Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Plagiatori, complici, coincidențe: cazurile Bode și Ponta

Lucian Bode - Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Foto - Inquam Photos/ Sabin Cîrstoveanu

Statul român are multe forme care îl aseamănă cu statele occidentale. Suntem bogați în instituții, comitete și comiții. Avem Constituție, inclusiv o Curte Constituțională, Parlament, ministere, universități, academii, centre de cercetare. A fost înființat până și un Consiliu Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI), coordonat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Zilele trecute, în timp ce opinia publică era atentă la greva profesorilor și la rotativa guvernamentală, CNECSDTI a decis că Lucian Bode, persoană publică importantă, nu a plagiat în cartea pe care și-a pus numele anul trecut și care era în fapt teza sa de doctorat. Asta după ce plagiatul fusese dovedit de jurnalista Emilia Șercan, apoi confirmat de o comisie numită de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde dl Bode își obținuse titlul de doctorat cu o altă comisie formată din prieteni&complici.

România pare a fi țara „coincidențelor”. Avem exemple nenumărate. Inclusiv în cazul amintit. Este o pură întâmplare că dl Bode este secretar general al PNL și ministru de Interne, aflat în cărțile de partid pentru un nou mandat de ministru în fruntea aceluiași minister, posibil și vicepremier în noul guvern rotitor. După cum tot o întâmplare este că Ministerul Cercetării, care coordonează Consiliul Naționale de Etică, este condus de Sebastian Burduja, prieten și coleg de partid și de guvern cu Lucian Bode. Falanga penelistă a făcut zid în jurul unui hoplit de partid care sângera „academic”.

În trecutul recent am mai văzut și alte potriviri de același tip. Să ne amintim doar de anul 2012, când Victor Ponta, prim-ministru în funcție, a fost dovedit plagiator, inclusiv printr-o decizie a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Ministrul Educației din acel moment, neuitatul Liviu Marian Pop, a schimbat cu o viteză uimitoare componența CNATDCU.

Noul Consiliu a decis ce i s-a transmis pe coridoarele puterii: dl Ponta nu plagiase. Falanga pesedistă strângea rândurile în jurul comandantului suprem. Asta în timp ce Comisia de Etică a Universității din București decidea că același doctor în drept plagiase. Ulterior, un alt ministru PSD, Sorin Cîmpeanu, avea să decidă – cu dedicație pentru V. Ponta – că un plagiator putea să renunțe la titlul de doctor; evident, fără alte consecințe.

Se vede din spațiu că plagiatorii și complicii acestora nu dau doi bani pe educație, chiar dacă unii dintre ei ocupă catedre universitare, conduc instituții – inclusiv ministere și guverne – și iau decizii pentru alții. Nu, nu este vorba doar de mult-discutatele procente din PIB pentru educație, ci și – sau mai ales – de lipsa totală de respect pentru ceea ce înseamnă învățământ, cercetare, etică, meritocrație ș.a.m.d. Adică tot ceea ce face cu adevărat ca o societate să fie cu adevărat funcțională, iar un stat să se bazeze pe aplicarea legii, nu pe manipularea ei de către clanurile care dețin la un moment dat puterea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult