Sari la continut

Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituție. Și victima Cioloș

Premierul Dacian Cioloș s-a dus în gura lupului, anticipând probabil că grupul de lobby politic construit în Senat de Dan Voiculescu nu-l va trata cu mănuși.

Invitația lui Călin Popescu Tăriceanu sunase ca o somație. Cum era de așteptat, lipsa de eleganță a senatorilor s-a manifestat plenar astăzi. De așteptat erau și inevitabilele note de isterie ale Cristianei Anghel (dată afară din sală) sau amenințările lui Ioan Ghișe (care a încercat să tranșeze problema parte-n parte cu premierul, până a fost trimis în bancă de șeful Senatului) și Șerban Nicolae (care a scos de la sertar sperietoarea moțiunii de cenzură; o moțiune care nu mă îndoiesc că va trece fără probleme dacă ar fi depusă). Nici liberalii n-au dat mari dovezi de solidaritate cu premierul, semn că pe undeva îi poartă pică. Probabil că încă le răsună în urechi scandările protestatarilor care le-au strigat la geam acum câteva luni „PSD și PNL aceeași mizerie”.

Premierul Cioloș a fost azi paratrăsnetul frustrărilor tuturor, frustrări mai vechi decât speța pentru care a fost convocat. De fapt, astăzi, clasa politică, în integralitatea ei, a vrut să-și ia revanșa după umilința protestelor de stradă #Colectiv și să-i transmită tehnocratului Cioloș că o avea el Guvernul, dar nu are puterea.

După ce a prezentat rece versiunea Guvernului asupra cazului „Antene vs ANAF”, premierul a părut intimidat de atacul concertat al senatorilor, astfel încât pe final i s-a înmuiat vocea: a condamnat acțiunile ANAF, instituție despre care spusese inițial că a acționat conform legii. Premierul a părut să se contrazică în declarații în răstimp de doar o oră: de ce să cerți o instituție pentru că a respectat legea?! Apoi, în cursul după-amiezii, și președintele Klaus Iohannis a criticat operațiunea „ANAF la Antene”, pe care, deși legală, a catalogat-o drept „hei-rup-istă”. Și președintele a părut că s-a contrazis.

Însă, dacă ești mic întreprinzător sau contribuabil în România, înțelegi că nu este o contradicție între cele două declarații ale premierului/președintelui: „ANAF a acționat legal” și „Condamn modul în care a acționat ANAF”. Poți să acționezi în baza unor articole și litere de lege, dar în același timp să comiți un abuz. Doar cine nu a fost controlat vreodată de o instituție a statului poate visa povești despre respectivele instituții care-și fac datoria sau care aplică legea. Pentru că este un mod, o manieră de a aplica legea.

Iar ANAF este probabil cea mai urâtă instituție a statului. Și asta nu pentru că ne ia banii sub formă de taxe și impozite, ci pentru că îi ia cum lua sultanul haraciul: cu japca și cu umilirea plătitorului. În epoca tehnologiei, când poți să faci orice plată pe net, încă trebuie să te apleci la ghișeu, să pupi papucul inspectorului fiscal, să te căciulești în fața caschetei. Realitatea e că taxpayerul sau antreprenorul nu au fost niciodată socotiți partenerii, necum rațiunea de a fi a Fiscului, ci de-a dreptul dușmani ai poporului. Fiscul a fost prea mult timp brațul armat al unui stat care a văzut în libera inițiativă și în antreprenoriat un pericol uriaș pentru existența sultanatului. O clasă de mijloc care e în stare să-și producă bunăstarea și care își cunoaște drepturile este o amenințare de moarte pentru acest tip de stat care acționează discreționar, îți ia covata de sub copil ca să cârpească bugetul, dar, în schimb, închide ochii la marile tunuri, dă scutiri și indulgențe marilor penali. Cei de la Antene constată acum cu surprindere că Fiscul acționează cam brutal. Că la descinderi te tratează ca pe un infractor. Că oricând îți poate găsi ceva. Că descinderile cu zeci de agenți sunt, în realitate, niște operațiuni de intimidare. Au aflat-o pe pielea lor și alții, dar o știu cel mai bine micii întreprinzători, călcați de organele statului din sculare în culcare. Și nu e doar Fiscul, orice autoritate cu competență de control are acest stil de hold-up mafiot de care nu se poate dezbăra. „Condamn modul în care a acționat ANAF” – această frază, venită din gura premierului, ar trebui să fie mai mult decât o simplă declarație conjuncturală, făcută pentru a liniști spiritele. Ar trebui să însemne schimbarea radicală a felului în care Fiscul se raportează la plătitorul de taxe. Prezumția de vinovăție a contribuabilului trebuie să înceteze, plătitorul de taxe trebuie tratat cu respect, pentru că banii lui fac statul să funcționeze, banii lui plătesc și salariul dlui Cioloș, și salariul doamnei Anghel, și salariul agentului ANAF.

Dacă în urma acestei povești nu se schimbă nimic în atitudinea Fiscului față de cetățeni, dl. Cioloș va rămâne o victimă în războiul celei mai urâte instituții cu cea mai urâtă televiziune. Cu deosebirea că televiziunea, pe lângă cei care o urăsc sincer, are un public cel puțin egal de adepți care o venerează.

P.S. În tot corul de avocați ai Antenelor, o vocea distinctă și oarecum surprinzătoare: Mircea Geoană a pus întrebarea de bun simț de ce a așteptat Fiscul un an și jumătate să recupereze prejudiciul din dosarul ICA, semnalând o problemă gravă pentru care s-ar fi justificat chemarea premierului în Parlament: cum se face că ANAF nu a reușit să recupereze banii furați statului de marii corupți, dar duce adevărate cruciade contra vânzătorilor de covrigi evazioniști? E drept că la această întrebare ar fi putut răspunde mult mai în temă fostul premier Victor Ponta.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gheorghe Olah. REFORMAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC.
    De mai bine de două decenii învățământul românesc se află într-o aproape continuă reformă. Fiecare ministru al învățământului din această perioadă a simțit nevoia să-și bage ghiarele în problemele acestuia,să schimbe ba una ba alta cu excepția a ceea ce cu adevărat ar fi trebuit schimbat: calitatea actului didactic. Rezultatele sunt cele pe care le cunoaștem: dascăli urlând la elevi sau chiar bătându-i,elevi bătându-și joc de profesorii lor sau implicați în acte de pornografie,profesori șpăgari sau prost pregătiți,absolvenți de liceu analfabeți,doctori „în știință” copy-paste ș.a.m.d. Ai senzația că miniștrii noștri și-au propus,nu să reformeze învățământul românesc ci pur și simplu să-l dărâme,să scoată din când în când câte o cărămidă din fundația sau din pereții săi șubrezi până se va prăbuși de-a binelea,precum fostele întreprinderi de stat,căptușate și lichidate chiar de directorii lor. În consecință,la ora actuală învățământul românesc numai educativ nu este și,desigur,foarte puțin instructiv,indiferent de numele,mereu în schimbare,al ministerului său. Reformarea sa a devenit cu adevărat obligatorie dacă vrem să nu reprezinte în continuare o ghiulea din ce în ce mai grea atârnată de gâtul economiei românești,împiedecând-o să se dezvolte. Cred că dacă economia românească se află în coada clasamentului țărilor membre ale Uniunii Europene sub aspectul dezvoltării sale acest lucru se explică în primul rând prin calitatea factorului uman. Resurse sunt din belșug,degeaba însă dacă ele se află în mâini nepricepute.
    Din punctul meu de vedere cauza principală a stării actuale a învățământului românesc este politizarea acestuia. În învățământul preuniversitar nu doar inspectorii școlari sunt numiți politic dar și directorii de școli,directorii adjuncți și chiar șefii de catedre uneori. Politizarea a mers chiar mai departe. Anumite discipline sunt introduse în planurile de învățământ pentru că vrea cutare sau cutare partid. Vezi ora de religie,spre exemplu. De asemenea conținutul tematic al unor discipline precum Istoria sau Limba română este și el influențat politic.
    În aceste condiții nu putem vorbi de calitate în învățământul românesc.Atâta timp cât la putere se află un anumit partid politic toți dascălii,membrii sau simpatizanți ai acelui partid nu au a-și face griji în privința calității muncii lor. De altfel,nimeni din cei care ar trebui să fie responsabili de calitatea învățământului românesc nu se preocupă de această calitate. Singura lor preocupare este ca membrii partidului de guvernământ să se afle pe cele mai bune și mai bine plătite locuri de muncă; chipurile,pentru că prin intermediul lor partidul își pune în practică („își implementează”) politica sa. Ceilalți,cei din opoziție (mă refer la dascăli) știu,la rândul lor,că indiferent cât de prost muncesc,membri sau simpatizanți ai partidului de guvernământ,nu pot face nimic pentru că n-au cui reclama,totul depinde de guvern. Când se schimbă guvernul vine și rândul lor și astfel,până la urmă,toți se complac în această mocirlă creată de politizare. dacă vrem cu adevărat să reformăm învățământul românesc primul lucreu care trebuie făcut este să-l depolitizăm,să stabilim prin lege că doar ministrul și eventual miniștrii adjuncți să poată fi numiți politic. Iar acest lucru trebuie făcut,desigur,și în legătură cu celelalte sectoare de activitate.
    În al doilea rând,această reformă ar trebui făcută nu de politicieni sau de sindicatele din învățământ ci de către o comisie de specialiști formată din dascăli eminenți,buni pedagogi,nici pre vârstnici dar nici prea tineri,reprezentanți ai principalelor grupe de discipline școlare. În plus,din această comisie ar tebui să facă parte și câțiva psihologi,specialiști în psihologia copiilor (elevilor) pe categorii de vârstă. Politicienii ar trebui doar să-și asume reforma și să lase apoi în pace învățământul iar sindicatele să se ocupe doar de condițiile salariale ale membrilor lor; nu au nicio trebă cu învățământul. Desigur comisia de reformare se poate consulta cu oricine,ea poate primi sugestii de la părinți,de la profesori,chiar de la elevi,de la sindicate sau de la politicieni etc. însă numai ea ar trebui să decidă dacă acceptă sau nu o idee sau alta. Consultarea publică este deci binevenită. Aș mai susține că s-ar putea constitui chiar mai multe comisii,care să elaboreze fiecare varianta sa de reformă iar acestea să fie supuse apoi dezbaterii publice și Parlamentul României să adopte în final una din ele. Variantele ar putea fi chiar premiate. Tot comisia,și nu ministrul,ar trebui să aibă ultimul cuvânt și în privința manualelor.
    Consider că reperul fundamental al reformei ar trebui să fie calitatea actului didactic și în primul rând metodele de predare sau de învățare. Ceea ce este cu adevărat important este ca elevii să asimileze cât mai bine (vreau să spun mai întâi să înțeleagă și abia apoi să rețină) cunoștințele transmise. Nu atât cantitatea cunoștințelor contează cât mai ales înțelegerea lor,precum și capacitatea de a le folosi în viața de zi cu zi,pe unele din ele încă de pe băncile școlii. Contează desigur și cantitatea. Contează de fapt natura,volumul și complexitatea cunoștințelor ce se transmit elevilor din diferite clase. Psihologii sunt cei chemați să stabilească toate acestea,inclusiv metodele de predare,în funcție de vârsta elevilor.
    În sensul acesta,nu cred că denumirea disciplinelor este foarte importantă. Până la urmă elevilor li se transmit acele cunoștințe care sunt absolut necesare,și de o complexitate în raport cu vârsta. Important este,după mine,volumul de muncă zilnic sau săptămânal al elevilor iar acesta trebuie reglementat tot de către psihologi. Tot în sensul acesta cred că anumite științe sociale cum ar fi Constituția sau Cetățenia democratică sau oricum i-am spune nu au ce căuta în gimnaziu. Și nici Boilogia sau Cultura antreprenorială. Elevii de gimnaziu nu au,după mine,maturitatea psihică necesară să le priceapă. În orice caz,cea mai mare parte dintre ei. Biologia este o disciplină de facultate,la fel ca anumite părți ale matematicii care în prezent se predau în liceu. Constituția s-ar putea preda cel mai bine în ultimul an de învățământ obligatoriu,înaintea participării la primele alegeri. Cultura antreprenorială este mai degrabă o disciplină de masterat.
    Învățământul ar trebui să fie pentru elevi,pe cât posibil o plăcere,dar în niciun caz un chin. Iar acest lucru depinde de toate acestea la un loc. Un profesor de română,spre exemplu,este un profesor adevărat numai dacă reușește să inoculeze în elevi pasiunea cititului (a unor poezii,piese de teatru,nuvele,romane etc.) și eventual pasiunea creației. Nu câți scriitori români sau străini,sau câte opere ale acestora se predau în orele de română este important ci în ce măsură au prins elevii plăcerea lecturii acestora și în ce măsură sunt dornici să creeze ei înșiși astfel de poezii,piese de teatru,romane etc. Și la fel se pun problemele și cu celelalte discipline,fiecare cu specificul ei.
    Trebuie să recunoaștem că în momentul de față puțini profesori corespund acestor cerințe. În sensul acesta aș sugera ca profesorii și directorii de școli să fie plătiți diferențiat,în fiecare an în funcție de aprecierile și de rezultatele elevilor din anul precedent,rezultate evaluate prin teste naționale sau cel puțin regionale. Nu cred că gradul didactic sau vechimea în învățământ ar trebui să fie criterii de salarizare. Din păcate,examenul de grad poate fi obținut și pe bază de pile sau de lucrări copy-paste și,în orice caz,nu de el depinde calitatea actului didactic al profesorului respectiv. De asemenea,vechimea în sine nu reprezintă nici ea un merit pentru care un dascăl să primească un salariu mărit.
    În toți acești ani despre care vorbesc și,de fapt,chiar și înainte de 1989 în învățământul românesc au pătruns o mulțime de indivizi fără nicio chemare pentru munca de dascăl. reformarea învățământului ar trebui deci să includă și reformarea profesorilor. Ar trebui făcută mai întâi o evaluare a fiecărui cadru didactic în parte și scoși din învățământ cei fără chemare. ceilalți ar trebui apoi reformați,iar pentru viitor stabilite criterii serioase de selecție și de evaluare periodică.
    Sub aspect strict educativ,cred că accentul dascălilor ar trebui să cadă pe următoarele valori: cinstea sau corectitudinea,dragostea față de libertate,curajul,verticalitatea,demnitatea,mândria ș.a.m.d. Consider că și acestea ar trebui din când în când testate. Cel puțin la sfârșit de ciclu gimnazial sau liceal.
    Deoarece anumiți specialiști consideră că privatizarea învățământului românesc reprezintă o condiție obligatorie a îmbunătățirii calității lui aș spune și eu câteva vorbe în finalul acestui material. În comformitate cu omul de știință american Francis Fukuyama,în acele țări în care guvernele se dovedesc incapabile să asigure servicii publice de calitate este de preferat ca anumite activități,cele care se pot desfășura atât în regim public cât și în regim privat să fie privatizate. Aceasta este și părerea mea iar detalii în acest sens,precum și argumente se găsesc în lucrarea mea,Repartizarea bunurilor,Capitolul 4,Editura Economică,2008. Învățământul și sănătatea se pot desfășura și în regim privat. Pe de altă parte,instituțiile statului român se dovedesc incapabile să asigure un învățământ de calitate su pur și simplu nu vor,așa cum nu pot sau nu vor să asigure condiții de sănătate de calitate,infrastructură de calitate ș.a.m.d. În aceste condiții privatizarea largă a acestuia ar putea fi,într-adevăr,o soluție. Numai că privatizarea învățământului depinde până la urmă tot de instituțiile statului și mă îndoiesc că ele vor accpta cu ușurință privatizarea sa. Cel puțin deocamdată. Pe termen ceva mai lung speranța noastră se leagă de presiunile exercitate asupra lor de către societatea civilă sau de către noi toți; fie pentru a-și faqce datoria,fie pentru privatizare.
    • Like 0
    • Cred că era cel mai bun moment ca domnul Iohannis să tacă. A ales însă să vorbească, chiar mai mult decat de obicei. Și a vorbit prost. O dezamăgire mare, mai ales pentru cei care l-am votat și l-am susținut. Nu știu dacă realizează, dar cele câteva zeci de mii de unlike-uri pe Facebook sunt defapt câteva sute de mii de dezamăgiri în țară.
      • Like 1
      • Catre domnul Iohannis
        V-am votat, domnule Klaus Iohannis. I-am convins si pe altii sa va voteze.
        Am explicat tuturor ca sunteti gospodar, ca ati reusit sa scoateti un oras din bezna si sa-l aratati stelelor europene. Am explicat ca sunteti sas si, dupa cum spunea tatal meu, "ajunge sa spui ca este sas si treaba-i ca si facuta".
        Am crezut in mesajul dumneavoastra. Scurt si la obiect, usor de inteles: fapte, nu vorbe. Si am explicat multor colegi si prieteni "sudisti" si "estici" ca asa sunt ei, sasii: nu vorbesc despre ceea ce fac sau, mai rau, nu vorbesc in loc sa faca. Si sa va intelega asa cum sunteti, ca dumneavoastra nu va bagati in gargara damboviteano-pontica.
        V-am facut campanie, gratuita si fara sa ma gandesc la vre-un avantaj. Eventual ma gandeam ca o sa culeg roadele mai tarziu, alaturi de ceilalti conationali.
        Am fost convins ca sunteti cea mai buna alternativa. Posibil, singura alternativa. Oricum, faptele si instantele au dovedit ca Ponta era catastrofal pentru Romania, asa ca macar nu am facut o alegere proasta, cu mana intoarsa la spate (de genul Iliescu vs. Vadim).
        Imediat dupa ce ati fost ales, am plans de bucurie. Ma rog, mi-au dat lacrimile, ca eram in avion. Decola la 21:05 si sotia a vut timp sa-mi spuna, plangand, "am invins!". Zburam spre Transilvania sasului Iohannis si lumea din avion se bucura, alaturi de mine. "O sa fie bine!".
        Credeam ca am invins impreuna, domnule Iohannis.
        Eu am fost sincer, dezinteresat si serios.
        Dumneavoastra de ce nu puteti fi la fel, domnule Iohannis? De ce nu-mi raspundeti cu aceiasi moneda?
        De ce nu ati putut sa taceti asa de frumos, cum numai dumneavoastra stiti sa o faceti? Ziaristii pun intrebari "smechere", ca asta e meseria lor. De ce a trebuit sa raspundeti ca Dragnea, Tariceanu, Gadea sau alte plosnite politice care, dupa ce ca sug din seva tarii, mai si imput locul pe care calca?
        Nu ati invatat ca intr-un stat de drept nu aveti voie sa comentati deciziile judecatoresti? Cel dinaintea dinaintea dumneavoastra avea discursuri din acestea. El isi permitea. Doar el era "capitan jucator" si "solist instrumentist". De la dumneavoastra ma asteptam sa fiti doar capitan si, de ce nu, profesor. Sa ii invatati si pe alti politicieni balcanici cum au facut sasii Biserica Neagra si cetatea Sighisoarei. Sa construim impreuna pentru altii. Sa scoateti politica din mocirla Nejlovului si sa o dezinfectati in putina palinca de Sibiu, de aia buna, de 50.
        Domnule Iohannis, era o vorba pe la noi "sa fi domn e o intamplare, sa fi om e lucru mare". Aratati-ne ca sunteti om si, ca orice om, mai si gresiti. O mai ia si gura razna, ca are si ea uneori personalitate. Veniti si cereti-va scuze ca ati gresit. Lasati mandria domneasca si fiti cateva minute un simplu om. Ca mine, ca altii care au votat "Romania lucrului bine facut".
        Eu o sa va iert si o sa va sustin in continuare.
        • Like 2
        • Constat ca ...vinovati pentru situatia in care se afla romania nu sunt pensionarii si asistatii social fara scoala ci si foarte multi oameni care par dezghetati...a lua apararea latrinelor invocand libertatea presei...cred ca este prea mult....cineva avea o vorba
          ...unde este multa carte este si multa prostie...ce dracu ..am pretentii de la voi...voi astia ce stiti cu cine sa votati....
          • Like 0
          • @ Vladimir Stefanov
            Dar ce a făcut Iohannis? A omorât pe cineva? Despre ce hotărâre judecătorească vorbiţi? Nu există hotărâre judecătorească pentru evacuare... Dar faptul că ANAF-ul nu a răspuns un an de zile la solicitările cumpărare sau închiriere ale Trustului Intact nu vă scandalizează? Ştiţi că Trustul are drept de preemţiune la cumpărare, stabilit prin hotărâre judecătorească?
            • Like 2
          • @ constantin
            postarea de mai sus este pentru dl Marian Solomon.
            • Like 0
          • @ constantin
            Domnul Marian Solomon ca și mulți alții care își exprimă dezamăgirea în mediul online se comportă ca niște îndrăgostiți trădați în amor. Domnul Iohannis poate să comită și erori de exprimare. Doar nu e Dumnezeu. A fost luat repede de o întrebare de la Antena 3 și n-a avut timp să-și cântărească vorbele. Ar fi făcut mai bine să tacă. Personal, consider că e mai periculos Dragnea cu acoliții lui și că președintele a căzut în capcana întinsă de acesta. Deja s-a lansat în eter amenințarea cu moțiunea de cenzură care știm că ar fi votată pe loc de actualul parlament.
            • Like 1
        • Astia de la antene sunt precum pirandele care isi ridica fustele in cap cand vin mascatii sa le bata la poarta palatelor cu turnulete. Intr-un an aveau timp clar sa-si faca un plan de evacuare. Ceea ce mi se pare cu adevarat grav este ca s-ar putea sa ajungem sa nu se mai aplice legea din cauza acestui circ de doi bani.
          • Like 4
          • @ reveriilucide
            Care lege??? Despre ce hotărâre judecătorească vorbiţi? Nu există hotărâre judecătorească pentru evacuare... citez, poate va intra bine in cap: "Dar faptul că ANAF-ul nu a răspuns un an de zile la solicitările cumpărare sau închiriere ale Trustului Intact nu vă scandalizează? Ştiţi că Trustul are drept de preemţiune la cumpărare, stabilit prin hotărâre judecătorească?"
            • Like 0
        • Am senzatia ca in spatele cuvintelor premierului si presedintelui era si un repros pentru mingea asteptata de prin vara de Camelia Voiculescu si Antenele ei si ridicata la fileu acum, la FIX, de ANAF.
          :))))) Ciolos are vorbele la el. Iohannis, in schimb...

          <Eu cred ca ati ajuns intr-o situatie neplacuta si inutila.>

          Pai n-au ajuns? E drept ca planuita demult de Voiculeasca. "Victimizarea" planuita de asta vara, pentru publicul antenist care este "tabloidizat", conform caracterizarii patroanei?!?
          Noul sediu era inchiriat demult si 80% din emisie NU se mai facea demult din sediul confiscat.

          <In primul rand, cred ca libertatea de exprimare in media nu poate fi suprimata pentru banale motive administrative.>

          Pe romaneste, va vicitimizati an-pulea, va mutati, nu va suspenda nimeni activitatea media.

          <In al doilea rand, aceasta abordare heirupista a ANAF mi se pare cel putin nepotrivita, daca nu discutabila.>

          "heirupísm s.n. (formație glumeață) Activitate în asalt, grăbită ◊ (din hei-rup + -ism) Sursa: DCR2 (1997)"

          10 masini pentru o notificare cum se interpreteaza?!?
          Asta dupa ce ANAF a lasat InTactul sa ocupe un sediu confiscat, timp de mai bine de 1 an.
          In timp ce se ocupa de bacsisurile ospatarilor si suspenda firme pentru +/-5 lei.

          Concluzia mea?
          Putea sa spuna orisice, fiecare intelege CE VREA sa inteleaga.
          • Like 0
          • Imi pare rau, dar abuzul ANAF-ului nu e important aici. Problema statului nu e abuzul ANAF-ului, ci gradul de colectare a taxelor, de recuperarre a prejudiciilor. ANAF-ul nici nu trebuie sa fie popular, e normal sa fie o institutie urata. Ce nu normal e ca o actiune legala de recuperare a prejudiciilor unui infractor condamnat sa fie discutata in Parlament, de prim-ministru, sau de Presedinte. Ce e de discutat? Chiar tara asta e condusa de Gadea, Badea si masa de pensionari prostiti de se inchina la Antene?
            • Like 2
            • @ Marius Malus
              otheh
              Aha, asa zic si eu. Si, mai mut, chiar daca actiunea ANAF e ilegala, tot nu e treaba parlamentului, a presedintelui si a prim-ministrului sa rezolve problema. E o problema a justitiei, ca ,,daia,, avem separatia puterilor in stat! Sute de persoane contesta decizii ale ANAF, inclusiv in faza de executare silita, unii le si castiga. Nu am vazut sa sara niciun parlamentar de cur in sus si sa-l cheme pe Ciolos la raport pentru ca a periclitat mediul economic. Dar, dupa mine, parlamentul a vrut, in primul rand, sa le arate functionarilor din aparatul de stat cine este SEFUL. Si a reusit. Nu de alta, dar dupa chestia cu Colectiv, Guv. Tehnocrat, Reformarea clasei politice, unii isi luasera treaba in serios. Bine naiba ca s-a clarificat situatia, ca sa nu ne mai facem iluzii degeaba!
              • Like 2
          • domnul Ciolos a cazut precum musca in lapte si trebuie sa rezolve si sa scoata castanele din focul urias lasat de Ponta in urma lui.............. se straduieste sa o faca si se roaga sa se termine mai repede anul acesta pt ca precis si-a dat seama ca in Romania este o adevarata minune ca mai pot sa traiasca romanii cu pensiile si slariile de groaza pentru orice tara din UE...............tara noastra a esuat, este in fundul prapastiei dar nici un conducator nu o sa recunoasca asta.............parerea mea.......
            • Like 0
            • "Cum se face că ANAF nu a reușit să recupereze banii furați statului de marii corupți, dar duce adevărate cruciade contra vânzătorilor de covrigi evazioniști?"
              E simplu:e mult mai usor cu covrigarii care nu-si permit avocatii trustului Intact, care folosesc toate tertipurile posibile pentru amanarea executarii.Oricum,termenul de 5 zile era pentru evacuarea voluntara.Vor mai trece luni bune pana ANAF-ul va obtine in Justie executarea silita.
              • Like 0
              • Felicitări, domnule Florin Negruțiu! Ați pus problema foarte corect. Eu voi distribui articolul dumneavoastră pe facebook unde a început deja o campanie FUNESTĂ împotriva guvernului Cioloș și a președintelui Iohannis. Mă uimește ușurința cu care cad în capcana întinsă de ticăloșii din parlament și din partidul lui Dragnea, cu toți acoliții lor, oameni cinstiți care n-au răbdare să analizeze o situație decât după aparențe.
                • Like 2


                Îți recomandăm

                Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu a trecut cu 241 de voturi pentru.

                Grindeanu 2
                Citește mai mult