Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Raluca a renunțat la corporație ca să-și pună în practică o idee nebunească: „A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare”. Generația B

Raluca Mircea a absolvit Psihologia, a lucrat mai mulți ani într-o corporație unde se ocupa de relațiile cu clienții pentru Europa de Est și a urmat scenariul cunoscut al multor tineri cu o carieră promițătoare: reușise să avanseze, avea responsabilități, dar și satisfacții materiale. Însă în timp ce mulți oameni din jurul ei erau fericiți cu ceea ce făceau, ea simțea că nu este pe drumul cel bun. 

„Ești dispus să lucrezi foarte mult ca să avansezi, să preiei foarte multe proiecte, să stai până târziu să dovedești cât ești de capabil. E o muncă care nu se termină niciodată, pentru că totul crește, uneori simți că muncești din ce în ce mai mult însă ținta se mută mereu mai în față. Știu foarte mulți oameni care sunt fericiți, știu nenumărate persoane în sistem care sunt fericite. Nu spun că este ceva greșit, însă nu mi se potrivea mie”, spune Raluca Mircea.

În timpul liber, ceea ce făcea cu pasiune era să își ajute prietenele și rudele să își aranjeze părul. Într-o zi, când îi povestea uneia dintre ele cât de mult îi place să facă diferite coafuri și împletituri, aceasta a întrebat-o. „Dacă îți place atât de mult, de ce nu faci asta?” Atunci i s-a părut o nebunie. „Să fac ce? Să renunț la tot ce am și la tot ce am acumulat ca să ce? Să aranjez la perie?”

„A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare”

Ideea însă începuse să nu îi dea pace. A făcut un curs la București și, la un moment dat s-a decis să își asume riscul de a renunța la cariera pe care o construise până atunci și să se facă stilistă. Se întâmpla în urmă cu 10 ani, iar pentru cei din jur decizia ei a fost un șoc. „A fost o mare cădere, a fost o cădere a statutului social îngrozitoare. Acum 10 ani nu era atât de familiară această tendință a oamenilor de a renunța la tot pentru a face ceea ce le place. Dar de ce ai renunțat la tot, ca să ce? Ca să aranjezi la perie? Când am intrat în meseria asta, colegele mele din coafor mi-au zis: Tu, cu opțiunile tale, de ce ai venit să faci chestia asta?”. Avea deja 30 de ani și un drum în rmă care păruse bine stabilit.

Primul lucru pe care l-a făcut după ce plecase din corporație a fost să caute o coafeză cu experiență de la care să învețe. „M-am dus să învăț de la o doamnă care avea 40 de ani de experiență. Avea un stil mai vechi, dar avea o școală în spate, foarte multă experiență și a fost foarte drăguță. În România, școala este un pic ciudată. Indiferent cât de mulți bani dai, oamenii îți arată până la un anumit punct. Nimeni nu-ți arată chiar tot, ca să nu fii când pleci la fel de bun sau poate chiar mai bun”, povestește Raluca Mircea. 

Cursuri la Londra și la Chișinău

Apoi a locuit pentru jumătate de an la Londra, unde a urmat o școală de stiliști. „La Londra, școala e foarte diferită. Și dacă înveți despre coafor, ai cursuri de matematică, de calculator, de citire de text. Înveți despre relația cu clientul, prevenirea nu știu căror chestii care se pot întâmpla în coafor. Oamenii sunt foarte serioși și când îți arată îți arată, dacă vor să îți arate o tunsoare sau un vopsit îți spun exact cum se face”, spune ea.

Când s-a întors în țară, a început să lucreze mai întâi în saloane de cartier, iar mai apoi în saloane mai bine cotate, din centrul Capitalei. În tot acest timp a fost la cursuri de la care să învețe noi și noi coafuri. „M-am dus la Chișinău să învăț împletituri pentru că e o doamnă senzațională acolo.Au început să se poarte și la noi aceste împletituri numite rusești. Mi-am dat seama că de mică știam să fac împletituri și îmi vine natural să adaug mai multe lucruri. Pentru anumite împletituri trebuie să lucrezi cu toate cele 10 degete și îmi vine natural să fac acest lucru. Mi-a plăcut foarte mult pentru că sunt pasionată de joaca cu părul, de a crea ceva nou”, explică ea.

Anul trecut, când s-a simțit pregătită să facă trecerea spre antreprenoriat, și-a deschis, în centru Bucureștiului, propriul salon de coafură, Ave Scissors. Conceptul este unul mai puțin obișnuit: pe toată durata programării, clienta este singură în salon. 

„Îmi doresc să le ofer ceva în plus în afară de coafor. Pentru că eu știu cât de obosite sunt, cât sunt de stresate”

„A fost un risc, mulți mi-au spus că dacă clientele nu găsesc acolo și cosmetică, și manichiură nu vor veni. Eu am vrut altceva, într-o lume destul de agitată, în care este atâta forfotă, m-am gândit că s-ar putea să prindă. E totul foarte Zen, cu muzică ambientală plăcută, bei o cafea, primești o bomboană, o prăjiturică, citești o carte, te relaxezi și la final arăți bine. Femeilor le-a plăcut. Multe au venit pentru că li s-a părut interesant conceptul, apoi au văzut că este un loc foarte relaxant, foarte plăcut și au revenit”, povestește Raluca Mircea.

Deși lucrează de luni până sâmbătă, ea însăși se simte relaxată și fericită cu ceea ce face. „Mi-am dat seama că făcând asta mă duc cu foarte mult drag la muncă, mă duc cu inima ușoară, sunt fericită, întâlnesc oameni interesanți. Mi-am dat seama că nu mă plictisesc deloc, că pe măsură ce trec anii îmi place și mai mult, pe măsură ce acumulez cunoștințe mă simt și mai bine. După un timp și ceilalți și-au schimbat percepția asupra lucrurilor pe care le făceam”, spune ea.

Vrea să păstreze conceptul salonului pentru o singură clientă și să-și deschidă în viitor un altul, pe același principiu.

„Ar fi mai profitabil să fie un salon mai mare care să producă mai mulți bani, dar îmi doresc să rămână așa. Îmi doresc să fie un loc în care femeile chiar se simt bine, de unde chiar să plece încărcate cu energie. Îmi doresc să le ofer ceva în plus în afară de coafor. Pentru că eu știu cât de obosite sunt, cât sunt de stresate, știu și eu cum este viața. Eu am norocul să fiu foarte fericită cu ceea ce fac. Pe mine serviciul nu mă stresează. Dar eu știu cum e să fii stresat, obosit, agasat și să găsești un loc în care te relaxezi”, spune Raluca Mircea.

Articolul face parte din seria Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A fost o mare realizare. A renuntat la ipocrizie si la parerile preconcepute din jur ca sa fie ea fericita. Iata cel mai important lucru. Restul sunt vorbe goale.
    • Like 0
  • A fost o mare realizare. A renuntat la ipocrizie si la parerile preconcepute din jur ca sa fie ea fericita. Iata cel mai important lucru. Restul sunt vorbe goale.
    • Like 0
  • Ce statut social? Era de familie nobilă?
    • Like 0
  • Mihai check icon
    wow! munca inseamna " o cădere a statutului social îngrozitoare"!!!
    cred ca cei de la compania unde lucrati inainte s-au bucurat enorm cand le-ati spus ca-i parasiti...
    ideea articolului este buna dar modul in care este zugravita "caderea statutului social" este lamentabila
    • Like 0
    • @ Mihai
      Vasile check icon
      A munci nu este o rușine. Chestia cu statutul social este o mare prostie, pentru snobi.
      • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult