
Am citit zilele trecute într-un forum de comentarii o observație minunată: CG este așa cum își închipuie că ar trebui să arate un om inteligent cineva care n-a cunoscut niciodată oameni inteligenți. Ai fi tentat să-l parafrazezi pe Dalí – singura diferență dintre CG și un om inteligent este că CG nu e inteligent – dacă manifestările inteligenței s-ar reduce la aspectul fizic, costum și voce. Dar, trecând peste fondul discursului – ce anume rostește vocea –, am putea deduce că publicul de la noi se află, nedibaci și naiv, în așteptarea unui om inteligent. Concluzie pripită: fără aberațiile pe care le debitează (nanocipuriile din sucuri, fluxuri cosmice, fire divine), CG n-ar fi atât de seducător, ar rămâne un personaj șters, frumos îmbrăcat. Aura mistică i-o conferă aberațiile, plus poleiala tricoloră. Prostia lui nu e un atribut neutru sau accidental, care ar putea fi eventual pus între paranteze, ci un avantaj decisiv. Și atunci, simpatizanții lui nu sunt doar nedibaci sau naivi, ceea ce ar fi scuzabil în oarecare măsură, ci de-a dreptul iubitori de aberații.
Pe de altă parte însă, dacă enormitățile pe care le debitează CG ar fi rostite, de pildă, de Ciolacu sau Simion, ele n-ar avea același efect hipnotic. Unii ascultători ar strâmba din nas plictisiți, alții chiar le-ar persifla. Ciolacu și Simion „n-au față”, cum se zice. Sau posedă o tehnică inferioară de a prosti, mai puțin rafinată, nanocipurile, fluxurile și firele divine ar suna neconvingător în gura lor. Aici se vede avantajul semidocților cu țicneli cosmice. Și avantajul prostiei care folosește un limbaj excentric față de prostia simplă, curată. Orice s-ar spune despre el, publicul nostru e selectiv: a făcut o pasiune anume pentru prostia G, și nu pentru altă specie de prostie, dintr-o vagă nevoie de inteligență.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Like!