Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Rănesc, deci trăiesc! (Despre meseria de om, specializarea hater)

Hater

Foto: Guliver Getty Images

La recomandarea unui prieten, urmăresc online înregistrarea unui discurs susținut de un om cu suflet mare, implicat într-o cauză de uriașă umanitate – salvarea unor copii. Nu dau nume, ultimul lucru pe care îl doresc este să alunec în derizoriul unei dezbateri cu textură politică. Discursul vibrează autentic, mișcă până la lacrimă, inspiră, mobilizează resurse de compasiune și empatie. Omul crede profund în ceea ce spune, iar acțiunile lui sunt perfect convergente cu mesajul transmis. Sunt atât de impresionat, încât vreau să aflu cum au recepționat și alții acest mesaj și cobor în locul pe care de obicei mă strădui să nu îl mai frecventez – cobor către comentarii. Parcurg primele mesaje, oameni pe care îi regăsesc pe aceeași frecvență emoțională cu mine. La primul scroll down, inevitabilul se produce: „fanatic”, „gândire primitivă” și o furibundă reacție mai jos „o vită ca tine”. Ca de obicei, simt ghemul de sârmă ghimpată care îmi crește în stomac. Ghemul ăla care strigă tare – de ce?

Să lămuresc ceva: în nici un caz nu condamn opiniile critice, argumentate, raționale, diferite, nici măcar atunci când sunt livrate incisiv. Progresul s-a născut mai tot timpul dintr-o încleștare aprigă de idei. Nu contest nici feedback-urile aspre pe care le recepționează în plex persoanele publice (deși o minimă cenzură operată de eleganță sau de bun simț nu cred că ar extinde gaura din stratul de ozon). Asumarea unui rol public presupune acceptarea, la pachet, a mângâierilor cu foița de șmirghel. Nici ironia șugubeață nu cred că produce mult ulcer (qui s’aime se taquine). Nu o să-i includ aici nici măcar pe cei care practică meseria de troll pe vreun stat de plată (deși, pe bune, codul COR oferă variante infinit mai onorabile și mai salubre).

Mă refer aici strict la cei care revarsă torente de acid sulfuric în capul unor persoane pe care nu le-au cunoscut în viața lor. De ce? Logistic, pentru că se poate, sub adăpostul unei identități obscure, în oceanul tulbure al internetului. Teritoriul de vânătoare perfect pentru noul tip de prădător incognito.

Să doară! Să îl doară! I-am zis-o!

Cum ar veni, nu l-ai întâlnit pe om, nu ai avut niciodată de a face cu el, drumurile voastre nu s-au intersectat. Nu-i cunoști decât foarte vag ideile și deloc principiile, valorile, faptele. Nu ocupă nici o funcție publică. Domnule, nu știi nimic despre el. Mai nimic. Ai dat de el în spațiul virtual. Ai avut acces la o frântură de opinie, la un scurt comentariu, la o biată părere lansată acolo, uneori ruptă din context, o jumate de gând. Și tot ce faci e să iei instantaneu barda replicii injurioase și să izbești cu ea într-un elan de ură ieftină. „Ești un imbecil răpciugos”, „crăpa-ți-ar capul”, „idei cretine”, „ai mințile duse”, „bou patentat”, „ai fost făcut la beție”… (selecția mi-a luat exact zece secunde de scufundare prin șanțurile Facebook, la întâmplare).

Că se poate întampla să rănești adânc un om despre care nu știi mai nimic? Că o faci absolut gratuit? Pe baza unui dezacord (eventual) de opinie? O divergență deseori palidă, aparentă, maruntă, superficială sau făra miză? Și ce dacă? Să doară! Să îl doară! Să simtă jignirea până în măduva spinării. Să sângereze când citește replica postataă. O, daaaa. I-am zis-o!

De meserie om. Specializarea prădător. Sau despre voluptatea de a urî intempestiv, fără să știi exact de ce, fără să știi de fapt pe cine. Căutând cu disperare o adeverință de legitimitate pentru actul tău de cruzime.

De ce?

După ce parcurgi asemenea mesaje insalubre și îți trece refluxul gastric al indignării, nu ai cum să nu te intrebi - de ce? Ce poate genera o asemenea disponibilitate uriașă de a răni un necunoscut? Mai ales când nu poți bănui consecințele maladive ale rănii provocate. Păi, nu-i așa, dacă e sensibil să nu se expună dom’le în social media. Să nu posteze, frate, dacă nu ține la tăvăleală. Aici, pe net, se dă la gioale, da?

E greu să „pui degetul pe rană” când încerci să descifrezi mecanismele comportamentului de tip: simți că trăiești când rănești. Acum 2.000 de ani s-a lansat zicerea Homo homini lupus est. Trist a mai fost Plaut. Evident, se aplică unui număr limitat de trăitori, dar sentimentul că acest număr crește este copleșitor.

De ce? Să fie mecanismul ancestral și crud al supraviețuirii? (dacă îl dărâm pe celălalt, cu sau fără motiv, am mai multe șanse eu). Sau refularea oarbă a unor frustrări acumulate din partea unor cunoscuți care este gestionată agresiv prin rănirea altora, necunoscuți? (mă doare, deci să-i doară și pe ceilalți). Complexe de inferioritate care ne imunizează sinistru la suferința celui rănit? (mă simt mărunt, deci hai să contribui prin invalidare la extinderea speciei de mărunți). Un deficit de empatie care crește la fel de accelerat ca numărul de G-uri din rețelele celulare? O patologie contagioasă care se extinde în lumea avatarurilor noastre virtuale? Beția de superioritate a lui - „i-am zis-o!”, prada deșartă câștigată de o replică plină de vitriol?

Rănim gratuit și frecvent pentru că suntem de fapt tot mai vulnerabili și deseori tot mai singuri în fața noului nostru organ de simț, ecranul de smartphone? Ecranul nostru cel de toate zilele, metafora noii cuști în care ne înghesuim fragila personalitate. Spațiul de exprimare care induce unora o ultimă speranță că măcar rănind reușesc să agațe, să acapareze, să pastreze o bucățică de relevanță. Senzația că mai dețin o fărâmă de putere asupra altora, puterea de a cauza suferință. Măcar să simți că ai rănit pe cineva decât să nu mai simți că trăiești, nu?

Probabil că armate de psihoterapeuți calificați vor decodifica noile (vechile) noastre comportamente de prădător online. Cohorte de guru spirituali ne vor lumina. Dar… să nu-i ranim!

Din colțul meu de utopie, am încredințarea că năucitul homo sapiens va avea șanse simțitor mai mari de sănătate sufletească dacă va integra în ceasul al 13-lea o nouă poruncă: „Să nu rănești!”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Hater my ass....homidus taranos maciucaros romanos ! Conceptia de "hater" este in tocmai utilizata sau creata tocmai pentru a diviza opinia celor care chiar au ceva de spus in numele libertatii de exprimare si al coerentei discursului. Creatie din laboratorul internetului in special pentru a proteja cururile inaltilor politicieni si al oamenilor cu influenta dar mai ales acelora care fac afaceri banoase si nu vor sa fie apostrofati chiar si virtual. Un termen "bolnav" je man fish-ist aplicat si etichetat pentru a da libertate altor curente ( trenduri ) propagate prin mass-media....it`s cool why don`t we use it to find if the fools bite !. ohh what a suckers they all put the muzzle !...cam asa ceva. Diferenta dintre "hater" si "logic" trebuie observata si respectata pentru ca intr-adevar se gasesc si specimene care intentionat intra in polemici si rautati in numele acestui trend cu scopul de a crea confuzii si dezordine. De fapt termenii "Hater"-"Fake News" de multe ori coincid au aceeasi baza structura cand au fost lansate in media avand acelasi scop comun : mijloace de dezinformare in masa.
    • Like 2
  • antonia check icon
    Cred ca sunt unele explicatii. In cazul multor subiecte online banuiesc un procent ridicat de oameni platiti sa le desfiinteze sau sunt dirijati de anume interese. Altii sunt manipulati pur si simplu si nu pot discerne adevarul de minciuna. Un procent mic sunt hateri de-a moaca, oameni cu nevoie de ajutor specializat.
    • Like 1
  • He, he, se pare ca dezvăluirea gândurilor despre Umbră stimulează Umbra însăși...(vezi comentarii mai la vale). La întrebarea ‘de ce?’ a autorului articolului, simpla evocare a arhetipului amintit mai sus este suficientă, ca explicație. Explicații mai specifice, hater cu hater, pot fi cu succes decelate in psihoterapie, pentru cine ajunge pe-acolo....
    • Like 2
  • Un articol mult prea lung. Norocul lui ca nu sunt hater. Eu URASC cu adevarat!
    • Like 2
    • @ Valentin Stütz
      Ha, ha, ha....
      • Like 0
  • Zicerea cu Homo homini lupus est nu ”prea” are vârsta menționată ci e mult mai ”recentă” si-i aparține lui Malthus. Dacă ai fi urmat cel puțin liceul ai fi aflat (PS. Posibil totuși să nu fi aflat dacă ai urmat liceul după ,89).
    • Like 2
    • @ Ion Filip
      Comentariu malitios si eronat. Mai studiati, niciodata nu este prea tarziu. Cu respect, promotia '95.
      • Like 4
    • @ Ion Filip
      Delia MC Delia MC check icon
      Recunosc, nici eu n-am știut. Dar toate sursele îl indică pe Titus Maccius Plautus ca sursă.
      Deci ideea articolului se confirmă. Q.E.D.
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Am ”notat” și noi .... Documentarea confirmă !
      • Like 0
  • Nu stiu daca toti haterii s-au repezit sa citeasca textul articolului...Mi-a placut fotografia cu figura aceea rauvoitoare, si mi-a placut stradania de a explica fenomenul incluzand limitarea personalitatilor participantilor la comentarii la o patratica de text unde vor sa spuna ceva cu impact. M-a distrat grozav....mai ales ca, fiind o persoana relativ in varsta, am prins vremuri in care nici nu ne imaginam cum milioane de oameni vor inghesui personalitatile lor in textulete pe net!!! Ma intreb daca omenirea evolueaza datorita acestui acces la internet, ori isi bate singura cuie la sicriul gandirii ?....Pana una alta, fiind atat de multi, e loc pentru fiecare....Educatia poate rezolva multe! Deasemenea, calitatea vietii...cu cat o tara e mai abandonata de liderii ei, cu atat defularile se arunca puzderie peste tot, prin toate mijloacele de comunicare....
    • Like 5
  • Parerist check icon
    ... Sau poate selecția naturala va duce la a 14-a porunca: "sa nu-ți pese de trolli"
    • Like 6
    • @ Parerist
      si sa-ti pese de un partid "al tau" - oricare ar fi ala
      nu pot sa nu amestec trolli cu politica, voluntariatul cu politica
      • Like 0
    • @ Parerist
      Delia MC Delia MC check icon
      ...și nici de hateri. Trolul e plătit să facă agitație, să schimbe opinii, să sădească îndoieli. Haterul o face din frustrare, defulare, ură gratuită, gratis.
      • Like 0


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult