Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Raluca a renunțat la corporație ca să-și pună în practică o idee nebunească: „A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare”. Generația B

Raluca Mircea a absolvit Psihologia, a lucrat mai mulți ani într-o corporație unde se ocupa de relațiile cu clienții pentru Europa de Est și a urmat scenariul cunoscut al multor tineri cu o carieră promițătoare: reușise să avanseze, avea responsabilități, dar și satisfacții materiale. Însă în timp ce mulți oameni din jurul ei erau fericiți cu ceea ce făceau, ea simțea că nu este pe drumul cel bun. 

„Ești dispus să lucrezi foarte mult ca să avansezi, să preiei foarte multe proiecte, să stai până târziu să dovedești cât ești de capabil. E o muncă care nu se termină niciodată, pentru că totul crește, uneori simți că muncești din ce în ce mai mult însă ținta se mută mereu mai în față. Știu foarte mulți oameni care sunt fericiți, știu nenumărate persoane în sistem care sunt fericite. Nu spun că este ceva greșit, însă nu mi se potrivea mie”, spune Raluca Mircea.

În timpul liber, ceea ce făcea cu pasiune era să își ajute prietenele și rudele să își aranjeze părul. Într-o zi, când îi povestea uneia dintre ele cât de mult îi place să facă diferite coafuri și împletituri, aceasta a întrebat-o. „Dacă îți place atât de mult, de ce nu faci asta?” Atunci i s-a părut o nebunie. „Să fac ce? Să renunț la tot ce am și la tot ce am acumulat ca să ce? Să aranjez la perie?”

„A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare”

Ideea însă începuse să nu îi dea pace. A făcut un curs la București și, la un moment dat s-a decis să își asume riscul de a renunța la cariera pe care o construise până atunci și să se facă stilistă. Se întâmpla în urmă cu 10 ani, iar pentru cei din jur decizia ei a fost un șoc. „A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare. Acum 10 ani nu era atât de familiară această tendință a oamenilor de a renunța la tot pentru a face ceea ce le place. Dar de ce ai renunțat la tot, ca să ce? Ca să aranjezi la perie? Când am intrat în meseria asta, colegele mele din coafor mi-au zis: Tu, cu opțiunile tale, de ce ai venit să faci chestia asta?”. Avea deja 30 de ani și un drum în rmă care păruse bine stabilit.

Primul lucru pe care l-a făcut după ce plecase din corporație a fost să caute o coafeză cu experiență de la care să învețe. „M-am dus să învăț de la o doamnă care avea 40 de ani de experiență. Avea un stil mai vechi, dar avea o școală în spate, foarte multă experiență și a fost foarte drăguță. În România, școala este un pic ciudată. Indiferent cât de mulți bani dai, oamenii îți arată până la un anumit punct. Nimeni nu-ți arată chiar tot, ca să nu fii când pleci la fel de bun sau poate chiar mai bun”, povestește Raluca Mircea. 

Cursuri la Londra și la Chișinău

Apoi a locuit pentru jumătate de an la Londra, unde a urmat o școală de stiliști. „La Londra, școala e foarte diferită. Și dacă înveți despre coafor, ai cursuri de matematică, de calculator, de citire de text. Înveți despre relația cu clientul, prevenirea nu știu căror chestii care se pot întâmpla în coafor. Oamenii sunt foarte serioși și când îți arată îți arată, dacă vor să îți arate o tunsoare sau un vopsit îți spun exact cum se face”, spune ea.

Când s-a întors în țară, a început să lucreze mai întâi în saloane de cartier, iar mai apoi în saloane mai bine cotate, din centrul Capitalei. În tot acest timp a fost la cursuri de la care să învețe noi și noi coafuri. „M-am dus la Chișinău să învăț împletituri pentru că e o doamnă senzațională acolo.Au început să se poarte și la noi aceste împletituri numite rusești. Mi-am dat seama că de mică știam să fac împletituri și îmi vine natural să adaug mai multe lucruri. Pentru anumite împletituri trebuie să lucrezi cu toate cele 10 degete și îmi vine natural să fac acest lucru. Mi-a plăcut foarte mult pentru că sunt pasionată de joaca cu părul, de a crea ceva nou”, explică ea.

Anul trecut, când s-a simțit pregătită să facă trecerea spre antreprenoriat, și-a deschis, în centru Bucureștiului, propriul salon de coafură, Ave Scissors. Conceptul este unul mai puțin obișnuit: pe toată durata programării, clienta este singură în salon. 

„Îmi doresc să le ofer ceva în plus în afară de coafor. Pentru că eu știu cât de obosite sunt, cât sunt de stresate”

„A fost un risc, mulți mi-au spus că dacă clientele nu găsesc acolo și cosmetică, și manichiură nu vor veni. Eu am vrut altceva, într-o lume destul de agitată, în care este atâta forfotă, m-am gândit că s-ar putea să prindă. E totul foarte Zen, cu muzică ambientală plăcută, bei o cafea, primești o bomboană, o prăjiturică, citești o carte, te relaxezi și la final arăți bine. Femeilor le-a plăcut. Multe au venit pentru că li s-a părut interesant conceptul, apoi au văzut că este un loc foarte relaxant, foarte plăcut și au revenit”, povestește Raluca Mircea.

Deși lucrează de luni până sâmbătă, ea însăși se simte relaxată și fericită cu ceea ce face. „Mi-am dat seama că făcând asta mă duc cu foarte mult drag la muncă, mă duc cu inima ușoară, sunt fericită, întâlnesc oameni interesanți. Mi-am dat seama că nu mă plictisesc deloc, că pe măsură ce trec anii îmi place și mai mult, pe măsură ce acumulez cunoștințe mă simt și mai bine. După un timp și ceilalți și-au schimbat percepția asupra lucrurilor pe care le făceam”, spune ea.

Vrea să păstreze conceptul salonului pentru o singură clientă și să-și deschidă în viitor un altul, pe același principiu.

„Ar fi mai profitabil să fie un salon mai mare care să producă mai mulți bani, dar îmi doresc să rămână așa. Îmi doresc să fie un loc în care femeile chiar se simt bine, de unde chiar să plece încărcate cu energie. Îmi doresc să le ofer ceva în plus în afară de coafor. Pentru că eu știu cât de obosite sunt, cât sunt de stresate, știu și eu cum este viața. Eu am norocul să fiu foarte fericită cu ceea ce fac. Pe mine serviciul nu mă stresează. Dar eu știu cum e să fii stresat, obosit, agasat și să găsești un loc în care te relaxezi”, spune Raluca Mircea.

Articolul face parte din seria Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A fost o mare realizare. A renuntat la ipocrizie si la parerile preconcepute din jur ca sa fie ea fericita. Iata cel mai important lucru. Restul sunt vorbe goale.
    • Like 0
  • A fost o mare realizare. A renuntat la ipocrizie si la parerile preconcepute din jur ca sa fie ea fericita. Iata cel mai important lucru. Restul sunt vorbe goale.
    • Like 0
  • Ce statut social? Era de familie nobilă?
    • Like 0
  • Mihai check icon
    wow! munca inseamna " o cădere a statutului social îngrozitoare"!!!
    cred ca cei de la compania unde lucrati inainte s-au bucurat enorm cand le-ati spus ca-i parasiti...
    ideea articolului este buna dar modul in care este zugravita "caderea statutului social" este lamentabila
    • Like 0
    • @ Mihai
      Vasile check icon
      A munci nu este o rușine. Chestia cu statutul social este o mare prostie, pentru snobi.
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult