Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Revoluția lui Nawaf. În memoria lui Nawaf Salameh, un vizionar care a pus suflet în promovarea României

Nawaf Salameh

Foto: Alexandrion Group

A murit în ”Duminica Luminată” Nawaf Salameh (1965-2025). L-am cunoscut acum patru ani, când, venit la Washington, a ținut să ne întâlnim vorbindu-mi despre holding-ul pe care l-a creat şi despre planurile sale de expansiune a afacerii cu alcool la nivel global. A lansat apoi la Washington, în mai 2022, la reședința noastră, primul single malt românesc, Carpathian, care avea să fie cel dintâi pas dintr-un turneu global de prezentare. 

Când i-am cerut anul trecut să sprijine organizarea unui concert dedicat celebrării a 20 de ani de la aderarea României la NATO, a spus, aşa cum o făcea el mai mereu hazliu, “n-o să te lăsăm la greu…”. 

Și cu alte ocazii a susținut eforturile noastre de a promova România pe acest țărm al Atlanticului.

M-am bucurat de amiciția lui. Și de ideile lui generoase despre o țară perfectă. O țară foarte bogată, capabilă să producă minuni, cum spunea undeva. Și nu era țara lui natală, dar devenise țara lui naturală şi reală.

Născut și crescut în Siria, într-o familie de creștini, Nawaf a plecat să-și împlinească visul. A ajuns în România în 1983, când era aproape adult, la 17 ani. A absolvit medicina aici, ca mulți studenți străini din țările socialiste, prietene lui Ceaușescu. Întâlnirea cu cei mai negri ani ai comunismului românesc i-a rămas mereu în minte ca o metaforă: plecat din Damascul luminat a aterizat în bezna Bucureștiului. Patruzeci de ani mai târziu, lucrurile stăteau taman pe dos.

A moștenit pasiunea antreprenorială de la tatăl său, pe care îl menționa frecvent în fața interlocutorilor drept moștenirea cea mai de preț pe care o primise. Nu a profesat niciodată medicina, dar a încercat mereu să trateze lipsa noastră cronică de spirit întreprinzător. Zicea uneori: cu cât cresc mai mulți oameni, cu atât mai mult cresc eu însumi. Și de aceea poate, părea mai mereu tentat să ofere sfaturi de business oricui.

S-a simțit român de când a pus piciorul în România, din prima zi. A venit să-și construiască o lume aici. Nawaf a fost un om care și-a căutat o țară și a găsit-o, pe care a iubit-o neîncetat. A înțeles că promovarea României nu este doar despre afaceri şi bani, ci despre a arăta lumii frumusețea și unicitatea țării, despre puterea miraculoasă a ceea ce alții numesc “soft power”. Nawaf a demonstrat că România poate fi un lider pentru că are antreprenori cu viziune care pun o țără mică pe o hartă mare cu ajutorul unui brand. Imperiul său, clădit pe producția de băuturi alcoolice, s-a extins în Cipru, Brazilia, Grecia și SUA.

Nawaf era şi un mare patriot, susținător a numeroase proiecte culturale şi artistice, dar si evenimente la care am avut ocazia uneori să particip. Acolo am văzut cum Nawaf a reușit să-i convingă pe mulți că România merită atenția lumii prin inițiativele sale. Pasiunea lui nebunească pentru ca România să devină un brand global a fost contagioasă, inspirându-ne pe toți cei din jurul său. Nawaf nu a fost doar un lider de business, ci și un ambasador neoficial al țării sale adoptive.

Dintre vorbele lui, aceasta mi se pare cea mai cuprinzătoare pentru revoluția sa personală şi antreprenorială: “Toți avem ceva de construit. Și fiecare dintre noi, prin ceea ce construiește, schimbă lumea”.

În memoria lui Nawaf, să continuăm să promovăm România cu aceeași pasiune și dedicare pe care el le-a arătat. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Am văzut, până la urmă, OBAA, cum a început deja să fie „consacrat” filmul lui Paul Thomas Anderson. Din a doua încercare. La prima am rezistat 40 min. Apoi, mi-am spus că, totuși, a luat 6 premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, și eu încă mai sunt critic și istoric de film.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult