Povestea lui Vlad, copilul întors la viață în vremea covidului

„Luni, când am venit să-l văd, ardea o lumânare la ușa Terapiei. – Nu e al vostru, atât am auzit”, spune Sergiu Lazarenco, tatăl lui Vlad, un copil venit pe lume cu o afecțiune cardiacă rară. Născut la Chișinău, în octombrie 2019, băiețelul a trăit luni bune la hotarul dintre moarte și viață și a avut noroc. Noroc în vremea covidului. Într-o Europă paralizată de virus, Vlad Lazarenco este unul dintre cei 111 copii operați anul acesta în secția de Cardiochirurgie de la „Marie Curie” București.

Foto: În secția de Terapie Intensivă nou-născuți de la “Marie Curie”

„Când am aflat diagnosticul lui Vlad la Chișinău – trunchi arterial II (n.r. o malformație cardiacă congenitală, în care un singur vas, trunchiul arterial, pleacă de la nivelul ventriculilor drept și stâng, în loc de originea lor normală de la nivelul celor două vase: aorta și artera pulmonară) – am căutat soluții, să vedem unde ar putea fi operat”, povestește Sergiu Lazarenco. „Un profesor ne-a spus că este rezervat în privința șanselor de reușită, așa că ne-am gândit să plecăm în Turcia, pentru corecția chirurgicală.”

Prețul avansat însă de spitalul turcesc era uriaș pentru familia Lazarenco: 40.000 dolari ar fi costat doar intervenția, fără cazări, spune tatăl. Un cardiochirurg pediatru din Chișinău, Liviu Maniuc, care a văzut copilul le-a recomandat să-l caute în România pe profesorul Tammam Yussef, care operează la „Marie Curie”. „Și ne-a dat numărul lui. Așa a început istoria noastră cu doctorul Tammam. I-am scris unui om pe care nu îl cunoșteam, un om care mi-a și răspuns și mi-a zis să ajung cu copilul la București, la Alin Nicolescu, cardiolog. După ce am toate investigațiile, vedem ce e de făcut”.

Era noiembrie 2019 când Sergiu Lazarenco decide să nu mai aștepte programarea deja făcută și urcă la volan cu direcția România, București, „Marie Curie”, Cardiologie, Alin Nicolescu. „Ce să îi spun pe email despre copilul meu care se zbate să trăiască? Dacă omul nu-și citește emailul, dacă..Mai bine îl văd și vorbesc cu el.”

Lazarenco spune că cincisprezece secunde a durat organizarea transferului copilului de la Chișinău la București, la Terapie Intensivă Neonat, în secția doctorului Cătălin Cîrstoveanu. Acolo, Vlad ar fi trebuit să rămână internat câteva zile până când urma să plece în Italia, cu doctorul, la San Donato, pentru intervenția la inimă.

Lucrurile au mers șnur la clinica italiană. S-a făcut o corecție urmând ca, peste niște ani, să se reintervină chirurgical. La 48 de ore de la operație, Vlad a fost detubat, dar în scurt timp a devenit agitat refuzând să mănânce.

În ajunul Crăciunului, copilul devine cianotic, trece pe antibiotic și începe o serie de investigații. „Rămăsese stenoza pulmonară în urmărire și aveam o programare la cateterism, în mai 2020”, rememorează tatăl firul poveștii.

Prima lună din an familia Lazarenco o petrece acasă, la Chișinău. Vlad părea că se simte bine, iar echografia cardiacă făcută în Moldova arăta că totul e în regulă. „Două săptămâni am fost cei mai fericiți părinți”, povestește tatăl.

La scurt timp însă, băiețelul a început să refuze laptele. „Dormea la noi pe piept, vărsa și nu știam dacă starea lui e de la inimă sau de la o viroză. Pediatrul ne-a spus că are otită, din cauza zborului, și de aici disconfortul”.

Pe 29 februarie, Sergiu Lazarenco îi face o programare fiului său la dr. Nicolescu, numai că nu are răbdare și decide să plece de urgență spre România, cu copilul în mașină. Destinația îi era clară: spitalul „Marie Curie”, cu o oprire la doctorul Cătălin Cîrstoveanu pentru un consult. „Am ajuns seara, iar de gardă era o colegă de-ale domnului doctor. A văzut copilul și a insistat să îl interneze. La fel a spus și doctorul Nicolescu: „Vlad e grav. Trebuie operat. I s-a agravat stenoza. Probabil plecați din nou în Italia”. Mi-a luat mersul. Așa că l-am internat la Cardiologie, pentru că TINN nu mai era niciun alt loc liber. Vlad mergea din rău în mai rău”.

Alin Nicolescu scrie către San Donato explicând starea copilului și obține invitația la operație pentru 12 martie. Doar că Lombardia era pe roșu, din cauza COVID, iar doctorul Cătălin Cîrstoveanu nu mai putea însoți nou-născutul în avion pentru că, la întoarcere, ar fi intrat la izolare 14 zile.

„Căutam soluții – un oraș din Italia, unde am fi putut ajunge, pe o rază de 300 de kilometri de San Donato, și care să nu fie în zona roșie. În fiecare seară rezervam bilete”, povestește Lazarenco. „Ne gândeam la Nisa, Franța. Erau părinți care ajunseseră cu rulota de acolo, în San Donato. Merg și eu cu rulota”, își amintește tatăl. „Sunasem în Italia, la Crucea Roșie, să anunț. Oxigenarea lui Vlad era 63%”. Dar virusul avea să îi schimbe iar viața nou-născutului.

Pe 5 martie, San Donato devine centru de suport COVID, așa că nu mai primește copii bolnavi de inimă la intervenții.

Doctorul Nicolescu găsește o soluție chirurgicală la Munchen, încă oraș deschis, dar clinica de acolo avea doar un loc disponibil pentru România. „O mamă din țară se afla deja acolo cu copilul și ar fi trebuit să facem schimb cu ea. Era o nebunie totul. Formularul de plecare din țară trebuia refăcut – plecam în Germania și nu în Italia, iar avionul – o cursă specială – costa 14.000 de euro. În situația asta ne-am gândit la o ambulanță privată, mai ieftină: 4.000 euro de transport”.

Într-o Europă blocată de COVID, în care intervențiile chirurgicale au fost sistate, Vlad Lazarenco a fost operat de inimă la “Marie Curie”, de către Tammam Yussef

Pe 15 martie, Sergiu Lazarenco ia de la Casa de Asigurări formularul pentru Germania și știe că-și va duce copilul cu ambulanța să fie operat. Doar că starea micuțului se agravase. Vlad era intubat. „L-au stabilizat greu. Nu mai puteam pleca”, povestește tatăl. De la doctorul Tammam, cu care se întâlnește pe holul spitalului, Sergiu Lazarenco află că mai sunt alți doi copii cu malformații cardiace a căror stare se înrăutățise: „Poate reușim să obținem acceptul Italiei și să îi trimitem cu o cursă pe toți trei”, avea să îi spună cardiochirurgul.

Câteva ore mai târziu însă, lui Lazarenco îi sună telefonul. Era Alin Nicolescu, care îl anunță că echipa de la Cardiochirurgie pediatrică a plecat din România și că singurul care a rămas e doctorul Tammam: „– Poate îl operează el pe Vlad, dar să știi că e totul sau nimic”. Asta a auzit Sergiu.

Se cuvine să facem o paranteză. La Cardiochirurgie, la “Marie Curie” se operează lunar, în cadrul unor misiuni medicale organizate de Inima Copiilor. Echipa nu e națională. Medici, asistenți, perfuzioniști, anesteziști, chirurgi sunt de naționalități diferite, dar lucrează împreună salvând vieți. Pe lângă ei învață și se specializează personalul medical român. “O echipă bună, de cardiochirurgie, perfect sudată și antrenată să intre în operații complexe se formează în timp”, spune Alex Popa, de la Inima Copiilor. “E nevoie de ani, între 5 și 10, până când poți spune că ai format-o”. Până atunci, oamenii ăștia, cetățeni ai lumii, lucrează cot la cot cu personalul român, dar după zece zile – cât durează în medie o misiune – ei pleacă în țările lor, la familii și la pacienții de acasă. “Anul ăsta, cu criza COVID, am avut practic o misiune continuă, din martie până în iulie, când Tammam Yussef a rămas aici și a operat”, explică Popa. “Ne-am bucurat împreună de fiecare intervenție și știm că asta i s-a datorat lui și oamenilor buni care ne sprijină, precum Globalworth Foundation, ING și NN sau donatorilor individuali. Fără ei, nu am avea bani pentru salvarea acestor copii”.

Totul sau nimic, asta a auzit Lazarenco și s-a hotărât. „Pe 16 martie am semnat actele. Copilul avea o infecție intraspitalicească și nu mai avea timp ca să fie tratat. Timp n-am avut nici noi ca să gândim riscurile. Nu eram ca în Italia, în urmă cu câteva luni, când eram foarte relaxat. Aici am fost contra cronometru. Intervenția era singura soluție”.

„Tammam e încrezător – operația îi va reuși. Asta ne-a zis doctorul Nicolescu care, din două în două ore, ieșea să ne zică ce face copilul. Au stat în sală de la 10.00 la 17.00, iar inima lui a rămas pornită în tot timpul ăsta. A fost printre primii operați în plină pandemie, când totul era oprit, pentru că doctorul Tammam a decis să rămână și să intre în sală când nicăieri nu se mai opera. Dacă sunt recunoscător? Omul ăsta și echipa de la București ni l-au salvat pe Vlad”.

Lazarenco reface tabloul acelor săptămâni de fiere și de izolare, când soția i-a fost externată – asemeni altor mame -, iar timpul de vizită la copil, limitat. Mai mult, starea lui Vlad nu era bună. Infecția se agravase, iar băiețelul intrase în șoc septic. „Toți erau rezervați și ne-au permis să îl vedem pentru că șansele lui erau minime. Știu că am intrat la el și i-am zis doar atât: – Vlad, să fii puternic, tati…și după 15 minute se umflase așa..la pântec. Chirurgul a găsit o soluție: i-a pus un șunt. După două săptămâni analizele erau mai bune, dar nu era motiv de optimism. Noroc de empatie și de oamenii de acolo. Ne spuneau adevărul și ne încurajau. Luni, când am venit în secție, ardea o lumânare la ușă. „Nu s-a întâmplat cu copilul vostru..”, asta am auzit. Vlad era mai bine”.

Vlad Lazarenco, un copil norocos

Până în mai 2020, copilul a stat la Terapie Intensivă / Cardiologie. „Era firav, cu un stomac leneș”, spune tatăl, „și cu un plămân nefuncțional”. Era hrănit cu sondă și cu biberon, dar ce mânca vărsa. „Nu îi ajungea aerul ca să respire”, explică Lazarenco parte din drumul spre normalitate al fiului său; drum care a însemnat și un nou transfer intraspitalicesc, de la „Marie Curie” la Centrul „Dr Nicolae Robănescu”.

Vlad avea nevoie de recuperare și începe sesiunile de kinetoterapie: două pe zi, a câte 20 de minute fiecare. „I-au priit”, zice tatăl care-și amintește că, pe 2 iunie 2020, băiețelul și-a smuls singur sonda. „De atunci a mâncat doar cu biberonul, am început să ne plimbăm și ne-a zâmbit”.

Binele căpăta formă pentru părinții Lazarenco.

Astăzi sunt acasă, la Chișinău. În urmă cu câteva zile, Vlad a împlinit zece luni. „Stă pe burtă, râde, e curios și super activ. Uneori i se albăstresc piciorușele, dar ăsta e specificul lui”, își descrie Lazarenco băiatul.

Norocul celui mic? „Sunt oamenii. Doctorii Tammam, Nicolescu, Cîrstoveanu, Mărgărint, Safta, Violeta asistenta, echipa de la ATI, Andreea Saghin și Alex Popa de la “Inima Copiilor”… În povestea noastră fiecare a avut rol aparte. Dar, cu efortul lor comun, Vlad trăiește și ne oferă doar emoții pozitive.”

În 2020, în secția de Cardiochirurgie de la „Marie Curie”, construită de Inima Copiilor din donații, au fost operați 95 de copii și au fost efectuate 14 intervenții cardiologice și două cateterisme cu scop de diagnoză. Anual, o mie de copii au nevoie de intervenții la inimă. O parte dintre ei ajung la „Marie Curie”. Ajută-i să trăiască susținând misiunile medicale pe care asociația le organizează lunar cu specialiști străini, prin care sute de copii primesc o șansă la viață. Detalii, aici.

Vlad Lazarenco a împlinit 10 luni. Trimite sms cu textul LOVE la 8844 și ajuți și alți copii să fie operați la inimă

Articol publicat pe dianamarcu.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp