foto Profimedia
Am câștigat. Dar victoria e fragilă, aproape impalpabilă. Privind rezultatele de duminică, simt cât de adânc e despărțită țara noastră. Nu putem vorbi despre o sărbătoare triumfalistă, ci despre o răsuflare ușurată, despre o șansă pe care am fi putut s-o pierdem. O șansă de a construi ceva ce părea imposibil până ieri: o punte peste prăpastia care separă societatea românească.
Numerele vorbesc despre o țară ruptă în două. Nu e o figură de stil, ci o realitate dureroasă care ne obligă la reflecție. Trăim unii lângă alții, dar parcă în universuri paralele. Ne privim cu suspiciune, ne judecăm, ne etichetăm, fără să încercăm cu adevărat să înțelegem ce simte celălalt.
Astăzi, când bucuria victoriei ar putea să ne copleșească, trebuie să privim cu empatie spre cei care nu sărbătoresc. Spre cei care simt că au pierdut, că alții au decis din nou pentru ei. Spre cei care se trezesc în aceeași Românie care pentru ei înseamnă umilință, sărăcie și sentimentul că nimeni nu-i ascultă. Victoria noastră e înfrângerea lor, iar acest gând ar trebui să tempereze orice urmă de triumfalism.
Un mandat fără stăpâni
Noul președinte intră într-un peisaj politic complex, unde nimeni nu deține monopolul puterii. Partidele care l-au susținut nu-l au „în buzunar” pe Nicușor Dan. Adevăratul său aliat este omul de rând care a votat cu speranță - românul care a stat la coadă și a crezut că votul său poate schimba ceva.
Dar nimeni nu a acordat un cec în alb. Fiecare vot a venit cu o așteptare, cu o speranță fragilă că de data asta va fi altfel.
Primul test al acestei încrederi va fi desemnarea prim-ministrului și formarea guvernului. Oamenii așteaptă o ruptură definitivă de trecut - nu mai vor să vadă incompetenți, analfabeți funcțional sau simpli moștenitori de privilegii în fruntea țării. Nu mai vor doar “fii și fiice de…”, ci profesioniști autentici care înțeleg domeniile pe care le coordonează.
Înainte de a propune soluții grandioase, trebuie să recunoaștem că milioane de români sunt lăsați în urmă, ignorați și nerespectați de instituțiile statului. Ei se confruntă zilnic cu uși închise, cu sentimentul că vocea lor nu contează, cu rezultatul atâtor ani în care instituțiile au fost conduse la cel mai înalt nivel de oameni incompetenți. Furia lor e legitimă și întrebarea nu e cum o diminuăm, ci cum o transformăm în energie constructivă.
Nu putem construi o Românie unită dacă continuăm să vorbim doar în interiorul bulelor noastre sociale. Trebuie să găsim curajul de a comunica dincolo de cercurile confortabile, de a asculta povești diferite de ale noastre, de a recunoaște că realitatea românească e mult mai complexă decât o vedem din perspectiva noastră limitată.
Acest dialog nu e despre a convinge pe cineva că are dreptate sau nu, ci despre a înțelege de ce simte și gândește diferit. E despre a construi poduri între lumi care s-au îndepărtat atât de mult încât aproape că nu mai vorbesc aceeași limbă.
Curățenia începe de sus
Președintele statului este acum un om onest, competent și inteligent, un adevărat vârf. Primul pas în direcția bună l-au făcut românii, nu partidele politice.
Victoria de duminică vine însă cu o responsabilitate copleșitoare. Nu e doar despre a guverna eficient, ci despre a vindeca o societate profund rănită. Despre a recupera încrederea celor care au renunțat să mai creadă în instituții și în posibilitatea unei Românii mai bune.
Este esențial acum ca și celelalte instituții ale statului să fie curățate de incompetență și mediocritate. Această curățenie trebuie să înceapă de sus. Garnitura de secretari de stat, directori de agenții și instituții cheie trebuie să fie formată din adevărate elite în domeniile lor - nu din cei cu „carnet de partid”, ci din profesioniști care au demonstrat excelență și integritate.
Când un român intră într-o instituție publică, ar trebui să simtă că e respectat, că sistemul există pentru a-l servi, nu pentru a-l umili. Această schimbare de paradigmă poate începe doar dacă la vârful instituțiilor ajung oameni care înțeleg că funcția publică e o responsabilitate, nu un privilegiu.
Pentru a organiza primele concursuri pe bune, pentru orice funcție plătită din bani publici nu trebuie nici buget și nici legi noi. E nevoie doar de un stat funcțional!
Speranța care obligă
Astăzi, în liniștea care urmează furtunii electorale, ne putem bucura pentru reușită. Dar să nu sărbătorim învingerea “celorlalți”! Să sărbătorim șansa de a construi o țară în care românii să simtă că aparțin aceluiași proiect de țară, aceleiași speranțe pentru viitor.
Vom reuși doar dacă fiecare pas, fiecare decizie și fiecare reformă va ține cont de ambele realități ale țării noastre.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.