Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Nu pentru haita de hateri ai Simonei

Parcă văd haita de hateri ai Simonei postând cu bucurie: „N-a câștigat ea, a pierdut Keys, că a avut crampe la picioare, altfel americanca o bătea”.

Nu pentru ei, ci pentru iubitorii sinceri ai tenisului, nefamiliari însă cu regulile înaltei performanțe, reamintesc: condiția fizică face parte din joc. Este un parametru notat, alături de serviciu, forehand, backhand etc. Confruntarea Simonei Halep cu tânăra și talentata Madison Keys a fost foarte intensă fizic vreme de o oră și ceva, un long set și jumătate. Keys a împins în picioare la toate loviturile, începând cu serviciul, executate decisiv, la maximum. Simona nu putea decât să se apere, Keys n-a lăsat-o niciun moment să atace, preferând să facă ea toate punctele, și câștigate și pierdute.

Mingea cu care Simona a făcut break, 5-4, e definitorie: cros năprasnic de forehand al lui Keys, venită spre fileu, Simona se aruncă pornind din stânga și agață un lob neverosimil peste americancă.

Simo ar fi putut câștiga primul set. A servit de două ori pentru asta, la 5-4 și 6-5. Aici a fost însă hiba ei, procentaj slab pe primul, iar al doilea serviciu atacabil. La retur, spre deosebire de Keys, n-a intrat în teren pe serviciul doi al adversarei și n-a lovit decisiv nici când Madison era în dificultate fizică, în finalul setului 3.

Arma principală a Simonei în acest meci a fost psihicul. Madison a făcut break la 5-6 în primul set „pasând” fâlfâit cu reverul cu o mână, minge care a aterizat la baftă pe linia laterală. Simo n-a schițat niciun gest de frustrare, s-a răsucit imediat pe picioare și a plecat spre bancă de parcă n-ar fi pierdut ghemul. Și asta era o minge să dai cu racheta de tarla...

Și-a păstrat calmul când Keys, tot mai vizibil accidentată, lovea și mai tare, la disperare, tot ce apuca, i-a trimis americancei pe rever, unde o durea, a plimbat-o, a silit-o să greșească. Din nou, nu pentru haita de hateri: e un capitol deloc simplu din tenis jocul împotriva unui adversar rănit.

Cu o asemenea stabilitate psihică și corectând problemele la serviciu și retur (cu siguranță Darren Cahill o va face), Simona are șansa ei în sferturi, în fața puternicei, dar emoționalei Angelique Kerber. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult