Pandemie de Pandele

Foto: Florentin Pandele Facebook

Înfrângerea usturătoare a UNPR nu e o surpriză. Șocant nu e că partidul lui Gabriel Oprea, plagiator cu patalama și conducător de doctorate plagiate, a obținut 0.3%, ci că, transformând procentele în cifre, au existat 27.000 de cetățeni români, cu drept de vot, care au considerat UNPR-ul o opțiune viabilă pentru alegerile europarlamentare.

Un număr aparent insignifiant, dar care spune despre profilul psihologic al românului că, oricât l-ai bănui de gândire rațională, întotdeauna există șansa să te ia prin surprindere.

În această categorie intră și Florentin Pandele, primarul din Voluntari. Pandele se pretinde a fi un individ profund credincios, genul de politician care, când nu știe ce să mai zică, își face pios semnul crucii și îndrugă smerit un Tatăl Nostru. În aparițiile publice, e flancat aproape mereu de un triumvirat magic: soția – Gabriela Firea, la fel de cucernică –, Brâul Maicii Domnului și umbra lui Arsenie Boca.

Pandele și-a motivat candidatura prin faptul că Gabi, soția, a spus pas și, cum cineva din familie e musai să candideze la prezidențiale, ponoasa a căzut pe capul lui. Vrea să meargă la Cotroceni în calitate de tată al copiilor lui, pentru care dorește „o țară liberă, în care nu e instaurată teroarea”. Brrrr!

O țară liberă, frumoasă, curată… fără teroare. Care teroare – sugerez numai – ar putea fi eficient eradicată dacă, la intrarea în fiecare localitate, s-ar inaugura o replică sfințită a Brâului Maicii Domnului. Pentru că teroarea, când vede Brâul Măicuței, se pleoștește ca vampirii lui Bram Stocker când dau ochii cu crucea.

În rest, să fie bine, să fie liniște, să fie pace și să ne avem ca frații!

Nu am habar ce strategie de marketing va adopta candidatul Pandele, dar, pentru a-și securiza și spori voturile, nu aș fi surprins dacă ar aduce din afară toate moaștele sfinților și sfintelor din calendarul creștin-ortodox, apoi ar închiria întreaga rețea a transportatorilor din România și, în timpul campaniei electorale, ar trimite creștinii din Moldova să viziteze mănăstirile din Oltenia, pe cei din Oltenia, să facă turism ecumenic în Maramureș, pe cei din Transilvania, la Catedrala Neamului din București, iar la mitinguri ar aduce corul Patriarhiei să pogoare asupra urechilor dreptcredincioșilor suava muzică liturgică bizantină.

Sub sloganul „Enoriași din toată țara, uniți-vă sub stindardul florentin!”, ar putea plimba moca enoriașii tuturor bisericilor ortodoxe, nu doar din Voluntari, la oricâte mănăstiri au chef, i-ar putea trimite pe toți să pupe oricâte oscioare le face plăcere, el ar purta doar costume cu citate din Boca și tricouri cu poza Sfântului Gheorghe tăind căpățâna balaurului parșiv, ar putea împărți, pe post de platformă electorală, cărticele cu pilde din Biblie (ilustrative pentru cele zece porunci: nu fura, nu minți, nu plagia la doctorat etc.), într-un cuvânt, s-ar putea face și mai abatir frate cu Domnul ca să treacă puntea de comuniune cu cetățeanul cu drept de vot până ce, dragile mele oițe, Dumnezeu fie cu voi și să vă dea înțelepciunea ca, la alegerile prezidențiale, în numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh, să puneți ștampila pe al vostru Pandele!

Cum în România există pandemie de Pandele, posibil, între timp, să își anunțe iar candidatura, din lumea de dincolo, Constantin Mudava, dar și vrăjitoarea Samanta, Liviu Pleșoianu, nepotul lui Ciki Cean și o focă simpatică de la Circul Globus care poate să aplaude singură...

Va fi bătaie mare în josul clasamentului, pentru că niște oameni îi vor vota și pe aceștia, oricât de incredibil ar fi. Iar destui, cu bună credință. Ba chiar în numele credinței.

Nu trebuie să mire. Ițele logicii românului sunt infinit de elastice. Salvatorii providențiali își fac loc în cotloanele minții și inimii lui apăsând butoane ruginite și emoții reșapate, rescriind, cu empatie artificială, aceleași rețete terapeutice cu efect placebo care-i promit că-l vor vindeca de sărăcie și mizerie. Îl asigură că nu sunt abandonați de Dumnezeu, că raiul e aproape, la un vot distanță. Închină-te și Domnul te va ferici! Votează-mă și Domnul se va îngriji de tine! 

La europarlamentarele recente, România a părut că s-a trezit un pic. Doar un pic, căci somnul cel de moarte e încă foarte dulce, iar până se va trezi complet, va rămâne ce este de ani buni: o națiune umilă, mioapă și fudulă, dar pierdută într-o părere de sine binefăcătoare, o națiune înșelător de fotogenică, precum un profil de Tinder, o națiune care, cu Iisus pe buze, fierbe de ostilitate și prejudecăți și, nu în ultimul rând, o națiune mântuită de Dumnezeu, dar nu și de prostie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp