foto: presidency.ro
E dârzenie sau încăpățânare în a persista într-o strategie care se dovedește greșită de câteva luni - adică aceea de a forța o coaliție „pro-occidentală" cu orice preț?
Dar să reduci rolul de mediator la a face media aritmetică între bine și rău, în loc să ai curajul de a explica binele și răul astfel încât să îi convingi pe oameni să te sprijine în a face mai mult bine?
Dar să reduci apartenența la UE la ceva similar unui bancomat, în loc să îi aperi valorile precum statul de drept; iar apoi să te miri că nu mai funcționează nici fluturarea unor milioane gratis?
Cum să anunți că partidele nu s-au înțeles pe legea salarizării cu 5 zile înainte de deadline când tot de la același pupitru ni s-a spus luni de zile că toate principiile merită un pic siluite, că doar există consens pe PNRR?
Nimic nu îmi provoacă mai multă furie amestecată cu tristețe ca imaginea asta a unui Președinte care a ales să ne spună, cu alte cuvinte, că și pe el l-a învins sistemul. Sistemul, partidele, tot aia. A fost cel mai trist „asta e, atâta s-a putut" pe care l-am auzit de ceva vreme. Mai lipsea să ridice din umeri și să ne întrebe tot pe noi: „și acum, dacă s-a stricat, eu ce să-i fac?!"
Președintele mai are o singură pârghie care contează cu adevărat și e a lui, nu a partidelor: desemnează un premier și lasă Parlamentul să voteze. După 113 zile fără Guvern cu puteri depline, cu atâta încredere risipită la atât de puțin timp după alegeri și practic o incapacitate vizibilă de a mai negocia pe teme mari, eșecul Președintelui devine și eșecul unor milioane de oameni de a fi gândit că e mai bine cu el acolo. Sau mai puțin rău.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce se poate reproșa președintelui este că nu a încercat să spună adevărul și să facă presiuni publice asupra partidelor și asupra justiției.
Prima oară cu Iliescu - Mineriade, FSN..etc
Apoi Constantinescu - Țigareta 1, 2. Truțulescu..
Hai și cu Băsescu - Politizarea DNA, Eba, Udrea, interlopii prieteni cu fratele..
Până și Iohannis - Comoditate și inabilitate. Prof de fizică, să te facă băiat de mingi un covrigar din Buzău..?
Cică legea e-ncercarea timidă a omului de a impune bunul simț în relațiile dintre oameni și interesele lor.
Nu legi cu dedicație, nu răstălmăcirea lor de către justiție, nu modificarea lor în interes propriu. Pe scurt, fără potlogării.
Și-am zis c-am nimerit-o cu Nicușor, băiat bun și cu bun simț.. Așa părea..
Bă, da și deștept pe deasupra.. Care se mai duce să-i voteze..
Și nea Nicu părea băiat bun (puteți vedea mâine un mic video), a virat însă spre știm ce..
Da' nu mai bine ne dregem noi cu niscai rock, din ăla bun ? Era să zic de bun simț..
Camel, o trupă britanică de rock din anii 70 formată din :
- Andrew Latimer (chitară, flaut, vocal)
- Doug Ferguson (bas, vocal)
- Andy Ward (percuție)
- Peter Bardens (clape, vocal), plecat să le cînte și îngerilor, în 2002.
Sfânta Treime de sâmbătă, așadar.. :
- "Lunar Sea"
https://www.youtube.com/watch?v=cWWnvorTkw0
- "Air Born" din concertul din 2016, din Japonia
https://www.youtube.com/watch?v=3GorV-Pgows
- "Another Night" din concertul din 2020, de la "Royal Albert Hall"
https://www.youtube.com/watch?v=zslCoTtaiOQ
Cu o componență binișor schimbată.. :
- Andrew Latimer, chitară, flaut (rivalizează cu Ian Anderson..)
– Colin Bass, la.. bass și vocal
– Denis Clement, tobe
– Pete Jones, clape și vocal
Pete este un multi-instrumentist talentat care și-a pierdut vederea la 15 ani.
Dar dragostea de muzică a fost atât de mare încât a-nvățat să cânte, deși nu i-a fost ușor, la pian, keyboards, chitară, bas, saxofon, clarinet, percuție, voce..etc
E vorba aici de talent, ambiție și multă-multă muncă, că Cel de Sus îți dă (uneori..) dar nu-ți pune și-n traistă..