Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Plagiatori, complici, coincidențe: cazurile Bode și Ponta

Lucian Bode - Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Foto - Inquam Photos/ Sabin Cîrstoveanu

Statul român are multe forme care îl aseamănă cu statele occidentale. Suntem bogați în instituții, comitete și comiții. Avem Constituție, inclusiv o Curte Constituțională, Parlament, ministere, universități, academii, centre de cercetare. A fost înființat până și un Consiliu Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI), coordonat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Zilele trecute, în timp ce opinia publică era atentă la greva profesorilor și la rotativa guvernamentală, CNECSDTI a decis că Lucian Bode, persoană publică importantă, nu a plagiat în cartea pe care și-a pus numele anul trecut și care era în fapt teza sa de doctorat. Asta după ce plagiatul fusese dovedit de jurnalista Emilia Șercan, apoi confirmat de o comisie numită de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde dl Bode își obținuse titlul de doctorat cu o altă comisie formată din prieteni&complici.

România pare a fi țara „coincidențelor”. Avem exemple nenumărate. Inclusiv în cazul amintit. Este o pură întâmplare că dl Bode este secretar general al PNL și ministru de Interne, aflat în cărțile de partid pentru un nou mandat de ministru în fruntea aceluiași minister, posibil și vicepremier în noul guvern rotitor. După cum tot o întâmplare este că Ministerul Cercetării, care coordonează Consiliul Naționale de Etică, este condus de Sebastian Burduja, prieten și coleg de partid și de guvern cu Lucian Bode. Falanga penelistă a făcut zid în jurul unui hoplit de partid care sângera „academic”.

În trecutul recent am mai văzut și alte potriviri de același tip. Să ne amintim doar de anul 2012, când Victor Ponta, prim-ministru în funcție, a fost dovedit plagiator, inclusiv printr-o decizie a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Ministrul Educației din acel moment, neuitatul Liviu Marian Pop, a schimbat cu o viteză uimitoare componența CNATDCU.

Noul Consiliu a decis ce i s-a transmis pe coridoarele puterii: dl Ponta nu plagiase. Falanga pesedistă strângea rândurile în jurul comandantului suprem. Asta în timp ce Comisia de Etică a Universității din București decidea că același doctor în drept plagiase. Ulterior, un alt ministru PSD, Sorin Cîmpeanu, avea să decidă – cu dedicație pentru V. Ponta – că un plagiator putea să renunțe la titlul de doctor; evident, fără alte consecințe.

Se vede din spațiu că plagiatorii și complicii acestora nu dau doi bani pe educație, chiar dacă unii dintre ei ocupă catedre universitare, conduc instituții – inclusiv ministere și guverne – și iau decizii pentru alții. Nu, nu este vorba doar de mult-discutatele procente din PIB pentru educație, ci și – sau mai ales – de lipsa totală de respect pentru ceea ce înseamnă învățământ, cercetare, etică, meritocrație ș.a.m.d. Adică tot ceea ce face cu adevărat ca o societate să fie cu adevărat funcțională, iar un stat să se bazeze pe aplicarea legii, nu pe manipularea ei de către clanurile care dețin la un moment dat puterea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult

Trump UE SUA / sursa foto: Profimedia

Nimic nu a însufleţit mai puternic oamenii decât promisiunea libertăţii. Dictatorii de pretutindeni şi dintotdeauna i-au pedepsit cel mai crunt pe cei care le vorbeau oamenilor despre această minunată, dar rară, stare a fiinţelor umane. Şi, bineînţeles, au dorit dintotdeauna să zdrobească ţările unde fiecare îşi putea trăi viaţa după cum îşi dorea.

Citește mai mult