Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Propunere de modificare a jurământului de la Cotroceni

Motto: „Când guvernul jură, oamenii înjură”

Am și eu, stimați republicani, un răspuns la întrebarea pe care v-am pus-o în textul de ieri.

„Așa să-mi ajute Dumnezeu” – stă scris la sfârșitul jurământului de ministru al guvernului României. Logic, propoziția aceasta nu oferă nicio informație despre cum va reacționa Dumnezeu în caz că nu „așa”, ci „altfel”, adică dacă, în loc să fac ce-am jurat, mă pun pe șpagă și furat sau sunt pur și simplu un dobitoc: Preamilostivul și Înduratul mă ajută, totuși, mă tratează cu indiferență, sau îmi dă la cap?

Și mai logic, cum să-i comande un ministru lui Dumnezeu, Atotputernicul nefiind subsecretar de stat? Doamne, vezi să mă ajuți așa, cum am zis eu, nu cum ai Tu chef!

Nepătrunse sunt căile Domnului. Prin urmare, când ajungi față către față cu Satana, poți să ridici ochii la tavan și să zici: „Domnule procuror, rog să se consemneze, Dumnezeu n-a fost de partea mea, de aia m-ați luat din palatul Victoria, la DNA!”.

Apar și ambiguități în materie de cifre. Institutul Național de Statistică nu precizează niciodată cât din PIB se datorează politicilor înțelepte ale Guvernului și cât e contribuția Tatălui Ceresc.

Ca să nu mai vorbim că Buxellesul e de mirare cum n-a băgat de seamă că guvernul român umblă cu ajutoare, chiar mai consistente decât ajutoarele de stat. De aceea, probabil, ca să nu bată la ochi, premierul Cioloș și doamnele ministru de la Finanțe și Fonduri Europene au jurat fără să-și facă cruce, cu mâna pe Constituție, nu pe Biblie.

Și, la urma urmei, după 25 de ani, când guvernul jură, oamenii înjură – încă un motiv să-l scoatem pe bunul Dumnezeu din text.

În consecință, propun ca propoziția „Așa să-mi ajute Dumnezeu” să fie înlocuită în coada legământului solemn de la Cotroceni cu propoziția „Altfel, să mă ia Dracu”, urmată, indiferent de sexul ministrului, de un scuipat în sân.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult