Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Orice creștere de taxe și impozite este neplăcută și dureroasă. Dar poate e momentul să-i impuneți primarului vostru ce să facă cu dările voastre: să schimbe borduri și să pună pavele la ieșirea din bloc sau să le dea copiilor voștri o masă caldă la after-school?

ghiseu liber

foto: Diana Oros / Inquam Photos

Creșterea impozitelor pe proprietate (în afara erorilor aberante generate din neatenția funcționarilor și care sunt corectabile) este - chiar dacă nu ne place să știm că avem mai multe dări de achitat la stat - o măsură necesară.

Pentru o țară în care sunt mulți cetățeni cu venituri mici, orice procent în plus adăugat la impozitele pe casă și autoturisme este un efort, desigur.

Pentru deținătorii de proprietăți multiple și cu suprafețe mai mari, impactul este considerabil. La fel și în cazul firmelor. 

Cu toate acestea, calcule simple arată că pentru locuințe de 70-80-90 de metri, situate în zonele centrale ale orașelor (inclusiv București) se ajunge la echivalentul a 10-12-15-20 de euro / lună impozit datorat bugetului local.

Sumele sunt infime, în comparație cu cele din mai toate țările vestice. Mă aflu acum într-un stat care nu e pe continentul european, unde pentru o casă aflată la 20 km de un oraș mare, în suprafață de 210 metri și teren de 600 de metri, impozitul este echivalentul a aproape 3.000 de euro/ an. Adică 250 euro/ lună.

Nu e de dorit ca acesta să fie nivelul și în România. Niciun om cu gândire liberală și cu drag de proprietate și libertate individuală nu vrea ca statul să-i ia bani din buzunare cu ambele mâini.

Însă ar trebui să fim pragmatici și să înțelegem că am ajuns la o aberație totală ca administrare a țării, care de fapt ne costă cu mult, mult mai mulți bani și nu ne permite dezvoltarea pe care o merităm.

1. Statul se împrumută la dobânzi foarte mari ca să acopere cheltuieli prin programe gen Anghel Saligny (de fapt scheme prin care se toacă bani pe lucrări la suprapreț, unde mustește corupția).

2. Impozitele locale (apartamente, terenuri, case, mașini) nu au fost indexate ani la rând nici măcar cu nivelul inflației - iar acesta este un semn de iresponsabilitate totală a politicienilor și primarilor aleși ai localităților din România, care au preferat să îngroape statul în datorii cu dobânzi imense, decât să ia măsuri nepopulare. Azi, unii profită și adaugă maximum la impozite, mergând în marja superioară de indexare, știind că oamenii vor arăta cu degetul spre Ilie Bolojan (acesta a creat spațiul de manevră, nu a crescut personal niciun impozit local). 

3. E stranie poziționarea cetățenilor:

- doresc servicii ale primăriei de calitate (parcuri, căldură, mobilier stradal, școli, spitale finanțate local), dar nu sunt de acord să achite acei 10 euro/ lună pentru asta.

- se opun creșterii de orice fel a taxelor și impozitelor pentru bugetul local, dar se arată total îngăduitori cu risipa bugetelor locale și permit aberații cum sunt Hala Laminor din sectorul 3 (patronat de Robert Negoiță). Acesta tocmai a decis cu Consiliul Local alocarea a încă 5 milioane de EURO (!!!!) pentru transformarea în mall. Până în prezent, alocările se ridică la peste 100 de milioane de euro.

Atâta vreme cât cetățenii localităților permit cheltuirea aberantă a bugetelor locale nu ar trebui să se pronunțe vocal cu privire la nivelul taxelor și impozitelor. Ce importanță are cât plătesc, dacă nu le pasă cum sunt cheltuiți banii?

Atâta vreme cât girează prin nepăsare (și apoi prin vot la 4 ani) schimbarea fără sens a bordurilor, asfaltarea și pietruirea la suprapreț, tot felul de experimente scumpe și inutile (același sector 3 patronat de Robert Negoiță este un monument al corupției și lucrărilor edilitare scumpe și fără sens, fără ca nimeni, vreodată, să-l deranjeze) cetățenii se îngrijorează degeaba de nivelul impozitelor.

Poate simpla indexare a acestora îi va face mai responsabili cu privire la modul în care sunt alocate sumele adunate din conturile și buzunarele lor.

Un exemplu: primarul Negoiță de la sectorul 3 a susținut eliminarea mesei pentru copii din programul de after-school al primăriei pe motiv că nu există fonduri, dar alocă aberant de mulți bani pentru Hala Laminor. 

Dumneavoastră, cetățeni plătitori de taxe și impozite, oameni cu drept de vot, ce alegeți să se întâmple cu banii dumneavoastră după ce vi s-au crescut dările?

Preferați să vă schimbe primarul bordurile a doua oară în ultimii 5 ani, să vă pună pavele la ieșirea din bloc, sau să vă țină copiii la școală după ore și să le dea o masă caldă?

Poate e timpul să vă exprimați opțiunea și să vă implicați în decizii, iar primarii să execute dorințele dumneavoastră, nu interesele lor, ale familiei, apropiaților și grupurilor din spatele lor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Răspuns pentru ultimele probleme (cele de fizică) ale lui CTP

    1) bara magnetizată e practic un magnet, cu câmpul cel mai intens la capete și cel mai slab (spre deloc) la mijloc. Trebuie să ne folosim de asta, fiindcă altceva nu avem la îndemână. Un magnet atrage fierul (adică cealaltă bară), dar fenomenul e vizibil la CAPĂTUL barei. Deci vom proceda astfel: vom pune barele în poziție perpendiculară una pe alta, cu capătul uneia spre mijlocul celeilalte, similar literei ”T”, cât mai apropiate dar fără să se atingă. Dacă nu se întâmplă nimic, nu simțim nicio atracție, deja bănuim că bara nemagnetizată e cea din verticala ”T”-ului, fiindcă altfel, dacă ar fi magnetizată, capătul ei, cu câmpul ei local puternic, ar atrage bara din orizontala ”T”-ului. Pentru confirmare, le vom inversa poziția și în mod sigur, de data asta se va simți o atracție. Nu ni se spune ce fel de secțiune au barele, dar dacă ar fi rotunde, fenomenul ar fi și mai vizibil, datorită mișcării de rostogolire. Deci pe scurt, ca și conzluzie: dacă o bară nu o atrage pe cealată nici măcar cu capătul ei, poziționat PERPENDICULAR PE MIJLOCUL celeilalte, atunci clar ea e cea NEMAGNETIZATĂ. Dacă o bară o atrage pe cealaltă, având capătul poziționat PERPENDICULAR PE MIJLOCUL celeilate, atunci ea e cea MAGNETIZATĂ.

    2) Aici problema (deși nu mă voi feri să dau o soluție în final) are o doză de incertitudine științifică. De ce? Fiindcă ne închipuim lucruri imposibile fizic (cum ar fi invizibilitatea unui corp macroscopic) și căutăm să ne închipuim ceva, o soluție reală, fizică, pornind de la această imposibilitate. Iar această soluție se poate, eventual, contrazice cu alte legi fizice. Dar o anume certitudine avem, totuși. Întrucât corpul respectiv e INVIZIBIL pentru ceilalți, rezultă că lumina trece în mod perfect transparent prin acesta, nefiind în nicun fel perturbată pe direcția ei. E valabil pentru toate razele de lumină, reflectate de toate contururile obiectelor din jur. Aceste raze de lumină nu ar putea lăsa nicio imagine pe retina omului invizibil, întrucât nu se opresc în aceasta și nu-i cedează energie, punctual, acesteia. Rezultatul e că omul invizibil ar vedea în fața ochilor, indiferent că e zi sau noapte, un întuneric absolut, un NIMIC NEGRU.
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Nu credeți că e cam șod să răspundeți la „problemele” lui CTP folosindu-vă de intermediari, domnule Cojocaru? Dacă tot își publică de zor pe-aici articolele sale pline de înțelepciune (cică, sanchi, vrea ca părerile dumnealui să ajungă la cât mai mulți cititori!), nu are decât să-și deblocheze secțiunea de comentarii și să accepte părerile puținilor comentatori de pe republica.ro. Să vezi atunci „discuții” înțelepte...

      Am și eu o soluție la prima problemă enunțată de CTP. În clasa a șaptea de gimnaziu (ce multă vreme a trecut de-atunci!) am învățat că dacă spargi un magnet în două obții doi magneți (logic, nu?) și că polii de același fel se resping, iar cei opuși se atrag. Așadar, tăiem oricare dintre cele două bare metalice în două și apropiem paralel bucățile obținute. Dacă observăm o reacție de atracție sau de respingere, e clar că am tăiat bara magnetizată. Dacă le putem apropia fără nicio reacție atunci am tăiat bara nemagnetizată...

      Spor la taxe s-avem anu' ăsta, la anul și la mulți ani!

      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Comentariu retras...
      • Like 0
    • @ Francisc
      Bună seara si la mulți ani cu sănătate.
      Da, știu că e aiurea să postez răspunsuri către CTP prin intermediari. Dar pe Facebook nu am acces la el și oricum nici nu aș mai folosi eu Facebook. Oricum el, CTP se face că nu vede comentariile astea prin proxi. S-ar putea să mă potolesc cu răspunsurile la problemuțele astea, așa cum m-am potolit și cu celelalte feluri de postări, că oricum văd că n-are rost. Dar să mai văd...
      În legătură cu soluția Dvs la problema de magnetism, ea teoretic mi se pare corectă, numai că CTP-ul a zis explicit că n-avem NIMIC ALTCEVA la dispoziție în afară de acele 2 bare METALICE. Așa că nu prea văd cum am putea să le spargem în 2 bucăți.... Zic și eu....
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Văd că sunteți un om serios, domnule Cojocaru. Vă rog să mă considerați la fel de serios precum domnia voastră. până la proba contrarie..

      • Like 0
    • @ Francisc
      Vă consider unul dintre cei mai serioși, respectuoși și de bună credință comentatori de pe acest site. Dar nu înțeleg de ce ați mai adus asta în discuție. E cumva o notă de reproș pentru mine? Am greșit cu ceva față de Dvs? Dacă vi s-a părut ceva în neregulă vă rog să-mi spuneți.
      • Like 0
  • Problema nu e că au crescut taxele ci că oricum nu avem, noi, cetățenii, vreun cuvânt de spus cu privire la modul de alocare a acestor bani. Vorbind despre discrepanța dintre ce vor cetățenii și ce fac primarii, ce mijloace coercitive ar avea cetățenii? În plus, e suficient să pui 3-4 indivizi la o masă, ca să vezi că fiecare trage în altă direcție, necum câteva sute de mii... când fiecare are alte priorități. Dacă îi întrebi, toți ar vrea apă caldă, căldură, străzi asfaltate, fără gropi, locuri de parcare berechet, spitale în care să nu ardă de vii sau să plece cu nosocomialele după ei etc. etc. dar toate astea să fie făcute cu bani din Lună, nu cu banii lor...
    Iar faptul că Negoiță e ales și reales de o veșnicie la sectorul 3, artă că locuitorii acelui sector fie sunt mulțumiți de serviciile și investițiile primăriei, fie pur și simplu au pierdut orice speranță (vorba lui Dante Alighieri). Altă explicație e greu de găsit.
    • Like 1
  • De unde provin aceste generalizări absolute de tipul „Niciun om”? Ele sunt pur și simplu false. Există persoane — mă includ explicit — care susțin creșterea taxelor ca instrument necesar pentru evitarea unui faliment de țară.

    Orice creștere de taxe și impozite este neplăcută: FALS! Învățați să generalizați!
    • Like 1


Îți recomandăm

Cules de căpșuni - Getty

Am muncit cincisprezece ani și ceva în Belgia. Am început de cât de jos se poate, și nu mi-e rușine s-o spun. Ba chiar e bine cunoscut printre prieteni faptul că sunt mândru că am cules și căpșuni și că am stat și la aceeași masă unde se luau decizii ce implicau cheltuieli foarte mari și hotărâri care afectau zeci, dacă nu sute de oameni. foto Getty

Citește mai mult

anaf - taxe - impozite

Cu actualele injuste măriri de taxe, situate între 100% și 300% pe apartamente, locuințe, proprietăți în general, automobile, remorci, rulote, motociclete etc guvernul Bolojan se sincronizează inexorabil cu logica în care reducerea deficitului cu metode brutale este tot ce contează.

Citește mai mult

Alexandru Prodan

„Eu cred că norocul nu vine întâmplător; ni-l construim prin muncă și planificare. La primul meu interviu la Amdocs am fost întrebat ce face un proiect să aibă succes, iar răspunsul meu a fost simplu: planificarea. Am primit oferta, iar ulterior am aflat că motoul companiei era «If you fail to plan, you plan to fail».”

Citește mai mult