Ce vedem de două luni e reluarea în buclă a aceleiași obsesii: indiferent de partidele votate și trimise în Parlament, se poate crea o supra-realitate politică, modelată în laboratoarele Interesului Național.
Nucleul e PSD, partidul-stat, readus la ordin după rebeliunea lotrului Dragnea. E însă mic și insuficient pentru o majoritate, așa că e necesară dislocarea unor bucăți din celelalte partide.
Au început cu PNL, din care au rupt o bucățică. Ea se va transforma probabil într-un partid cu chipiu sau prezidențial, în funcție de opțiunile de branding al Interesului.
Vor continua cu AUR, pe axa pesedistă. Linia Maricel Păcuraru - Murad - Anca Alexandrescu a jucat deja pentru instalarea Guvernului Veștea. AUR va fi în pericol de scindare. Divorțul neașteptat al lui Călin Georgescu de Realitatea TV, produs în direct, trebuie citit în această cheie. În plus, asta arată și o ciocnire a faliilor în servicii.
UDMR este următoarea țintă. Azi e în „polul de dreapta”, dar toată lumea știe că UDMR s-a bucurat timp de decenii de titulatura de „PSD-ul maghiarilor”.
Sistemul se va bate cu ferocitate pentru puterea pe care și-a blindat-o în timp. Ar trebui un șoc teribil ca să se mai schimbe ceva.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Adica poti sa vezi din sondaje cam citi cetateni vor vota anumite idei si sa le promovezi pentru a intra in Parlament. Singura grija ar fi de a face cunoscute cit mai multor cetateni ideile respective si de a da impresia ca esti serios si ai intentia de a le pune in aplicare. E ceea ce fac partide ca AUR, PSD sau PNL.
Mai mult, atunci cînd votanții văd că opțiunile lor nu au efect asupra desfășurării politicii în stat, din disperare mulți dintre ei în ajung sa apeleze la gândirea irationala, la emotii. Speranțele se vor transforma in tot felul de credințe oarbe, vor investi în persoane providentiale și, in general, vor fi o pradă ușoară oricăror manipulări, căci dacă îți pierzi reperele te agăți de orice punct de sprijin care ți se arată.
Manipularea functioneaza tocmai pentru ca nu exista o responsabilitate imediata a celor alesi, doar peste 4 sau 5 ani, timp in care acestia isi urmaresc propriile interese. Daca am putea in orice moment sa ii schimbam sau sa le blocam deciziile atunci cind nu sintem multumiti de actiunile lor, atunci si strategia alesilor ar fi alta, adică vor incerca sa performeze si nu vor mai putea alege calea usoara, de a manipula.
Se poate vedea din discursul alesilor ca acestia argumenteaza pentru a cistiga si nu pentru a solutiona probleme. Cind argumentezi doar pentru a cistiga, nu iei in seama argumentele competitorilor si incerci prin toate mijloacele sa-i discreditezi pe ceilalți competitori. Iar energia pusa in joc va fi cu atit mai mare cu cit ai mai mult de cistigat după ce ajungi in funcție.
Nici cînd alegi președintele și administratorul unui bloc de locuințe, nu îi lași să facă ce vor. De ce ai proceda altfel la nivel de țară, căci nu are nici o logica? Sau daca da, de ce te plângi sau te miri că te fura?!
"Oboseala" democratiei survine atunci cind exista o mare diferenta intre interesele celor alesi și alegători, astfel oamenii isi pierd increderea in modul de functionare a societatii. Ca urmare, cetatenii saraciti și disperati vor vota cu oricine le va promite un colac de salvare, adică cu populistii sau demagogii.
Aspectul democratic este un efect colateral in societățile în care economia are un puternic aspect concurențial, adică interesele celor ce detin puterea economica în societate sint divergente. Astfel cei cu bani, și implicit cu putere politica în societate, se supraveghează între ei ca nici unul sa nu aibe avantaje nemeritate datorita politicului. Din aceasta cauza tarile în care resursele minerale au o pondere importanta în PIB nu sint democratice (Rusia, Venezuela etc.), pentru ca un grup mic de oameni poate exploata aceste resurse în interes propriu. În tările sarace (Romania, Bulgaria, Grecia etc.) resursa principala exploatata poate fi chiar bugetul statului, ei avind interese convergente în a beneficia, în interes propriu, de aceasta resursa. E simplu sa vezi dacă e oligarhie pentru ca intr-o democratie adevărată nu ar trece legi care nu ar fi în interesul celor mulți.
Prima oligarhie moderna a aparut in Anglia pe la sfirsitul secolului 17. După ce revoluția burgheza condusa Cromwell a reușit, grupurile de interese ale celor bogati nu au fost in stare sa se puna de acord cum sa își împartă puterea politica pentru a nu se ajunge la dictatura uneia. Soluția a fost numirea unui rege care sa fie arbitru. În republici poporul este arbitru, dar sa nu confundam posibilitatea de a alege ce grupare te va guverna cu democratia, adică cu posibilitatea de a decide cetatenii ce legi sa treacă si ce nu.
Soluția este democratia directa moderna în care fiecare cetățean poate vota, atunci cind dorește, peste capul parlamentarului ce îl reprezinta. Ba chiar îl poate demite dacă majoritatea alegătorilor lui considera ca nu le reprezinta corect interesele.
E ca atunci cind ai de construit o casa și alegi șeful de șantier si arhitectul, dar aceștia nu au datoria de a se consulta cu tine. În mod sigur casa nu va arata asa cum iti dorești tu, ci cum doresc aceștia, ba mai sigur e ca vei ramine și cu banii dați și fără casa. E ciudat ca in afara sferei politice, nicăieri nu vei găsi, în nici o activitate economica sau sportiva, pe cineva ales intr-o funcție de conducere și care are eșec după eșec și sa nu fie dat afara decit după 4 ani. Noi, alegătorii, trebuie sa fim consultați în privința deciziilor și dacă acestea au efecte negative sa ii putem demite oricind, nu sa așteptăm să se îndeplinească sorocul, pentru ca noi plătim, nu ei. În orice companie echipa de conducere vine cu un plan aprobat de actionari. Orice schimbare în acest plan trebuie reaprobat de către acționari și este normal asa pentru ca acționarii plătesc.
Democrația înseamnă în primul rând INSTITUȚII curate, eficiente, incoruptibile și patriotice iar nu mlaștina pestilențială care a ajuns Justiția și o parte a serviciilor care sunt implicate pe față în politică, începând de la Cotroceni!
Cum să facem ca să dregem ce-am stricat în 45 de ani comuniști și 36 „democratici”? Urăsc întrebările fără răspuns...
Dați-mi un răspuns la întrebarea mea...
Ce „șoc teribil ar trebui să se întâmple” ca să mai schimbăm ceva după 36 de ani în care am tot „schimbat” schimbarea? Până nu înlocuim minciuna cu adevăr și hoția cu cinste ne facem iluzii gratuite. Enigma e cum ne prindem cine minte și cine spune adevărul, când toți se bat în piept că sunt unicii deținători ai dreptății sociale...
Ce „democrație” e aia în care votul alegătorilor e anulat pe motiv că și-a băgat Putin coada? Încă nu s-au făcut publice dovezile. Îi tot dăm înainte că „trebuie” să fim conduși de o alianță „pro-europeană”, că ne ia dracu' dacă Simion și gașca lui ajung să conducă țara. Refuzăm să vedem că am fost duși cu zăhărelul și credem în continuare (în mod paradoxal!) că minciuna e leacul ce ne poate vindeca.
„Sistemul” suntem noi, domnule Negruțiu…