Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nu pentru haita de hateri ai Simonei

Parcă văd haita de hateri ai Simonei postând cu bucurie: „N-a câștigat ea, a pierdut Keys, că a avut crampe la picioare, altfel americanca o bătea”.

Nu pentru ei, ci pentru iubitorii sinceri ai tenisului, nefamiliari însă cu regulile înaltei performanțe, reamintesc: condiția fizică face parte din joc. Este un parametru notat, alături de serviciu, forehand, backhand etc. Confruntarea Simonei Halep cu tânăra și talentata Madison Keys a fost foarte intensă fizic vreme de o oră și ceva, un long set și jumătate. Keys a împins în picioare la toate loviturile, începând cu serviciul, executate decisiv, la maximum. Simona nu putea decât să se apere, Keys n-a lăsat-o niciun moment să atace, preferând să facă ea toate punctele, și câștigate și pierdute.

Mingea cu care Simona a făcut break, 5-4, e definitorie: cros năprasnic de forehand al lui Keys, venită spre fileu, Simona se aruncă pornind din stânga și agață un lob neverosimil peste americancă.

Simo ar fi putut câștiga primul set. A servit de două ori pentru asta, la 5-4 și 6-5. Aici a fost însă hiba ei, procentaj slab pe primul, iar al doilea serviciu atacabil. La retur, spre deosebire de Keys, n-a intrat în teren pe serviciul doi al adversarei și n-a lovit decisiv nici când Madison era în dificultate fizică, în finalul setului 3.

Arma principală a Simonei în acest meci a fost psihicul. Madison a făcut break la 5-6 în primul set „pasând” fâlfâit cu reverul cu o mână, minge care a aterizat la baftă pe linia laterală. Simo n-a schițat niciun gest de frustrare, s-a răsucit imediat pe picioare și a plecat spre bancă de parcă n-ar fi pierdut ghemul. Și asta era o minge să dai cu racheta de tarla...

Și-a păstrat calmul când Keys, tot mai vizibil accidentată, lovea și mai tare, la disperare, tot ce apuca, i-a trimis americancei pe rever, unde o durea, a plimbat-o, a silit-o să greșească. Din nou, nu pentru haita de hateri: e un capitol deloc simplu din tenis jocul împotriva unui adversar rănit.

Cu o asemenea stabilitate psihică și corectând problemele la serviciu și retur (cu siguranță Darren Cahill o va face), Simona are șansa ei în sferturi, în fața puternicei, dar emoționalei Angelique Kerber. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult