Foto: Guliver/Getty Images
Nu scriu aceste rânduri ca o pledoarie pro domo (pentru că, în calitate de cercetător I la un institut al Academiei Române, s-ar putea să fac parte dintre fericitele excepții de la noua prevedere referitoare la interzicerea cumulului pensie – salariu de la stat), ci ca niște considerații de principiu.
Desigur, așa cum se spune, nimeni nu este etern și nimeni nu e indispensabil. Și e firesc să te retragi la un moment dat și să lași unora mai tineri posibilitatea să promoveze și să arate ce pot. Dar, așa cum se spune și mai de demult, și... cine nu are bătrâni să-și cumpere!
Pensiile bazate pe contributivitate, nu cele… nesimțite, se bazează pe contribuția de-a lungul anilor la care obligă legea. Statul a folosit în tot acest timp banii noștri, pe care noi i i-am încredințat ca să îi păstreze și să-i înmulțească, nu ca să-i cheltuie, și pentru ca la urmă să ni-i restituie, măcar parțial, cât mai apucăm să trăim. Dacă nu am fi fost obligați să-i plătim statului și i-am fi depus la o bancă, am fi primit dobândă la ei în tot acest timp și am fi avut la bătrânețe un venit din care să trăim onorabil. Pensia nu e o pomană pe care ne-o dă acum statul, nici un sacrificiu pe care sunt siliți să-l facă tinerii care muncesc ca să le plătească bătrânilor pensia! Banii de pensie sunt de fapt proprietatea fiecăruia, bani munciți de noi, dar tezaurizați de stat!
Pe de altă parte, este firesc ca orice muncă să fie plătită fără discriminare, indiferent dacă este prestată în mediul privat sau public (perioadă în care se rețin în continuare aceleași dări către stat). Existența pensiei nu are nicio legătură aici, nu trebuie să împiedice justa plată pentru munca suplimentară depusă. E cu totul falsă și revoltătoare imaginea pensionarilor care... sug de la stat, în mod abuziv, și salariul pentru munca suplimentară prestată, și pensia care li se cuvine de drept (și care face parte dintr-un buget total separat)!
Nu mai spun că în cazul cercetătorilor rămași în funcție în continuare după pensionare, conform legii care constituie Statutul cercetătorului, nu este deloc clar pe baza cărei legi, aplicate retroactiv, le-ar înceta contractul de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, dându-li-se doar posibilitatea, eventual, de a da din nou concurs pe același post, deși și-au obținut tot prin concurs, o dată pentru totdeauna, gradul de cercetător I, eventual și de profesor universitar, care nu se pot pierde! Nu mai spun și că persoanele în astfel de situații au și funcții (neremunerate!) de conducători de departamente și de coordonatori de teme de cercetare, iar proiectele la care lucrează nu pot fi întrerupte brusc fără pierderi.
O soluție pentru persoanele din diverse domenii vizate de noua reglementare ar fi, la rigoare, cel puțin încheierea unor contracte de colaborare, pe baza cărora pensionarii care doresc și pot, să lucreze în continuare la anumite proiecte, remunerați corespunzător.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si, din cite stiu, avem o lege care interzice astfel de jocuri!
Concluzia? S-o traga fiecare cititor...
Si, da, sunt convins ca lumea va merge inainte si dupa moartea mea.
daca nu s-ar mai impune o virsta de pensionare , oare ar mai fi de acord sa lucreze ( doar pe salariu ) pina la 70 de ani ?
sau sunt atit de indispensabili numai cind cumuleaza pensia cu salariul de bugetar ?
nu credeti ca daca ar exista pe lumea asta oameni indispensabili, D-zeu poate le-ar da viata vesnica ?
Sunteți tânăr sau n-ați cunoscut cazuri reale. Părinții mei au lucrat în fabrică în condiții cu adevărat grele: gaze, frig, risc, mama a ieșit cu o bronșită cronică de la gaze, mai câte o explozie din când în când; comuniștii preferau să dea ceva la pensie în loc să pună filtre și să crească siguranța. Cei pe care-i știți sunt cazuri "fofilate" cumva. Plus: vârsta de pensionare era mai mică pentru că și populația era în creștere. Mulți s-au pensionat după revoluție pentru că au intrat în șomaj și fabricile se desființau una după alta, nici o șansă de reangajare, oamenii preferau un venit mic decât niciunul. Cred că părinții mei au ieșit cu grupa a doua, nu mai știu însă pensia nu-i vreo avere.
Din pacate comunismul a supravietuit fix cu aceste avantaje: pensii speciale, armata si securitatea care se pensiona la doar 20 de ani munciti, obiceiiuri ce s-au conservat. E momentul sa terminam cu ele si sa se taie la toti !!!
Sa ma explic: initial, statul roman, pentru ca nu-si permitea sa le plateasca salariile corespunzatoare, la nivelul tarii (adica echivalentul a 2k-3k euro), a venit cu ideea ca "slujiti-ma azi pe 2 lei caci voi face eu legi astfel incit sa fiti rasplati inmiit cind veti iesi la pensie".
A fost un simplu mod banal al guvernarilor trecute de a arunca povara in spatele viitoarelor guverne, pur si simplu. OK.
Problema acum e ca magistratii au capatat acele salarii de 2k-3k euro dar nu vor sa renunte la regulile speciale privind pensionarea!
Din punctul meu de vedere, problema se poate rezolva simplu si asta ar fi trebuit sa reflecte legea pensionarii magistratilor: din vechimea "in cimpul muncii", pina la data in care salariile au devenit corecte se aplica regula "speciala" iar dupa, regula generala, cea a contributivitatii.
Cu o astfel de lege, in citiva ani (10-20), "pensiile speciale" ar fi devenit extincte si am fi intrat in normalitate (adica aia in care pensia e calculata strict dupa principiul contributivitatii)!
Contrazic o afirmație considerând-o o confuzie a profesiei/titlului cu locul de muncă: un cercetător ca și un medic, ca și un doctor docent are titlul pe viață. Însă nu și jobul. Legea rămâne lege iar vârsta de pensionare este sub incidența legii. Ce te faci cu un cercetător sau un doctor pe viață însă atins de demență? Sau unul care așa vrea, pur și simplu în timp ce tinerii scârbiți o șterg peste hotare? Oare nu și de asta au plecat?
Contractul de colaborare este nici mai mult nici mai puțin decât...aceeași Mărie cu altă pălărie. Aplicabil strict în sectoarele deficitare și pe durata strictă a deficitului ( în timp ce statul ar trebui să remedieze deficitul în cel mai scurt timp posibil, vise). Și nu-i prima, mai sunt, vezi plata cu ora.
Post-edit: iar cei extrem de valoroși și capabili încă sunt, cred, extrem de puțini, situații punctuale.