Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Patru motive pentru care politica de salarii publice e complet greșită

Creșterea salariilor în zona publică nu e doar o discuție tehnică, despre cifre, praguri de salarii și deficit bugetar. Deși partea tehnică e teribil de importantă: ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, vorbește cu imensă lejeritate despre creșterea cu 25% a “absolut tuturor salariilor” de anul viitor și pronunță cifra de 63,5 miliarde lei, cât costă acum să plătim toți angajații din sistemul public, ca și cum ar vorbi despre banii de borș. 

O mică precizare: e vorba despre aproape 30% din veniturile bugetului consolidat al acestei țări, totuși... Și, nota bene, cheltuiala asta va crește cu peste 50% în următorii trei ani și va înghiți 8% din PIB-ul României.

E, evident, o problemă tehnică. Indiferent ce se întâmplă în economie, cam 2 milioane de oameni trebuie plătiți la nivelul acesta, în fiecare lună. O cheltuială certă, față în față cu venituri nu la fel de certe. Un indiciu: în 2018 economia va crește, cel mai probabil, cu 3,3%, mult sub procentul de 5,5% pe care sunt făcute toate calculele. Nu e glumă: diferența e de 18 miliarde de lei și e nevoie de muuuuult mai puțin pentru a da peste cap întreaga țară. 

Dar, dincolo de discuția de macoreconomie, există o alta cel puțin la fel de importantă: ce fel de semnale ajung în societate când se întâmplă astfel de lucruri? Desigur, e nevoie de salarii corecte în administrație, sănătate sau educație, fără îndoială. Dar ce soi de mentalitate creează o astfel de politică, interesată exclusiv de salariile publice și complet opacă la lumea de dincolo?

  • În primul rând, creează o competiție complet nesănătosă între stat și privat. Unul dintre cei mai mari exportatori din Moldova pierde constant între 10% și 20% dintre angajați: fie pleacă din țară, fie se angajează la stat. Vă puteți imagina care este costul pentru a sta într-o permanentă stare de recrutare și training?Omenește vorbind, e de înțeles: Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, calcula în aprilie că salariul mediu brut în administrație e aproape dublu față de cel din zona privată: 1.116 euro, față de 652 euro.
  • În al doilea rând, crește costurile pentru toate companiile private. Din nou, creșterea salariilor nu e un lucru rău, în sine. Dar când productivitatea în România e la jumătate față de media UE, orice creștere de cost înseamnă pierdere de competitivitate. Și e deja o realitate: anul acesta, România a pierdut 20 de locuri în clasamanetul global, la capitolul “Salarii și productivitate”. Cu alte cuvinte, ce face azi statul român crescând salariile publice și sacrificând investițiile este că distruge, pur și simplu, viitorul. Dacă și șoselele sunt proaste, și salariile sunt mari, care este avantajul meu competitiv, ca națiune? 
  • În al treilea rând, creează o mentalitate nesănătoasă, de non-performanță. Pentru că în spatele creșterilor de salarii nu e nicio logică de performanță, de evaluare sau vreo urmă de meritocrație, performanța e, practic, egalizată la nivelul cel mai de jos. Cultura în instituțiile publice, în școlile și spitalele din România e de minim efort și minimă rezistență. E un deserviciu enorm făcut celor (destul de mulți) care vor să-și facă bine meseria și să nu fie plătiți la grămadă. O jignire pentru profesori precum cei din Proiectul Merito. Și e păgubos pentru economia privată: în Raportul Global al Competitivității din 2017, a doua cea mai mare problemă pentru afacerile din România este ineficiența sistemului birocratic al Guvernului. Aceeași administrație care are un salariu mediu mai mare decât în Ungaria. Vă puteți imagina ca există un spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% din salariu pentru funcționarii publici?
  • În al patrulea rând, încurajează nemunca și dependența de ajutoare. Aceasta continuă discuție despre salarii și creșterea veniturilor, ruptă complet de rezultatul concret al muncii e un mesaj clar că nu e despre a munci, ci despre a fi plătit. Atât. E oare de mirare că, într-un context de genul acesta, aproape jumătate dintre copiii noștri sunt analfabeți funcțional? Profesorii n-au incentives pentru performanță, copiii n-au motive să învețe. Ani de zile de politică publică populistă au transformat România în țara în care oamenii ar fi, teoretic, dispuși să muncească, dar nu caută de lucru, țara cu cea mai mică pondere a populației active în populația ocupată și țara ce se află pe locul trei în lume la criza de oameni. Pentru antreprenorii români care exportă, care se bat cu multinaționale pe piața globală, criza de oameni e un dezastru. Cristian Covaciu, fondatorul IPEC din Alba Iulia, spune în interviul pe care l-am făcut recent cu el că ar putea crește de două ori mai repede dacă ar găsi oameni. 

Din nou, nu e nimic în neregulă cu salariile mari, în sine. Primarii, miniștrii, managerii cu funcții publice, administrația, profesorii, medicii și polițiștii, toți trebuie plătiți decent. Dar conversația națională despre salarii din care lipsește cu desăvârșire ideea de muncă și de performanță năruiește orice șansă am avea pentru a deveni o țară competitivă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ionel check icon
    Pe fond dvs aveti dreptate, insa cifrele prezentate pot fi evaluate si interpretate in diverse moduri, pro sau contra maririlor de salarii in orice sector public. Marea problema in domeniul salariilor din sistemul public este, in opinia mea, SPORURILE !!!!! Acum cateva zile un domn pensionar militar manifesta in fata sediului PSD iar aseara iesea pe un post sa denunte ca Colonelul (comandant de unitate, mare unitate): coeficient 2,32-2,74 este pe aceeasi treapta cu sculptor papusi, sufleorul si cu o treapta mai jos decat un artist de circ: coeficient 2,91 sau manuitor papusi, insa a uitat sa precizeze CATE SPORURI sunt in anexa pentru militari !!!! si atentie ca sunt sporuri la sporuri !!!!!! astfel ca un militar sau magistrat ajunge la un salariu mai mare decat cel al sefului statului !!!!! O lege a salarizarii bugetarilor ar trebui sa contina doar salariu pe post SI ATAT.....ASA CUM ESTE IN PRIVAT.....nici macar sporul de vechime nu ar trebui sa mai fie (poate doar acolo unde se face o cariera in sistemul militar sau al magistraturii ).
    • Like 0
  • check icon
    În principiu, sunt de acord cu tezele enunțate în articol.
    Mi-aș fi dorit însă atunci când se ”înfierează” productivitatea noastră scăzută, să aflăm date despre investițiile în tehnologii, pregătire profesională continuă incluzând evaluarea periodică, impactul politicilor publice în materie (dacă există asemenea politici) și nu în ultimul rând, impactul investițiilor publice, altele decât cele anchetate de către DNA.
    Și încă ceva. Haideți să nu mai dăm cu piatra în resursa umană sau forța de muncă din România. Cum se face că aceeași forță de muncă o dată intrată într-un mediu propice valorizării sale (public dar mai ales privat), dă rezultate opozabile celor mai exigente criterii de evaluare?
    • Like 0
  • John check icon
    Indexul Competitivității Globale lucrează cu 114 indicatori, grupați în 12 piloane, care, la rândul lor sunt estimate și ponderate pe trei direcții. Cele 12 piloane sunt următoarele : instituțiile, infrastructura, mediul macroeconomic, sănătate și educație primară, educație superioară și training, eficiența pieței de bunuri, eficiența pieței forței de muncă, dezvoltarea pieței financiare, nivelul tehnologic, mărimea pieței, rafinamentul afacerii, inovația. În perioada 2016- 2017 au fost analizate 138 de țări, România ocupând locul 62 ( cu un indice agregat de 4,30 ). În perioada de analiză 2015/2016 țara noastră s-a situat pe locul 53 ( indice agregat 4,32 ) – vezi pagina 7. Indicele este calculat pe baza prelucrării datelor furnizate de fiecare țară în parte. Fiecare dintre cele 12 piloane este analizat separat, se obține un clasament al pilonilor, pe țări, din care onor guvernul poate trage unele concluzii cu privire la direcțiile și prioritățile de urmat. Studiați, merită, mai ales, că ne ajută să fim mai la obiect.
    http://www3.weforum.org/docs/GCR2016-2017/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2016-2017_FINAL.pdf
    • Like 1
  • in esenta, romanul vrea asa: sa termine liceul si sa se angajeze pe salariul de director din Germania! oricine nu e de acord cu vointa lui e un capitalist/anti-roman/slujbas al lui Soros! :))
    • Like 2
  • check icon
    Bag sama că e un fragmențel din lucrarea de doctorat a autoarei pe care o va susține sub conducerea lui Găbiță Oprea sau a lui Viorel Ponta, nu contează... Se vede cum emană lumina analizei.
    • Like 0
  • Cum afli dacă un jurnalist e în slujba corporațiilor și nu în slujba cetățenilor?
    Vezi ce părere are despre creșterea salariului minim. Dacă spune că nu e o treabă bună, că românul nu e productiv și trebuie plătit ca un sclav, pentru că altfel ne pleacă investitorii, l-ai prins pe fraier.

    Cum afli dacă un jurnalist e în slujba statului și nu a cetățenilor?
    Vezi ce părere are despre abuzurile instituțiilor de forță. Dacă le susține și spune că trebuie să-i dăm câteva șuturi în gură democrației pentru binele ei, din nou, l-ai prins pe fraier.
    Spor la numărat. Atenție, unii se încadrează în ambele categorii. :) ''
    • Like 0
    • @ Serban Maraciuc
      John check icon
      Îhî...Simplu, ca pana de lemn. ”In slujba” cuiva ))))
      • Like 3
  • Si in sistemul public salariile ar trebui legate de performante. Am doi angajati, unul rezolva 100 de cereri pe saptamana, altul 10, salariile lor sa depinda de rezultatele muncii lor.
    • Like 4
    • @ Kinga Toma
      check icon
      Nu puteți să-i scrieți asta și Olguței? Sau lui don Liviu...? :)
      • Like 0
    • @ Kinga Toma
      Ionel check icon
      Irelevant....sunt saptamani in care pot fi 10 cereri sau saptamani in care pot fi 500 de cereri......este greu de cuantificat productivitatea in sistemul public
      • Like 0
  • adica ca sa fie bine trebuie sa muncim pe 2 lei?
    • Like 1
    • @ Dorin Ambrozie
      John check icon
      Exemplul cu 2 lei este extrema cealaltă. De altfel, un salariu de 2 lei / minut, v-ar asigura, la program de 8 ore pe lună un salariu de cca 20.000 lei, fără să vă întreb de sănătate sau de productivitatea muncii ( care nu este o invenție socialistă ! ). Cât de bine ancorate în realitate sunt ideile Dnei Vasilescu arată și faptul că de la intenția de dublare a trecut repede la creșterea cu 25 % a ”absolut tuturor salariilor ” în pură manieră de lider sindical ( cumul de funcții incompatibile ). De altfel, dacă există dezichilibre în sistemul public de salarizare – și sunt convins că există cu duiumul – creșterea ”absolut tuturor salariilor” cu oricâte procente nu face altceva decât să agraveze dezechilibrele existente.
      • Like 5
  • John check icon
    Doamna – bere gratis - Vasilescu vorbește și promite într-o manieră asemănătoare omului care are o tiparniță de bani sub prispă. Dar mă întreb, cum funcționează un guvern în care asemenea inepții pot fi promovate ? NU se fac calcule ? Nu se estimează efectele probabile ? Din punct de vedere economic, proiectul este irealizabil din capul locului, și provoacă cel puțin efectele pe care le-ați enumerat aici.
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult