul acesta închiderea granițelor s-a mai petrecut în unele state europene. E măsura cea mai rapidă de prevenire a dezvoltării periculoase a unui fenomen: migrația în masă, concertată, organizată, cu țări-țintă.

Ca și valurile migranților, și asasinatele de la Paris au fost concertate și organizate având ținte-emblemă precum stadionul, sala de concert (un concert rock vineri seara). Scopul: stingerea în Orașul luminilor pentru ca frica să se propage astfel încât să atingă nervul cel mai sensibil al democrației de tip european: cetățeanul. Iar Franța este etalonul său incontestabil: Revoluția franceză îl aduce în marea scenă a societății pe cetățean. Unde există și azi, cu toate libertățile sale. Pentru care unii cred că trebuie să plătească.

Fotbalul și rock-ul. În timp ce, în România, contorul morții în cazul victimelor de la Colectiv pare că nu se mai oprește definitiv, șocul multiplelor atentate comise în Paris vineri seara reverberează, la rându-i, în întreaga lume. Cele mai multe victime, la un concert rock într-o sală plină de sute de oameni. Exploziile de lângă Stade de France, unde se desfășura în aceeași seară amicalul de fotbal Franța-Germania, în prezența a zeci de mii de spectatori și a președintelui francez, ar fi urmat să producă - prin panica scontată - și mai multe victime dacă reacția forțelor de ordine nu ar fi fost rapidă și convingătoare.

Fotbalul și rock-ul adună foarte mulți oameni. Stadionul și clubul devin ținte favorite ale atacatorilor. Locuri ale bucuriei de a participa, ele sunt vizate de atacuri teroriste pentru a transforma bucuria într-o moarte continuă. În numele a ce?

Ceea ce o civilizație construiește în secole poate, din păcate, să fie distrus într-un minut. O centură de explozibili în jurul mijlocului, un buton detonator și moartea continuă. Demolarea unui străvechi templu, simbol și martor al unei civilizații, duce în neant istoria. S-a întâmplat la Palmyra.

Emigranți și Teroriști. Franța e acum în stare de șoc. Ca și România în urmă cu două săptămâni. Tot într-o seară de vineri când lumea iese în masă în orașele Europei și nu numai, după o săptămână de lucru. Ceva se va schimba în Europa după acest îngrozitor asasinat în masă. Adăugat la sutele de mii de migranți care pun în dificultate multe state europene, asasinatul în masă din Paris crește tensiunea și cere o reconsiderare a ceea ce credem că este Europa. După America, țintă predilectă a terorismului, Europa (în special Franța, în acest an) devine și ea țintă nu numai a migrației, ci și a asasinatului în masă. Politicii terorismului ca moarte continuă, Europa îi va contrapune ce? O restrângere a libertăților, inclusiv a celei de mișcare? Un nivel superior de supraveghere? Vom fi martori, în perioada următoare, la ceea ce probabil va fi începutul unei consolidări la alt nivel a politicii de securitate internațională. De data asta, Europa va fi actorul ei principal. Cu ce preț?

Se vor da explicații: politice, sociale, juridice, legale, constituționale, istorice, filozofice. Foarte bine. Dar previziuni privind un eveniment terorist major în Franța erau publice, mai ales după Charlie Hebdo, în ianuarie. Dacă poți asigura securitatea președintelui - deși Franța a avut numeroase episoade, la limită, privindu-l pe Charles de Gaulle, de pildă -, cum poți asigura securitatea fiecărui cetățean în parte? Dacă poți închide granițele statului, pentru a "îngheța" o stare de lucruri până la rezolvarea situației care a cerut această măsură, nu poți face același lucru cu propriii cetățeni pentru a-i pune în siguranță! Cazurilor tot mai frecvente de crime comise prin folosirea armelor de foc în școli, mai ales în America, dar să nu uităm 2011 și asasinatul în masă în campusul din Norvegia, li se adaugă acum cei peste 120 de morți în atentatele din Paris. Majoritatea într-o sală unde era un concert rock.

Democrația ca Țintă, democrația ca Școală. Confruntarea între profesarea și, uneori, impunerea, valorilor societăților democratice, acolo unde un set de libertăți sunt garantate pentru fiecare, acolo unde funcționează alegerile libere și pluralismul, pe de o parte, și modul în care apare răspunsul la acestea, are între consecințe, într-o bună măsură imprevizibile, și pe aceea că democrația este văzută ca un refugiu, ca un leac magic împotriva sărăciei sau ca o țintă.

Valurile masive de emigranți din acest an sunt începutul. Uniunea Europeană e precar pregătită pentru acest mare exercițiu de protecție a propriilor valori fără a impune celor care vin reversul democrației. E un mare exercițiu de succesul căruia depinde ca Europa să nu mai fie o Țintă, ci o Școală.

Dar Franța a oferit în 2011 un exemplu inabil privind interdicția de a purta vălul negru de către musulmani în public. Dacă, pe de o parte, interzici, dar, pe de altă parte, libertatea de exprimare, ca în cazul Charlie Hebdo, e conformă cu valorile democratice, ne aflăm deja pe un teren nesigur. Pe care se poate avansa cu mijloacele terorii, ale asasinatului în masă. Dacă ai nevoie, ba chiar încurajezi afluxul de emigranți - pentru că sunt o mână de lucru ieftină - dar, pe de altă parte, dacă nu creezi condițiile pentru ca ei să fie conștienți că nu pot numai profita de democrație, ci că și-o pot asuma, atunci afluxul de emigranți va continua și va spori. Cu consecințe pe mai multe planuri. Franța însăși este amenințată pe plan demografic cu o probabilă schimbare a compoziției etnice spre mijlocul secolului. E de înțeles, în aceste condiții, de ce ideea națională capătă noi dimensiuni, de ce extrema dreaptă, și nu numai în Franța, își consolidează pozițiile. Cetățeanul în democrație resimte o amenințare. Asasinatul în masă de la Paris o amplifică acum.


Franța și modelul european. Orașul luminilor va putea, oare, oferi, prin ceea ce clasa politică va transmite cetățeanului francez, dar și lumii (nu numai musulmane), după șocul uriaș al asasinatelor de vineri seara, modelul european de a face față și acomoda cele două mari tensiuni: migrația și terorismul? Cum pot sta la masă democrația rațiunii cu rațiunea asasinatului?

Cred că Uniunea Europeană se află în fața unui mare examen: nu mai e vorba de a perfecționa democrațiile birocratice, ci de a regândi și de a coagula în jurul lor, valorile care dau identitate cetățeanului în Europa și de modul în care va fi reconstruit dialogul cu lumea. Franța a mai reușit să dea un semnal istoric în acest sens. Acum însă barbaria crimei a lovit puternic în Orașul luminilor, în inima Franței.

Am descoperit Franța la maturitate. O știam din cărți, din filme. Am predat de mai multe ori la universități franceze după 2000. Am prieteni acolo. Am fost în casa lor. Am avut de multe ori o stare de bine pentru că eram acolo. Când am plecat prima oară spre Franța, am realizat, nu cu mult înainte, că, deși citisem mult, nu vorbisem niciodată o oră în franceză. După a doua săptămână, studenți, colegi, mai apoi prietenii m-au încurajat cum numai francezii știu să o facă. Am descoperit că îmi place foarte mult limba franceză.

Am mai descoperit pe viu și altceva: am resimțit acolo acea intelligeance du coeur care face unic discursul rațiunii. Sper ca Franța să le poată dovedi în continuare când durerea se va mai îndepărta și vălul negru se va ridica.

Articol publicat pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ar fi o greșeală să se radicalizeze pozițiile, de oricare parte. Nu poți controla ceva cu care nu ai contact. Excluderea și autoizolarea, oricât de omenește firești ar fi ca reacții în fața răului, ar avea exact efectul contrar celui căutat...
    • Like 0
    • @ Daniela Andronache
      Cred și eu la fel ca și dumneavoastră. Mai profitabil e să înlături, cred, breșele de securitate și funcționarea uneori disarmonică a serviciilor secrete, decât să devii radical pe o componentă naționalistă. Pe de altă parte, ceva nu pare să fie în regulă cu înțelegerea ambiguă a cadrului democratic al libertăților.
      • Like 0
  • Inchiderea granitelor nu este o solutie. "Conservele/celulele" sunt deja plantate de ani buni. Cum sa ii gasesti pe "radicali"? Anumite drepturi/inlesniri cetatenesti vor trebui incalcate si legislatia va trebui inasprita. Iar cei care vor lua decizia se vor afla intre ciocanul - Drepturile omului&Comp si nicovala - gruparile/partidele extremiste. Unii vor striga ca e prea mult, altii ca e prea putin.
    Franta este un mix etnic-religios mai complicat ca Balcanii (care paradoxal sunt cam linistiti de vreo 10 ani incoace)...iar politic sunt foarte slabiti. Hollande este ca un "sef de scara" caruia i s-a ars siguranta si nu stie sa deschida panoul electric; economic sunt dupa Germania si au suficiente chestii muncitoresti/sindicaliste care sa vlaguiasca bugetul sau sa paralizeze o ramura de productie; social - centrul orasului este alb, francez si crestin, periferia este orice altceva cu un plus in Sudul Frantei; militar - parada de 14 Iulie este "eclectica" si cam atat, daca nu ar fi Legiunea nu prea ar conta.
    Posibil sa ma insel insa Franta de azi arata ca un jucator de poker care incearca o chinta de As in "gaura" si a mers all-in pe flop si se mira pe river ca a ramas cu ochii in soare.
    • Like 2
    • @ Lucian Chiriloi
      Dl. Hollande s-a grăbit afirmând că Franța a închis granițele. Aveți dreptate, cred, în ce privește luarea unor măsuri legislative rapide: una a fost deja anunțată azi, în ce privește retragerea cetățeniei celor "radicalizați". Nu e o situație simplu de gestionat. Iar perspectiva unei schimbări de compoziție etnică a țării în câteva zeci de ani, nu mai apare acum ca un SF. Cât despre Balcani, în unele zone, trauma războiului încă nu a trecut. Să sperăm că Franța va fi eficientă, dar promovând valorile care au consacrat-o, și în această situație tragică.
      • Like 0
    • @ Lucian Chiriloi
      Dl. Hollande s-a grăbit afirmând că Franța a închis granițele. Aveți dreptate, cred, în ce privește luarea unor măsuri legislative rapide: una a fost deja anunțată azi, în ce privește retragerea cetățeniei celor "radicalizați". Nu e o situație simplu de gestionat. Iar perspectiva unei schimbări de compoziție etnică a țării în câteva zeci de ani, nu mai apare acum ca un SF. Cât despre Balcani, în unele zone, trauma războiului încă nu a trecut. Să sperăm că Franța va fi eficientă, dar promovând valorile care au consacrat-o, și în această situație tragică.
      • Like 0
    • @ Marian Popescu
      Marsillia este preponderent "araba". Periferia Parisului la fel ("revoltele" de acum cativa ani au avut loc la periferie in timp ce Luvrul si Turnul erau pline de turisti) ==> s-a produs, cred, o ruptura geo-etnica in toate marile orase franceze. "Valorile" in care credem, sau vrem sa credem, au devenit niste utopii. Ca sa il citez pe Andrei Rugina - e timpul ca democratia sa scoata bata de baseball de dupa usa.
      Ca, in orice alta situatie, majoritatea tacuta, care isi vede de platitul taxelor si micile placeri ale vietii, este atacata de o minoritate zgomotoasa si agresiva.
      Aceasta ruptura, este vizibila, in mai toate orasele europene - periferia apartine minoritatilor si imigrantilor. De vineri, au ajuns si in centru.
      • Like 0
    • @ Lucian Chiriloi
      În ciuda unor eforturi de punere în acord a legislației UE și a normelor juridice naționale, peisajul are zone neclare. Cum poți limita unele drepturi celor pe care i-ai primit deja în țară? De ce nu pui în aplicare propriul cadru legislativ privind pe cei care sunt în afara sa? Istoricul chestiunii roimilor în Franța, cu puseurile lui Sarkozy, de pildă, dar nu numai, arată că există...reticențe în a fi ferm. Ideea de "centru" e, într-adevăr, ciudată; vezi la noi cazul Timișoarei. Municipalitățile unor mari orașe nu pun în aplicare politici clare pentru a preveni enclavizarea zonelor centrale. În Bruxelles, la un moment dat, etnici turci cumpărau casă după casă pe aceeași stradă: era, de fapt, o "ocupație" a teritoriului.
      • Like 0
    • @ Marian Popescu
      "Cum poți limita unele drepturi celor pe care i-ai primit deja în țară?"

      Voi incerca sa raspund la aceasta intrebare:

      Truman Capote - “The problem with living outside the law is that you no longer have its protection.”
      Toti cei care sunt suspecti (dovediti) ca frecventeaza cercuri radicale (indiferent de orientare - Nazi, Islam, etc) ar trebui fie trimisi in tarile de origine fie pusi sub control strict (audio/video - bratarile de "arest la domiciliu" ar putea fi utile). Ca cetatean al tarii X te bucuri de toate drepturile dar si de toate obligatiile. Drept urmare, daca esti suspectat de Servicii, esti deja pe o lista a "persoanelor problema" consider ca este momentul sa fii si evacuat catre tara de bastina. Nu ma incalzeste sa stiu ca teroristul X era in vizorul Serviciilor dar tot a apucat sa se detoneze.
      Stiu ca sunt(em) pe un teren alunecos - pedepsim crima inainte sa fie comisa? Pe de alta parte, intentia este la fel de periculoasa ca si actul in sine cu diferenta, esentiala, ca intentia poate fi dejucata.
      Pe de alta parte, de ce sa respectam regulile intr-un joc unde adversarul nu le respecta? Nu spun acuma sa scapam de arsenalul nuclear, cate o bomba pe zi in Orientul Mijlociu,...dar "returul" tuturor Imam-ilor radicali si a adeptilor lor catre tarile de origine ar trebui sa se intample in maxim 48h. Fara exceptii.
      Si, din nou, Bertrand Russell - "War does not determine who is right - only who is left." Si daca vrem sa ramana mai mult decat o pata de sange peste o gramada de moloz va trebui sa acceptam si sa aplicam reguli mai dure. Da, vor fi si nevinovati prinsi in acest vartej.

      (Va multumesc pentru conversatie si pentru timpul acordat).
      • Like 0
    • @ Lucian Chiriloi
      Sunt sigur că mulți sunt de acord că trebuie luate măsuri, chiar și în sensul celor spuse de dumneavoastră. Problema e (una dintre ele) că mulți sunt cetățeni ai țării X, născuți acolo, și, în caz de suspiciune confirmată privind activități teroriste, unde să-l/s-o trimiți? Activități ale extremei dreapta, și ea formată din cetățeni ai țării X, născuți și ei tot acolo, nu ar trebui să suporte aceleași măsuri mai ferme cerute acum? De la suspiciunea că gândești discriminatoriu până la acțiune concretă, pasul nu e prea mare, cum s-a văzut, în Germania sau în Franța ori Italia și Spania, cu zeci de ani în urmă. Exemplul IRA și măsurile luate de UK, adevărat război civil, întins în ani, cu rădăcini adânci e de evocat aici.
      • Like 0
    • @ Marian Popescu
      Va multumesc pentru argumente si intrebari.
      • Like 0
  • Un foarte bun articol care reflecta in totalitate situatia actuala a acestei tari incepand cu evenimentele survenite la Charlie Hebdo anul acesta. Ma bucur ca exista aceasta publicatie si mi-ar placea sa-mi aduc contributia cu idei, comentarii sau chiar articole. Traiesc in Franta de mai bine de 7 ani si sunt absolventa Facultatii de Jurnalism. Mult succes in continuare tuturor si viata lunga publicatiei.
    • Like 1
  • Se pare ca pana la urma atat de hulitul domn Viktor Orban s-a dovedit a fi fost cel mai cu capul pe umeri dintre liderii europeni ! Iar doamna Merkel gropara UE ( in goana ei dupa premiul Nobel) :(
    • Like 0
    • @ Chira Mihai Alexandru
      Dl. Orban e un radical în ce privește UE. Iar contribuția Ungariei la consolidarea UE nu e încă vizibilă. În timp ce a dnei Mekel, da. Dar, și în cazul ei, presiunea agendei politice interne a produs un ricoșeu în cea externă care o pune într-o relație incertă acum cu liderii UCD. Dl. Orban profesează naționalismul cu condiment populist în timp ce dna Merkel are de gestionat o ecuație euro-atlantică mult mai complicată decât refuzurile dlui Orban.
      • Like 0
    • @ Chira Mihai Alexandru
      Dl. Orban e un radical în ce privește UE. Iar contribuția Ungariei la consolidarea UE nu e încă vizibilă. În timp ce a dnei Mekel, da. Dar, și în cazul ei, presiunea agendei politice interne a produs un ricoșeu în cea externă care o pune într-o relație incertă acum cu liderii UCD. Dl. Orban profesează naționalismul cu condiment populist în timp ce dna Merkel are de gestionat o ecuație euro-atlantică mult mai complicată decât refuzurile dlui Orban.
      • Like 0
    • @
      Mi-e teamă că ...ecuația ei nu s-a finalizat. Încă. Am făcut o constatare, nu o...lăudare. Presimțiți, însă, bine căci se vor întâmpla lucruri și în Germania.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult