Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Patru pentru perfuzii

Pentru un comentariu stilistic în legătură cu frizura dnei Viorica Vida Dăncilă, și nicidecum cu ce se află dedesubt, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a autosesizat – dna Dăncilă nu a făcut nicio plângere – și l-a condamnat pe numitul C.T. Popescu la o amendă de 1.000 lei.

Acum, dl Palada Mirel, fost purtător de cuvânt al Guvernului României, a lansat în spațiul public următoarele propoziții, preluate de televiziunea B1 TV:

„Liiceanu Gabriel, n. 1942. Adică 75 de ani.

Pleșu Andrei Gabriel, n. 1948. Adică 69 de ani.

Popescu Cristian Tudor, n. 1956. Adică 61 de ani.

și, cireașa de pe tort

Șora Mihai, n. 1916. Adică 101 ani.

Voi vă dați seama că toți rezistenții tefelei care vor moartea oamenilor știrbi fără bacalaureat sînt mânați în luptă de acești perfuziști?”.

Prin urmare: filosoful Mihai Șora este numit „cireașa de pe tort” pentru vina de a fi încă în viață. Celorlalți trei, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și subsemnatul, dl Palada le scrie pe frunte anii pe care i-au trăit ca pe niște numere de identificare pentru lagărele cu crematoriu.

Toți patru sunt numiți perfuziști, adică sunt asimilați celor aflați în stare de suferință gravă, conectați la tuburile de perfuzie, pe patul de spital. Ideea este că ar trebui să tacă, întrucât oricum vor muri curând.

În opinia subsemnatului, acesta este un act de discriminare criminală, grobiană și cât se poate de anticonstituțională, legat de vârstă. Ce credeți, stimați Republicani, se va autosesiza CNCD? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult