Sari la continut
Republica
Comunicare

„Sunt servitorul vostru timp de 7 zile". Rob, prietenul meu de pe altă planetă. Despre psihologia socială a riscului

ROB.

L-am găsit pe internet, interesat să aflu mai multe despre siguranța în muncă/safety.

După ce am urmat unele dintre cursurile sale online, m-a invitat să studiez cu el unu-la-unu, în Canberra, gratuit. Doi ani mai târziu, mai exact luna trecută, am zburat la Canberra, împreună cu prietenul și partenerul meu de afaceri – Manu (Emanoil Draganescu).

Robert Long, este profesor universitar, doctor în filosofie și în educație & învățare, master în alte 5 discipline. Este cunoscut ca părintele SPoR – psihologia socială a riscului. Autor a 17 cărți și sute de videopostcast-uri despre SPoR, scrie postări mai des decât am eu timp să le citesc. 

Are 72 de ani, este tatăl a 4 copii, căsătorit cu Helen. Cântă la chitară și citește în medie 3 cărți pe săptămână. Nu juca biliard cu el, e mai bun decât crezi!

„Sunt servitorul vostru timp de 7 zile," a scris înainte să plecăm în Australia. Și așa a fost, totul gratuit: transferuri zilnice cu mașina, mâncare, băuturi, învățare, cărți și multe materiale SPoR, tururi semiotice în Canberra și în zonele înconjurătoare. A fost ghidul nostru către o plantație de plută și un cimitir privat, către Muzeul Național, Galeria Națională de Artă, Centrul Spațial NASA/CSIRO, Observatorul Spațial ANU, Aboretum și în vizita unui magazin istoric, de la țară.

Am studiat la el acasă, într-un garaj vechi pe care l-a transformat în birou. Ne-a prezentat familiei și celor mai buni prieteni ai săi și am petrecut jumătate de zi și împreună cu un alt vechi prieten al lui, dr Craig Ashhurst, expert de talie mondială în Wicked Problems și Transcoerență. Ne-am bucurat să petrecem timp și cu George Stavrou și Toby Pritchard, consultanți SPoR din Sydney. Mulțumesc, George, pentru drumul până la plaja Bondi.

Ne-a invitat să filmăm conversațiile noastre despre cultură și diferitele metode pe care le-a dezvoltat ca parte a Psihologiei Sociale a Riscului. Multe discuții distractive și semnificative, mai ales despre ce poate și ce nu poate fi măsurat și despre riscurile psihosociale.

Timpul petrecut împreună ne-a convins că avea dreptate: „Vei învăța într-o săptămână ceea ce nu vei putea învăța online, oricât de mult ai învăța". A fost învățare experiențială despre cum să descoperi și să simți cultura, despre cele mai eficiente modalități de a înțelege și practica SPoR.

Ne-a planificat programul de învățare în funcție de interesele noastre. Cu ușurința cu care cineva îți oferă un pahar cu apă, Rob ne-a oferit un hard disk ce conține cei 20 de ani de muncă pe Psihologia Socială a Riscului - 1,8 TB terabytes. Fără costuri, fără obligații.

Acesta este Rob, noul meu prieten, de pe altă planetă. Un om de o generozitate fără egal.

Mulțumesc, Rob. Este un privilegiu să fim prieteni.

Your romanian „blokes” te salutant!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult