sursa foto: Inquam Photos
La Vama, în Satu Mare, niște muncitori refăceau trotuarele. Materialul de umplutură venea din albia Someșului, iar printre pietre a apărut un obiect metalic de dimensiuni considerabile. Șeful de șantier a făcut ce face orice om normal: l-a chemat pe viceprimar.
Și aici începe România.
Viceprimarul n-a sunat la 112. N-a evacuat zona. A luat proiectilul sub braț, s-a urcat pe scuter și a pornit prin localitate, cu o mână pe ghidon, cu cealaltă pe muniție. Prin trafic. Pe lângă case, pe lângă oameni.
L-a dus la postul de poliție. Ca un cetățean model. Ca un om care rezolvă.
Polițistul a încremenit și i-a cerut să îndepărteze imediat proiectilul din zonă și să îl ducă în câmp. Singurul moment de luciditate din toată povestea îi aparține unui agent care a refuzat un „cadou”.
Pirotehniștii ISU „Someș" au stabilit după aceea ce plimbase edilul pe scuter: un obuz de calibrul 75 de milimetri, cu încărcătură, care se manipulează exclusiv de personal autorizat. Urmează să plece la depozitul din Carei, pentru neutralizare.
El îl ținuse la subraț tot drumul.
Acum mutați-vă atenția cu mine la mare.
La Olimp, pe 26 august, marea a adus o dronă cu explozibil. Până să vină autoritățile, două femei au scos-o din apă și au transportat-o până în zona umbrelelor și a șezlongurilor. Au dus-o mai aproape de oameni. Zona a fost evacuată, s-a dat RO-Alert, drona a fost detonată controlat.
La Eforie Nord, o turistă a văzut un fragment plutind, l-a scos din apă și l-a aruncat sub foișorul salvamarilor. Ca pe o cheie găsită pe stradă și predată la portar.
Iar ca să nu credeți că e doar isteria amatorului: la Constanța, în zona Cazinoului, un fragment suspect a fost preluat de polițiști, cu mâinile goale.
Deci nu, nu e o problemă de proști. E o problemă de țară.
Salvamarii au ajuns să scrie cu majuscule pe Facebook: NU ATINGEȚI. NU MUTAȚI. ÎNDEPĂRTAȚI-VĂ ȘI SUNAȚI LA 112. Trei propoziții. Nu e fizică cuantică. Și totuși, de fiecare dată, apare cineva care simte nevoia să ajute cu mâna lui.
Pentru că reflexul nostru național nu e frica. E serviabilitatea. Românul nu se teme de obiectul necunoscut, se teme de așteptare. „Las' că rezolv eu" e mai puternic decât orice instructaj, fiindcă vine din treizeci de ani de experiență în care sistemul, dacă îl aștepți, nu vine. Ne-am antrenat o viață să nu depindem de stat. Acum, când chiar trebuie, nu mai știm cum.
Asta e partea care nu e amuzantă. Trăim lângă un război care ne trimite resturi pe plajă săptămânal, iar în albiile râurilor avem încă muniție din al Doilea Război Mondial. Două războaie, unul încheiat acum optzeci de ani și unul în desfășurare, ne bat la ușă în același timp. Și noi le întâmpinăm în papuci.
N-avem o cultură a pericolului. Avem o cultură a descurcării.
Ne plângem tot timpul că în România nu funcționează nimic. Ăsta e, de fapt, norocul nostru: că până acum n-a funcționat nici bomba.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.