Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Primele victime ale bombei atomice

Cristian Tudor Popescu---

„Now I am become Death, the Destroyer of the Worlds”. Cultura populară a reținut că aceste cuvinte, traduse din Bhagavad Gita, parte a Mahabharatei sanscrite, au fost rostite de J.R. Oppenheimer pe 16 iulie 1945, după prima detonare din istorie a unei bombe nucleare, numită Trinity, în Alamogordo, New Mexico. Nu există vreo dovadă că le-a spus chiar atunci, drept care Christopher Nolan le-a pus în gura lui Oppenheimer în timp ce acesta performa un act sexual în filmul cu același nume – una dintre cele mai kitsch secvențe pe care le-am văzut vreodată, produsă de un regizor de obicei valoros. 

 Pe lângă această conotație orgasmică, sensul împământenit al frazei este uimirea încântată a lui Oppenheimer în fața operei sale: „Am făcut cea mai mare și mai puternică bombă, care poate distruge întreaga lume”. Posibil să fi fost așa, dar noima acestui verset în cultura hindusă este cu totul alta.

Mai întâi, Vishnu, cel ce vorbește, spune „Lumi”, nu „Lume”. Pluralul e legat de viziunea hindusă ciclică a Timpului, Samsāra, în care o lume e distrusă de Zeul suprem pentru a crea apoi o alta, în care sufletele oamenilor morți se reîncarnează în alte făpturi.

„Death” este traducerea din sanscrită a cuvântului „Kala”, care poate avea trei semnificații: Moarte, Timp și culoarea Negru. Nu știu să mai existe vreo limbă în care moartea și timpul să fie exprimate prin același cuvânt. În fraza discutată, e vorba mai degrabă de Timp, care pune capăt unei lumi și naște o alta.

Ce vrea Oppenheimer e să găsească o scuză pentru contribuția sa la exterminarea ființelor umane. De sărbătoarea zeiței Kali (femininul lui Kala), paria, nenorociții aflați pe treapta cea mai joasă a societății Indiei, se aruncă sub uriașele roți ghintuite ale carului alegoric Juggernaut care poartă statuia neagră a lui Kali, cu nădejdea, ba chiar convingerea, că se vor reîncarna într-o existență mai fericită. „Nu e treaba mea să hotărăsc cine moare, care oricum se va reîncarna, asta o face Divinitatea, eu îmi fac doar meseria”, ne spune și își spune Oppenheimer. El știa foarte bine care sunt efectele bombei și mai știa că primii loviți de ea nu vor fi japonezi.

Au fost americani – aidoma prințului Arjuna din Bhagavad Gita, Oppie își ucide „verișorii”. Ciuperca atomică de la Alamogordo a fost camuflată în cel mai strict secret de autorități. Singura „știre” despre Trinity a apărut într-un ziar local, la o pagină de interior și relata despre explozia unui depozit de muniții și materiale pirotehnice din deșert. Populația din jurul Alamogordo, aproape 500.000 de suflete, pe o rază de 250 km, până la El Paso și Albuquerque, nu a fost evacuată, nici avertizată în vreun fel. Au fost lăsați să ningă liniștit peste ei cu fulgi mari și albi de precipitat radioactiv la niveluri de 10.000 de ori mai mari decât limita admisă. Nici imediat după Hiroshima și Nagasaki nu li s-a spus nimic.

Copiii au început să moară pe capete o lună mai târziu. Apoi și adulții. Avalanșa de cancere, în special leucemii, malformații congenitale și alte boli de radiație mai continuă și azi, în vreme ce downwinders, „cei aflați în bătaia vântului” și urmașii lor, până la reîncarnare, își caută dreptatea în justiție...

Frumos e că, după 1945, Oppenheimer declara că nu crede în prostii mistice gen roata karmică și transmigrația sufletelor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Elena Costache

Magistratul român nu e preocupat de teancul de dosare care crește în sertarele lui. Rareori spre niciodată se gândește probabil că în vreunul dintre ele o fi destinul unui copil sau durerea de neșters a unei mame care și-a pierdut puiul, dar îi caută dreptatea prin toate locurile și căile corecte. Foto: captură Digi 24

Citește mai mult

Foto CTP

În urma unei emisiuni, să o numesc intensă, la România în direct, Cap la Cap cu dl Cătălin Striblea și europenii FM, am desprins o idee în legătură cu ce așteaptă de la subsemnatul mulți dintre cei care mă ascultă sau mă citesc. Ideea e următoarea: „Dom`le, eu o admir pe Oana Gheorghiu, am încredere în ea, îi urăsc pe magistrați și pe Grindeanu, prin urmare nu vreau să aud nicio critică la adresa ei. Că atunci eu mă supăr și dușmanii se bucură. CTP, ai luat-o razna”.

Citește mai mult