Îl întreb: „Unde ai citit?” Zice „Pe net!” „Da, tată, dar unde pe net? Sunt o groază de site-uri dubioase pe net. Informațiile noastre se bat cap în cap. Care e sursa?” (Foto: Guliver Getty Images)

Vin acasă după emisiune și îmi anunț fericit părinții că a venit Tatulici la noi la școală și am apărut la televizor. Ei mă privesc dezgustați și îmi spun că ne-am făcut de râs. (Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos)

În marea gală a finalei, dansatorul și coregraful Emil Rengle, vechi colaborator al ProTV-ului, a venit cu un mesaj de pace, vorbind despre toleranță și despre iubire. (Foto: Libertatea)

Această campanie este de abia la început. E ultimul asalt al Cartelului antiDNA. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Prietenul meu şi-a cerut scuze cȃnd am plecat: „- Tata e pe zi ce trece tot mai greu de ȋnţeles. Nu mai e cel pe care ȋl ştii tu”. (Foto: Guliver Getty Images)

Au îmbătrânit. Ridurile se desenează parcă sub ochii mei, pe viu. Îi iubesc. (Foto: Guliver Getty Images)

M-au lăsat perplexă sumele exorbitante date pe hainele, gențile, pantofii, accesoriile prezentate în platou. (Am aflat mai târziu că Dănuța a mărturisit la Bravo, ai stil – Panorama, emisiunea din spatele emisiunii, că ar fi investit șaptesprezece mii de euro în garderobă, în timp ce Petronela „doar” vreo zece mii). M-a uimit disponibilitatea concurentelor de a fi scanate din cap până în picioare, apoi evaluate într-un mod ironic sau ridiculizant, uneori umilitor. (Foto: Facebook Bravo ai stil)

A fost genul acela de situație în care gazda dorește să urmărească un serial sau o emisiune și, din politețe, nu ai ce se faci. (Foto: Facebook Bravo, ai stil)

„La un moment dat, mi-am dat seama că dacă tot amân nu o să mai fac asta niciodată. Așa că am făcut exact ce mi-am dorit, o schimbare radicală. Știu că o editură este o întreprindere extrem de riscantă, prietenii mei mi-au spus acest lucru, însă am considerat că merită să îmi asum acest risc”, spune Adriana Muraru. (Foto: Facebook Andreea Esca)

Prima parte a anilor 2000 a fost sesizabil marcată de un curent realist manifestat prin expunerea artistică în mod corect și exact a unei realități care nu a avut nici un interes în a-și scuza caracterul dur.

„Știrile false sunt din ce în ce mai promovate decât știrile adevărate”, spune liderul PSD. (Foto: captura RTV)

Primele amenzi pentru modul în care televiziunile au reflectat protestele din 22 ianuarie, după ce forul a primit 690 de sesizări de la telespectatori, ce vizau posturile România TV, Antena 3, B1 TV și Realitatea TV. În sancțiune s-a ținut cont inclusiv pentru afirmația făcută la RTV, cum că protestatrii ar fi fost plătiți cu 100 de lei, 50 de lei pentru copil și 30 de lei pentru câine.

Mi-am adus aminte că prieteni de vârsta mea îmi spuneau că ei refuză să se uite la televizor. Chiar dacă au unul, stă închis. Refuză cu înverșunare să se uite la știri.

86% dintre utilizatorii de smartphone-uri din România urmăresc cel puțin un video pe săptămână, penetrarea smartphone-urilor a ajuns la 63%, iar 53% din traficul din rețeaua 4G+ provine din consumul de video online

Ce dacă a dispărut OTV-ul? Slavă Domnului, sunt destule posturi TV care, cu onoare, îi ţin locul. DD, nici nu ştii ce pierzi.

Aroganța e speranța: cine e pe cai mari o să cadă de sus! (Foto: captură Digi24)

Pro TV va trimite organizatorilor Eurovision o scrisoare deschisă prin care vor să găsească o soluție pentru ca România să participe la Eurovision în acest an

În anii anteriori, TVR a putut participa, în ciuda datoriei istorice către EBU, la Eurovision, după achitarea taxei de participare. Ce a fost diferit în acest an? (Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)

Zilele acestea se vorbește mult, dar în devălmășie despre Coran, Islam, moschei, fundamentalism și terorism, ba chiar despre islamizarea forțată a României. (Guliver Getty Images)

Digi24 împlinește pe 1 martie patru ani.

Să ne întrebăm de ce i-am abandonat acolo, pe fotolii, ca să devină captivii unor scenarii fictive, care le alimentează senzații grele de insecuritate, care îi îndeamnă să lupte, înfricoșați, într-un fals război al supraviețuirii, având ca arme telecomanda și ecranul TV. (Adriana Neagoe/ Inquam Photos)

De așteptat erau și inevitabilele note de isterie ale Cristianei Anghel (dată afară din sală) sau amenințările lui Ioan Ghișe și Șerban Nicolae (Foto Octav Ganea/Inquam Photos)

Auzeam printre copiii mai mici, rostită apăsat, jignirea „nemernicule!”. Cine mai folosește astăzi acest cuvânt, în afară de acea voce care dublează desenele animate și care încearcă să găsească traduceri eufemistice? (Foto Guliver Getty Images)

Dacă majoritatea românilor care consumă producții culturale nu merg la cinematograf, nu citesc cărți, dar fac audiență „fără număr pă sistem” revelioanelor cu maneliști și dau peste cap contoarele conturilor lor de You Tube, de ce am detesta, în numele unui elitism discutabil, șansa de a încerca să înțelegem ce anume ordonează acest univers aproape paralel din care ne tragem?

De-a lungul timpului, taxa radio-tv a stârnit numeroase controverse. Sunt obligați să o plătească oameni care au renunțat la televizor de ani de zile. Români care nu au mai avut un radio în casă din copilărie. Ba chiar și nevăzători

Am renunțat la cablul tv acum cinci ani. De atunci, mă simt din ce în ce mai bine. (FOTO: Guliver Getty Images)