O țară foarte mică, condusă cândva de Ștefan cel Mare, a fost constant subminată de o țară foarte mare, condusă cândva de Petru cel Mare. Țara foarte mică nu avea nici o șansă: totul fusese atent regizat de strategii răului astfel încât țara foarte mică să fie condusă de dodonei cumpărați de țara foarte mare. Spre uluirea tuturor, și fără ca vreun strateg să poată explica asta, țara foarte mică a ajuns să fie condusă de o femeie cu o inimă atât de curajoasă și de curată, încât toate strategiile răului s-au dovedit neputincioase împotriva ei.
O altă țară, mare, dar mult mai mică decât țara foarte mare, a fost atacată de oștile celei din urmă. Erau de zece ori mai numeroase, de o sută de ori mai bine înarmate, ucideau și torturau cu o cruzime de o mie de ori mai înfiorătoare decât orice alte cruzimi obișnuite ale războiului. Spre uluirea tuturor, și fără ca vreun strateg să poată explica asta, țara foarte mare nu a învins. Toate strategiile răului s-au dovedit neputincioase împotriva inimilor curate și curajoase care li s-au opus.
O altă țară, vecină cu cele două de mai sus, a avut și ea istoria ei stranie cu țara foarte mare. După ce a reușit să scape de tiranul ei, noii conducători au semnat grăbiți tratate cu țara foarte mare, jurând că vor face numai ce vrea ea și că vor intra numai în alianțele pe care li le va îngădui ea. O mână de studenți și de oameni cu inimi prea îndrăgostite de libertate au protestat. Dar strategii răului au râs: toată puterea era la ei. Armate, poliții, servicii, bani. Ce puteau face lunaticii ăștia puțini cu inimile lor curate? Peste ani, nu puțini, dar nici foarte mulți, țara semăna mai mult cu ce visaseră inimile curate - nu cu ce plănuiseră strategii răului. Care nu puteau nicicum explica asta.
Răul poate să pară atotputernic. De fapt, întotdeauna pare. Strategii lui, cei mai iscusiți. Cinismul lui, cel mai covârșitor. Armatele, serviciile, polițiile, banii lui - pur și simplu nu pot pierde.
Dar sunt de ajuns câteva inimi curate. Câteva suflete prea îndrăgostite de libertate. Și toate strategiile răului, toate puterile lui colosale și de neînvins, în mod inexplicabil, se risipesc ca fumul.
Și despre asta sunt Paștile: despre imperii atotputernice ale răului - care s-au risipit ca fumul în fața unei inimi care era adevărul. Au ucis inima aceea, au ucis inimile îndrăgostite de inima aceea. Dar a fost în zadar: inima a înviat, inimile au înviat, adevărul a înviat. S-a întors din mormânt pentru a nu lăsa răul să aibă ultimul cuvânt.
Vin Paștile. Vedem iar răul desfășurându-și puterile nemăsurate, socotite și aranjate și lăudate de strategii răului. Vedem iar cum orice rezistență față de rău e luată în râs, disprețuită, ridiculizată, batjocorită.
Să ne ținem inimile curate. Să nu uităm că adevărul există. Să ne bucurăm alături de alte inimi curate. E de ajuns: răul se va risipi ca fumul.
Inimi curate. E de ajuns.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.