Multora dintre noi ideea unui spital „deschis” li s-ar părea probabil un nonsens. Și apoi cine merge la un spital de plăcere?

România este pe primul loc în Uniunea Europeană la mortalitate din cauze tratabile, iar speranța de viață este cu mult sub media UE.

„Lucrez oră de oră, cot la cot cu elevii mei. La vârsta mea, eu pot să duc un efort minim, dar ei nu pot. La început am considerat că nu au chef, că nu le place, că se plictisesc, că nu vor să depună efort. Acum, după efectuarea testului, realizez că ei, de fapt, efectiv nu au putere, căci intră în stare de oboseală foarte repede”, spune profesoara.

Am ajuns la Brașov, la dr. Valeriu Bronescu, medic primar otorinolaringologie- ORL, într-o stare de oboseală și spaimă, pentru că nu mai respiram bine, apneea mă chinuia și mă trezea de câteva ori din somn în timpul nopții, luptând pentru o gură de aer pe care o trăgeam cu putere și disperare, simțind că mor prin sufocare.

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Spitalul pentru copii bolnavi de cancer construit de Asociația Dăruiește Viață din donații private de la 350.000 de oameni și peste 8.000 de companii este gata de la finalul anul trecut și se află în posesia statului român, dar așteaptă autorizația de la Ministerului Sănătății pentru a trata pacienți. Numai că această autorizație nu mai vine, iar ministrul Sănătății, social-democratul Alexandru Rafila, spune că spitalul donat Spitalului Marie Curie nu a primit aviz pentru funcționare pentru că nu are toată documentația pusă la punct, făcând referire la faptul că noua clădire nu este intabulată. Oana Gheorghiu, una din membrele fondatoare ale Asociației Dăruiește Viață, spune într-o intervenție pentru Republica că nu există nicio prevedere expresă în legislație care să limiteze funcționarea unei clădiri din cauza intabulării sau nu a clădirii. Mai mult, Oana Gheorghiu se întreabă dacă nu cumva pentru ministerul Sănătății și pentru ministrul Rafila contează acum mai mult hârtiile decât viața unor copii?! Foto: Asociația Dăruiește Viață/Facebook

Țineți-vă tare, o să fiți impresionați. Agamaglobulinemia. Sindromul Goodpasture. Anemia falciformă. Imunodeficienta pediatrică severă combinată. Sinfromul Schnitzler. Deficiența de aderare a leucocitelor. Agamaglobulinemia. Sindromul Ehlers Danlos. Distrofia musculară Duchenne. Granulomatoza Wegener. Hemofilia. Sindromul Prader Willi. Abetalipoproteinemia. De astea cinci probabil ați auzit. Scleroza multiplă. Narcolepsie. Colangita biliară primară. Boala Fabry. Fibroza cistică. Foto: Atharia/ Alamy/ Profimedia

Chitaristul Al Di Meola, căruia i s-a făcut rău din cauza unor probleme cardiace în timp ce concerta la București, la Arenele Romane. a transmis un mesaj de mulțumire echipei medicale care i-a salvat viața.

Ce educație și sănătate are 45% din populația României care trăiește în rural? Cum să ne mirăm atunci când avem epidemie de analfabetism și epidemie de cancer? Foto - Inquam Photos/ Casian Mitu

Nu știu când, de ce și unde s-a născut mitul că cei în vârstă (40-50 ani) sau mai în vârstă (60 de ani) nu sunt buni. Că nu muncesc. Că nu vor. Că nu pot. Multe nu-uri. Problema cu resursa umană este că fiecare "nu" este un altfel de "da". Nu e bun omul acolo? Da, e bun dincolo. Nu se pricepe la asta? Da, se pricepe la altceva. Nu știe? Da, învață. Nu poate? Da, poate altceva. Foto - Profimedia