„Cum vrem, așa facem, a zis Nikita Priahin după ce a dat foc la imobil”, spune o frază din Ilf și Petrov. Asta este filosofia libertății din țara noastră după 1989. În dictatura lui Ceaușescu, dacă violai și ucideai, puteai fi condamnat și executat, ca Rîmaru, dacă furai milioane, ca falsificatorul de vinuri Ștefănescu, la fel. De droguri nici nu se pomenea. Acum, când suntem liberi? Poți să furi, să înșeli, să te îndopi cu droguri și să nenorocești oameni, să ucizi, că nu vei păți mare lucru. Ai relații în politică, în poliție, în justiție și oricum, legea te apără, pentru că așa e concepută și aplicată în România, în sprijinul criminalilor de orice fel, nu pentru dreptatea victimelor.
Un cuvânt des folosit în anii `90 era „subminare”. Subminarea economiei naționale, subminarea autorității de stat ș.a. Acum, subminarea trebuie înlocuită cu minarea. România este minată, începe să semene cu Ucraina. Minele sunt fie butelii cu GPL, fie creaturi umanoide plasate în spitale, în azile, în mașinile care zdrobesc tot ce mișcă. Sau în omul de lângă tine, gata de omor dacă se enervează. Sau chiar în tine, când te năpustești să lovești salvamarul care te împiedică să intri în marea neagră până la roșu.
Vă vine în minte cazul cuiva care a putrezit în pușcărie pentru faptele sale abominabile în toți acești ani? Cei mai mulți n-au făcut nicio zi, sau au scăpat în maximum câțiva ani. Tânăra asasină de la Constanța a declarat imediat: „Am recunoscut ce am făcut, fiindcă că am văzut în filme că așa scapi mai repede”.
Că politicienii sunt în spatele acestei stări de fapt îngrozitoare, e un adevăr tocit până la urzeală. Dar politicienii ăștia sunt votați de oameni, că suntem în democrație, nu? Și care e criteriul de alegere pentru prea mulți dintre scumpii noștri concetățeni? Să fie alesul un om cinstit? Nici vorbă, n-o să vedeți vreodată un om de bun-simț și bună conștiință votat în România – e considerat fraier. Așa că va fi votat un „Doldurea” de Caracal, la orice nivel – pus pe înavuțire, lipsit de scrupule, cinic („Pompierii răniți? E problema lor”) – că poate ne dă și nouă din ce ciordește niște ciozvârte mai mari decât ăla de dinainte.
De ce nu avem paturi destule pentru arși la 8 ani după Colectiv? Pentru că, în realitate, majoritatea cetățenilor nu sunt interesați de soarta arșilor („S-au fript? E problema lor”), ci cu cât li se măresc salariile și pensiile – iar politicienii știu asta. Și acum nu mai sunt doar guzganii bătrâni, vin progeniturile...
Se estimează că vor trebui decenii pentru deminarea Ucrainei. Deminarea României, nu știu dacă e posibilă. Așa cum nu mai știu dacă poporul ăsta merită libertatea.
