Profesor cu 20 de ani experiență la catedră: „Problema cu măsurile din educație nu e că sunt excesive, ci că nimeni nu poate calcula impactul economic și social, iar performanța sistemului nu va crește în actualele condiții”

Protest organizat de mai multe organizații sindicale din învățământ și de studenți față de măsurile adoptate de guvern, în București, 8 septembrie 2025. foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În anul 2023, când greva generală din educație s-a declanșat, paralizând examenul de bacalaureat, am scris un articol, care a apărut tot în Republica.ro, ca reacție la starea jalnică a sistemului și la afirmația amenințătoare a lui Iohannis “Să vedem cine îndrăznește să boicoteze bacul…”, articol care poate fi rezumat Îndrăznesc, deci exist!

Din nou se prefigurează o grevă, nu știu de ce amploare, în sistemul de educație. Știm și care e cauza principală a măsurilor din educație. Scopul guvernului e scăderea deficitului bugetar la 7% din PIB anul acesta. Astfel încât măsurile sunt dictate de situația economică pe care putem s-o înțelegem. Ceea ce e greu de înțeles e faptul cum am ajuns în situația asta ingrată. Mulți analiști dau vina pe superanul electoral 2024. Pentru a nu stârni furia populației guvernul din acel moment nu a luat nicio măsură de scădere a deficitului, ba dimpotrivă, măsuri populiste de creștere a salariilor, pensiilor au fost luate, cu speranța că tot Marcel și Nicu vor fi la butoane. Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat. Chiar mai rău pentru că alegerile din decembrie au fost un talmeș-balmeș, cu validare a turului I, anulare a turului II, cu toată povestea cu Georgescu care era să câștige alegerile, cu CCR care, fără prea multe argumente, tranșează pentru reluarea întregului demers. Astfel totul era împins cu jumătate de an, referitor la măsurile de ajustări economice care trebuiau luate. 

Îmi aduc aminte foarte bine cum, înainte de alegerile locale, toată țara a intrat într-un amplu proces de asfaltare. Normal că s-au cheltuit 65 de miliarde din fondul de rezervă pentru aceste lucrări și pentru alte promisiuni electorale. La mine în oraș asfaltarea s-a terminat odată cu alegerile locale din iunie, cu toate că era parțial și prost făcută, restul urmează să se facă în 2028. În mod normal guvernul instalat din iunie de Nicușor Dan ar fi trebuit să vadă cine e de vină pentru adâncirea deficitului și să fie deferiți justiției sub aspectul subminării economiei naționale. Bineînțeles că acest lucru e imposibil din moment ce tot PSD și PNL sunt la guvernare. Ce zic aceste partide e că țara trebuie să se reseteze din punct de vedere al cheltuielilor, nu să căutăm vinovați, vinovați care sunt bine cunoscuți și o duc foarte bine. Nici cu anularea alegerilor nu am primit prea multe răspunsuri, răspunsuri pe care Nicușor Dan s-a oferit să ni le furnizeze odată cu alegerea lui în funcția de președinte.

Aceasta fiind situația actuală, guvernul Bolojan s-a angajat la luarea unor măsuri pentru reducerea deficitului. Înțelegem că aceste măsuri trebuie etapizate pentru că e nevoie de analize pentru a nu destabiliza țara și a o arunca într-o situație de recesiune care ar fi mai gravă decât criza bugetară în care ne aflăm. Primul pachet de creștere a TVA-ul cu 2 procente, plata CASS pentru pensiile mai mari de 3000 de lei, creșterea normei de predare pentru profesori cu 2 ore etc... Asta în situația în care Nicușor Dan a promis, în scris, că nu va crește TVA-ul. Și în situația în care a promis o reașezare a salariilor din educație, în sus, pentru a fi în acord cu faptul că educația e considerată prioritate națională. Bineînțeles că educația nu a fost niciodată o prioritate națională, doar a fost clamat pentru a da bine în campania electorală a politicienilor.

Problema cu măsurile luate în sistemul de educație nu e faptul că sunt extraordinar de excesive. Știu că mă vor înjura mulți colegi pentru afirmație. Problema e că nimeni nu poate calcula impactul lor economic, social pentru elevi și pentru părinți și pentru întreaga societate. Doar nu-și închipuie domul David ori Bolojan că performanța sistemului va crește în actualele condiții. Pe de altă parte comunicarea, atât din partea guvernului, Ministerului Educației, președintelui sunt extraordinar de precare, de lipsite de substanță cu aceleași formulări găunoase și politicianiste. Eu mi-aș fi dorit ca ministrul Educației, dacă tot cere solidaritate cu situația țării, să ne spună clar pe ce perioadă sunt luate aceste măsuri, ce urmează, care va fi strategia ministerului pentru a insera profesorii în grila de salarizare pentru noua lege a salarizării unitare. Poate colegii mei înțelegeau mai bine situația și ar fi înțeles să se alinieze măsurilor dacă toate aceste lucruri erau enunțate cu subiect și predicat. Chiar dacă norma ar fi rămas de 20 de ore și anii școlari următori, gândul că există o strategie pentru educație care include și salarizarea, eventual și respectul social meritat pentru dascălii copiilor noștri. În schimb ministerul tot clamează că profesorii nu lucrează mult, 20 de ore pe săptămână nu e mult. În medie 4 ore pe zi. Ceea ce e parțial adevărat din moment ce profesorii mai au și alte activități educaționale consumatoare de timp. E greu de calculat pentru norma bugetarilor care e de 40 de ore pe săptămână. Poate unii profesori depășesc 40 de ore, alții nu, e complicat de văzut. 

Cu acest articol, eu personal nu încerc să plâng profesorii, să urlu că norma e imposibilă că... În schimb e clar că inconștient și conștient profesorii sunt afectați și asta se va vedea în rezultatele elevilor lor. Sistemul paralel de meditații va exploda și așa pentru niște părinți afectați de creșterea taxelor. După mine e necesar ca ministrul Educației, Daniel David, să vină cât mai repede cu o strategie coerentă de tragere în sus a sistemului, de îmbunătățire a rezultatelor elevilor, de motivare salarială a profesorilor etc... Să fie sincer și să spună că măsurile luate nu au în spate un calcul economic exact, nu există studii și că sunt măsuri temporare, 6-12 luni, măsuri pentru care vom vedea în acest timp care e impactul lor.

În ceea ce privește o grevă la începutul anului școlar, după mine, e total inoportună. Pe lângă faptul că profesorii nu pot sta o lună sau două fără salariu. Chiar dacă au crescut salariile în 2023, profesorii se târăsc între două salarii din punct de vedere financiar. Dacă tot se dorește un boicot, acesta poate fi făcut la examenele naționale, bacalaureat și evaluare națională. Asta nu ne-ar afecta salariile pentru că aceste activități sunt plătite separat. E fără sens să nu începem anul școlar și profesorii știu foarte bine asta. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp