Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Raluca a renunțat la corporație ca să-și pună în practică o idee nebunească: „A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare”. Generația B

Raluca Mircea a absolvit Psihologia, a lucrat mai mulți ani într-o corporație unde se ocupa de relațiile cu clienții pentru Europa de Est și a urmat scenariul cunoscut al multor tineri cu o carieră promițătoare: reușise să avanseze, avea responsabilități, dar și satisfacții materiale. Însă în timp ce mulți oameni din jurul ei erau fericiți cu ceea ce făceau, ea simțea că nu este pe drumul cel bun. 

„Ești dispus să lucrezi foarte mult ca să avansezi, să preiei foarte multe proiecte, să stai până târziu să dovedești cât ești de capabil. E o muncă care nu se termină niciodată, pentru că totul crește, uneori simți că muncești din ce în ce mai mult însă ținta se mută mereu mai în față. Știu foarte mulți oameni care sunt fericiți, știu nenumărate persoane în sistem care sunt fericite. Nu spun că este ceva greșit, însă nu mi se potrivea mie”, spune Raluca Mircea.

În timpul liber, ceea ce făcea cu pasiune era să își ajute prietenele și rudele să își aranjeze părul. Într-o zi, când îi povestea uneia dintre ele cât de mult îi place să facă diferite coafuri și împletituri, aceasta a întrebat-o. „Dacă îți place atât de mult, de ce nu faci asta?” Atunci i s-a părut o nebunie. „Să fac ce? Să renunț la tot ce am și la tot ce am acumulat ca să ce? Să aranjez la perie?”

„A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare”

Ideea însă începuse să nu îi dea pace. A făcut un curs la București și, la un moment dat s-a decis să își asume riscul de a renunța la cariera pe care o construise până atunci și să se facă stilistă. Se întâmpla în urmă cu 10 ani, iar pentru cei din jur decizia ei a fost un șoc. „A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare. Acum 10 ani nu era atât de familiară această tendință a oamenilor de a renunța la tot pentru a face ceea ce le place. Dar de ce ai renunțat la tot, ca să ce? Ca să aranjezi la perie? Când am intrat în meseria asta, colegele mele din coafor mi-au zis: Tu, cu opțiunile tale, de ce ai venit să faci chestia asta?”. Avea deja 30 de ani și un drum în rmă care păruse bine stabilit.

Primul lucru pe care l-a făcut după ce plecase din corporație a fost să caute o coafeză cu experiență de la care să învețe. „M-am dus să învăț de la o doamnă care avea 40 de ani de experiență. Avea un stil mai vechi, dar avea o școală în spate, foarte multă experiență și a fost foarte drăguță. În România, școala este un pic ciudată. Indiferent cât de mulți bani dai, oamenii îți arată până la un anumit punct. Nimeni nu-ți arată chiar tot, ca să nu fii când pleci la fel de bun sau poate chiar mai bun”, povestește Raluca Mircea. 

Cursuri la Londra și la Chișinău

Apoi a locuit pentru jumătate de an la Londra, unde a urmat o școală de stiliști. „La Londra, școala e foarte diferită. Și dacă înveți despre coafor, ai cursuri de matematică, de calculator, de citire de text. Înveți despre relația cu clientul, prevenirea nu știu căror chestii care se pot întâmpla în coafor. Oamenii sunt foarte serioși și când îți arată îți arată, dacă vor să îți arate o tunsoare sau un vopsit îți spun exact cum se face”, spune ea.

Când s-a întors în țară, a început să lucreze mai întâi în saloane de cartier, iar mai apoi în saloane mai bine cotate, din centrul Capitalei. În tot acest timp a fost la cursuri de la care să învețe noi și noi coafuri. „M-am dus la Chișinău să învăț împletituri pentru că e o doamnă senzațională acolo.Au început să se poarte și la noi aceste împletituri numite rusești. Mi-am dat seama că de mică știam să fac împletituri și îmi vine natural să adaug mai multe lucruri. Pentru anumite împletituri trebuie să lucrezi cu toate cele 10 degete și îmi vine natural să fac acest lucru. Mi-a plăcut foarte mult pentru că sunt pasionată de joaca cu părul, de a crea ceva nou”, explică ea.

Anul trecut, când s-a simțit pregătită să facă trecerea spre antreprenoriat, și-a deschis, în centru Bucureștiului, propriul salon de coafură, Ave Scissors. Conceptul este unul mai puțin obișnuit: pe toată durata programării, clienta este singură în salon. 

„Îmi doresc să le ofer ceva în plus în afară de coafor. Pentru că eu știu cât de obosite sunt, cât sunt de stresate”

„A fost un risc, mulți mi-au spus că dacă clientele nu găsesc acolo și cosmetică, și manichiură nu vor veni. Eu am vrut altceva, într-o lume destul de agitată, în care este atâta forfotă, m-am gândit că s-ar putea să prindă. E totul foarte Zen, cu muzică ambientală plăcută, bei o cafea, primești o bomboană, o prăjiturică, citești o carte, te relaxezi și la final arăți bine. Femeilor le-a plăcut. Multe au venit pentru că li s-a părut interesant conceptul, apoi au văzut că este un loc foarte relaxant, foarte plăcut și au revenit”, povestește Raluca Mircea.

Deși lucrează de luni până sâmbătă, ea însăși se simte relaxată și fericită cu ceea ce face. „Mi-am dat seama că făcând asta mă duc cu foarte mult drag la muncă, mă duc cu inima ușoară, sunt fericită, întâlnesc oameni interesanți. Mi-am dat seama că nu mă plictisesc deloc, că pe măsură ce trec anii îmi place și mai mult, pe măsură ce acumulez cunoștințe mă simt și mai bine. După un timp și ceilalți și-au schimbat percepția asupra lucrurilor pe care le făceam”, spune ea.

Vrea să păstreze conceptul salonului pentru o singură clientă și să-și deschidă în viitor un altul, pe același principiu.

„Ar fi mai profitabil să fie un salon mai mare care să producă mai mulți bani, dar îmi doresc să rămână așa. Îmi doresc să fie un loc în care femeile chiar se simt bine, de unde chiar să plece încărcate cu energie. Îmi doresc să le ofer ceva în plus în afară de coafor. Pentru că eu știu cât de obosite sunt, cât sunt de stresate, știu și eu cum este viața. Eu am norocul să fiu foarte fericită cu ceea ce fac. Pe mine serviciul nu mă stresează. Dar eu știu cum e să fii stresat, obosit, agasat și să găsești un loc în care te relaxezi”, spune Raluca Mircea.

Articolul face parte din seria Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A fost o mare realizare. A renuntat la ipocrizie si la parerile preconcepute din jur ca sa fie ea fericita. Iata cel mai important lucru. Restul sunt vorbe goale.
    • Like 0
  • A fost o mare realizare. A renuntat la ipocrizie si la parerile preconcepute din jur ca sa fie ea fericita. Iata cel mai important lucru. Restul sunt vorbe goale.
    • Like 0
  • Ce statut social? Era de familie nobilă?
    • Like 0
  • Mihai check icon
    wow! munca inseamna " o cădere a statutului social îngrozitoare"!!!
    cred ca cei de la compania unde lucrati inainte s-au bucurat enorm cand le-ati spus ca-i parasiti...
    ideea articolului este buna dar modul in care este zugravita "caderea statutului social" este lamentabila
    • Like 0
    • @ Mihai
      Vasile check icon
      A munci nu este o rușine. Chestia cu statutul social este o mare prostie, pentru snobi.
      • Like 0


Îți recomandăm

Profesori

Ca om care și-a luat întotdeauna profesia în serios, cu multă pasiune, uneori poate prea multă, cu nopți nedormite corectând teste și realizând câte un raport cu măsuri ameliorative pentru fiecare elev, cu ore întregi petrecute la cursuri de formare, bani cheltuiți pe webinarii și conferințe, cu sute de consultații cu părinții și grelele încercări de a-i face să înțeleagă unde trebuie lucrat, exersat, cu timpul meu liber spulberat pe a face zeci, sute de fișe de lucru personalizate, aplicate lacunelor specifice ale copilului. Cu toate acestea și multe altele, domnule ministru cu prea puțină viziune în preuniversitar, mă simt profund jignit de declarațiile dumneavoastră recente.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon bere - getty

Pentru cei neinteresați de cărți, Domnul John (sau George) era doar un cavaler al apocalipsei. La scurt timp după ce se așeza, frații Achim ieșeau pe terasă și treceau pe la fiecare dintre mese cu același text, rupt parcă din Pe aripile vântului: ”Hai, băieți, hai, e și mâine o zi. Hai, mai bem și mâine.” Getty Images

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Bucătărie Dedesign

În fiecare casă există un loc care respiră viață. Pentru unii e livingul, pentru alții dormitorul, dar tot mai des- este bucătăria. Locul în care începe ziua, se adună familia, se spun povești și se împart momente. Iar atunci când designul întâlnește funcționalitatea, bucătăria devine mai mult decât un spațiu utilitar- devine o oază de liniște și stil

Citește mai mult

Elena Costache

Magistratul român nu e preocupat de teancul de dosare care crește în sertarele lui. Rareori spre niciodată se gândește probabil că în vreunul dintre ele o fi destinul unui copil sau durerea de neșters a unei mame care și-a pierdut puiul, dar îi caută dreptatea prin toate locurile și căile corecte. Foto: captură Digi 24

Citește mai mult