Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Numele ei înseamnă Înviere”. O poveste în care medicina, credința și iubirea au învins

„Am aflat de la preotul care a botezat-o că numele ei, Anastasia, înseamnă Înviere. Și exact asta s-a întâmplat: s-a născut a doua oară” - aceasta este povestea Anastasiei, o fetiță în vârstă de trei luni. 

Vă invităm să o citiți, așa cum o spune cu dragoste și cu recunoștință, mama ei:

„Am născut pe data de 10.01.2020 o fetiță, pe nume Anastasia Gabriela, și tot atunci a început pentru ea lupta de supraviețuire. De ce zic asta?

Pentru că am născut-o cu o malformație cardiacă congenitală, mai exact transpoziția vaselor mari și trebuia operată cât mai repede posibil...

Am născut-o la Filantropia, iar după nici 24 de ore a necesitat intubare, că nu se oxigena cum trebuie, moment în care am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare.

Atunci m-am gândit că ar fi bine să-i facem botezul de necesitate. Zi s și făcut. Duminică a venit preotul, i-a făcut botezul, iar luni, pe 13, mi-au trimis-o la Marie Curie pentru diagnosticare.

Domnul doctor Alin Nicolescu a examinat-o, mi-a zis că trebuie operată, însă nu sunt locuri momentan și trebuie să așteptăm. Ne-a trimis înapoi la Filantropia. Zilele de așteptare au fost crunte. M-am rugat neîncetat să se întâmple o minune. Joi, pe 16 ianuarie, primesc vestea că mi-o transferă la TINN "Marie Curie", că s-a eliberat un loc în secție.

Știți poveștiile din cărțile de copii, cu eroi? Asta am găsit eu aici: pe lângă faptul că secția arată ca în filmele SF, nu găsești așa ceva cel puțin la noi în România, am făcut cunoștință cu cu dl doctor Cîrstoveanu, cu dna dr Alexandra Istrate Bârzan, cu dna dr chirurg Irina Mărgărint..Din momentul ăla am știut că fetița mea este pe mâini bune. Că Dumnezeu lucrează prin acești oameni și prin toată echipa de la TINN. Am intrat în sala medicilor care arată precum bordul unei nave spațiale. Vă jur, monitoare peste monitoare, peste tot.

Am avut noroc că următoarea zi, pe 17, au venit și cei din italia, dl dr Tammmam Youssef și echipa lui. Ziua operației, 21, a fost cea mai lungă ever. Cinci ore și zece minute a durat și s-a născut a doua oară. Am aflat la botez, de la preot, că numele ei, Anastasia, înseamnă Înviere. Și exact asta s-a întâmplat: s-a născut a doua oară.

Tocmai de aceea țin să mulțumesc pe aceasta cale tuturor celor de la TINN și Cardiochirurgie, care au contribuit la salvarea copilei mele. Acești oameni de mai sus sunt niște eroi și Dumnezeu lucrează prin ei.

Doamnelor / Domnilor,

Vă mulțumesc și să vă dea Dumnezeu sănătate ca să salvați cât mai mulți copilași.”

Monica V. există. O vedeți în imaginea postată, alături de fetița ei, Anastasia. Mi-a scris pe facebook în urmă cu câteva zile spunându-mi că, din puținul ei, ar vrea să doneze pentru personalul din secțiile de TINN / Cardiochirurgie pentru care are un deosebit respect.

„Fetița mea e în secția doctorului Cîrstoveanu, că a fost operată pe inimă, iar acum crește, are 4200 grame și tocmai învață să mănânce la biberon".

Mesajele astea mă lasă fără aer. Mă bucură și mă blochează. Oameni care au trecut prin secție, oameni care spun - "Datorită lor, copilul meu îmi spune în fiecare dimineață Mamă" -, oameni care împart din banii de terapie primiți de copiii lor cu alți copii (nou-născuți, nevăzuți și neștiuți), oameni cu suferinte fizice grave care donează din banii strânși pentru ei, oameni care..salvează dăruind.

Tuturor, vă mulțumesc.

În câteva zile, Anastasia Gabriela va fi externată. Acasă o așteaptă părinții și fratele ei, David Nicolas. Și o lume nouă.

#LOVE la 8844 #BINE la 8844

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    Foarte dulce fetița! Nu mai scrieți nimic, dați-ne poze cu bebeluși. :))
    • Like 0
  • Dumnezeu sa o ajute, sa o intareasca pe micuta, pe mamica si toti cei care nu au uitat sa fie oameni. Putina lumina intr-o societate cuprinsa tot mai mult de intuneric. Hristos a inviat !
    • Like 3
    • @ Victorin Borsciov
      Corina check icon
      Adevărat a înviat!
      • Like 1
  • Printre atatea vesti urate o poveste ca asta te face sa mergi mai departe!
    • Like 5


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult