Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Pentru că mi-a murit telefonul, azi am cumpărat pentru prima oară în șapte ani un ziar: iată ce am „descoperit”

Ziar cumpărat

Azi am cumpărat pentru prima oară în șapte ani un ziar. Mi-a murit telefonul în Gara de Nord, după atâta butonat pe drum, și aveam nevoie de ceva cu care să îmi umplu timpul în autobuz, până acasă. Am intrat într-un magazin, mi-am luat o Cola din frigider și am trecut pe lângă casă, spunându-i vânzătoarei: „Numai puțin, vă rog”. M-am așezat ușor stânjenit în fața rastelului cu ziare și reviste. Părea neatins de azi dimineață, de când fusese probabil aranjat. Vânzătoarea mă privea și ea mirată.

Primul gând a fost să îmi cumpăr un ziar de sport, dar m-am gândit că știu deja toate rezultatele din Europa, Liga 1, ba chiar și Liga a 3-a, plus că citisem deja și unele dintre comentarii, azi-noapte, online. Așa că m-am oprit asupra unui ziar „de weekend”, l-am luat și l-am pus pe tejghea. Eu am un joc: de fiecare dată când casierele îmi scanează produsele la magazin, estimez în minte valoarea bonului. De obicei, sunt foarte aproape, dar astăzi nici nu m-am mai străduit: habar n-aveam cât mai costă un ziar tipărit! Femeia mi-a spus o sumă „random”, am plătit și am plecat.

Ce m-a atras la ziarul ăsta? În primul rând, consistența - 56 de pagini - demnă de marile cotidiane europene, cu mențiunea că ziarul nostru acoperă trei zile. În al doilea rând, subiectul de pe copertă: o poveste care s-a petrecut acum aproape 80 de ani! Vedeți ironia? Am cumpărat o publicație cu știri pentru a citi o întâmplare mai veche decât în romanele interbelice. Pentru mine, la 29 de ani, activ pe Facebook și cu un job în online, niciun ziar tipărit nu mai vinde „actualitate”.

O știre nu are cum să vină la câteva ore bune după ce s-a petrecut, a fost redactată și pusă într-un ziar trimis la tipar, apoi distribuit la chioșcuri. Știrea vine în câteva minute, de pe Facebook sau de la TV. Nici din ultimul ziar cumpărat, în 2011, nu am aflat nimic nou, cu atât mai mult cu cât unele dintre știri fuseseră scrise chiar de mine! E vorba de ultimul număr tipărit din „Gândul”, ziar la care am lucrat două luni pe print și șase ani în online.

În vremea facultății, când aveam temă pentru acasă să citim ziare, îmi formasem un obicei: mă uitam la prima pagină, după care întorceam ziarul și îl citeam de la coadă la cap. Ăsta a fost primul lucru pe care l-am făcut și acum, după ce s-au închis ușile autobuzului. Ce am „aflat” eu de pe ultima pagină, considerată a doua în ordinea importanței oricărui ziar? Că Ronaldo a luat „roșu” cu Valencia. Adică un eveniment pe care îl privisem în direct la TV, eu și vreo câteva sute de milioane de oameni, în urmă cu trei zile!

Când a venit momentul să deschid ziarul, m-am bucurat că am decis să mă așez pe primul scaun din autobuz, ăla care e „singur”. Cu siguranță aș fi avut mari dificultăți să mânuiesc hârtiile uriașe dacă ar mai fi fost un pasager lângă mine.

De când a început declinul presei scrise, tot aud o teorie: că ziarele pe hârtie nu vor dispărea niciodată pentru că, deși știrea vine din online sau de la TV, interpretarea specialiștilor vine tipărită. Carevasăzică, editoriale și comentarii. Așa că am dat repede la pagina respectivă, dornic să aflu ceva nou. Ce am găsit? Comentariul unei jurnaliste cu care sunt prieten pe Facebook - îl citisem deja acolo!

Destul de deznădăjduit, am frunzărit în continuare cele 56 de pagini, aplicând subconștient criteriul mult blamat al „titlului catchy”. Și l-am găsit: „Când mai murea un deținut și îl scoteau, ne mai intra și nouă aer în celulă”. Orice comentariu e de prisos, povestea e aproape ireală și m-a făcut să uit chiar și de subiectul de pe prima pagină.

Am ajuns acasă cu convingerea că, pentru mine, ziarele tipărite nu mai livrează știri, nici măcar comentarii, ci povești de viață. Dar poate că nu aș fi scris articolul ăsta dacă pe birou nu mă aștepta un obiect care să-mi întărească această convingere: o celebră revistă-carte din care azi a apărut un nou număr trimestrial. Și care fix asta livrează: povești de viață, pentru cei care își iau știrile doar de pe Facebook sau de la TV.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru autorul articolului, un obișnuit al IT-ului, cumse prezintă, observ că a comis o neatenție, nu a aflat încă de acumulatorii care pot fi folosiți pentru suplinirea descărcării acumulatorului telefonului, laptop-ului, 10000 mA costă 80-100 lei, în rest aș putea recomanda o și companie de transport feroviar cu prețuri foarte mici, cam jumătate față de CFR, unde la fiecare pereche de scaune exista o priză 220V, dar nu îi spun numele că e Inter..., și controlorul nu s-a transformat în ,,naș".
    • Like 1
  • Știți care este curiozitatea acestei „răposate„ ocupații adică aceea de a citi ziarul ? Dacă în acele timpuri când presa scrisă avea succes la public, de multe ori erau pagini de ziar care pur și simplu le ”devoram”, care ne umpleau sufletul și mintea de cele aflate din paginile lor. Pe când astăzi, nu cred că cineva să aibă senzația și plăcerea aceasta cum o aveam cu ziarul luat de dimineață. Păcat că moare această plăcere, dorință de a citi, de a frunzări un ziar, o carte. Păcat că s-a scos din clasele primare obiectul caligrafie care ne învăța să scriem caligrafic adică frumos. Semi analfbetismul de astăzi tocmai în asta constă : lume care știe doar să citească dar nu să și scrie. Trist, foarte trist.
    • Like 0
  • Nici eu nu mai citesc ziare, dar nu are nicio legatura cu faptul ca imi iau stirile din online. Se intampla asta pentru ca la putinele chioscuri care imi mai atin calea gasesti scriituri indoielnice, in general copiate din presa straina si traduse automat si gresit, cu fraze schioape de una din particulele principale, asa incat mai mult deduci ce vrea sa spuna "autorul".
    Odata cu proliferarea stirilor in online a proliferat si fake news si imi e clar ca niciun filtru sau reteta nu are cum sa te fereasca de țeapă. Si asta pentru simplul fapt ca prezumtiva stire a prezumtivului eveniment intamplat acum 3 minute, nu poate fi verificata nicaieri. Toata presa a preluat ineptia sa nu cumva sa ramana de caruta.
    Ziarele si revistele ar fi un loc bun pentru chestii asezate - analiza, articole ample, stiintifice sau anchete jurnalistice.
    Presa scrisa nu a murit dar ar trebui sa intre la dieta ca sa-si mareasca speranta de viata, nu sa haleasca toate prostiile. Pentru genul asta de dieta sunt necesari jurnalisti de calitate, nu circari.
    • Like 1
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Cum ar fi sa citesti viitorul de pe telefonul mobil ? Sa nu poti trai viitorul, sa il afli cu 24, 48 de ore inainte. Imagineaza-ti !!! La urma urmei, ce este timpul ? Timpul, ca si banii e o inchipuire. Am observat de-a lungul in cariera mea, ca timpul poate fi controlat de mileston-uri. Iti pui ceva fix in viitor de care te legi total. Exemplu: un ceas scump, un laptop scump, ceva material - intangibil la acel moment. Surprise: le secunda, ora minutul ce vreti voi...se intampla. Ia incercati !
    Puneti un milestone, pe un singur punct in viitor si conectati toate deciziile pe el. Iese !
    • Like 2
    • @ Dan Dan
      Mihaela check icon
      gluma sau...? Pentru ca nu ai elabotar, dar ai fost succinct, nu imi dau seama daca vorbesti serios sau nu? Ar fi cool..super cool!
      • Like 0
  • Fraiere, fraiere, ia-ti o masina, o limuzina,,,,,astea sunt strofele de inceput ale unei piese rock romanesti de prin 88-9 zeci si ceva (aprox)Si de ce am inceput asa,pt ca in opinia mea si a multor colegi de ai tai ,daca moare e e scris pe hartie moare ceva din civilizatia umanitatii.Eu traiesc in Spania citesc presa numai on line, si tv,bien sur dar daca ai un ghimpe pt fostii tai de la gandul ,sau mai stiu eu ce maculatura ai cumparat ,e antiproductiv ,nu da bine la adolescentii cu tableta in mana.Asta e parerea mea .Un saludo!
    • Like 0
  • Articolul putea fi un pic mai profund. Autorul are experienta presei tiparite si a celei online iar subiectul in discutie si anume soarta (posibila moarte ?) a presei tiparite in conditiile exploziei stirilor online si a retelelor de socializare virtuale, este chiar un subiect "challenging" .
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Mi-as fi cumparat un Playboy in loc de ziar ...
    • Like 0
  • Alien check icon
    Ideea asta ca stirile vin "gratis" pe facebook aduce multe riscuri.
    • Like 3
    • @ Alien
      Facebook-ul este plin de fake news. Trebuie doar să acceptăm că este așa și atunci vom reveni la presa scrisă unde cei ce scriu îi știm și își asumă responsabilitatea că știrile sunt reale.
      • Like 0
  • E foarte sugestiva ideea ca un gen de presa scrisa ar putea fi cu povesti de viata! Da, mai ales daca ar fi scrise cu talent, cu inima, cu umor, depinzand de cheia in care are inspiratie sa scrie omul...Ar fi foarte omeneasca...Viata, oricum, bate filmele, bate chiar presa !...Mie mi-a placut articolul....
    • Like 0
  • cox check icon
    Șiii ... ați lucrat în presă, da ? Mă așteptam la mai mult, la mult mai mult. Altfel, ați produs un articol ce începe promițător și se termină abrupt. Un fel de "foaie verde, foaie foaie"....
    Întâmplarea face ca la cafea, cu zece minute înainte de a citi vă "producția", sa am o discuție cu un coleg fix pe tema presei pe prinț. Va asigur ca a fost cu mult mai interesanta și mai documentata decât ceea ce ați făcut dumneavoastră.
    O zi buna !
    • Like 4


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult